Călătorie fantastică în lumea muzicii cu trompetistul Iulian Lupu, român stabilit în Ankara de mai mult de un sfert de secol

-

Invitatul meu de azi provine dintr-o familie numeroasă, dar foarte unită mărturisind sincer și pe deplin recunoscător că a fost susținut în decizia de a-și urma talentul moștenit de la tată și de a-și perfecționa disciplina primită de la mamă. Iulian Lupu este cel mai mic frate dintre cei opt ai familiei Lupu din comuna Răducăneni, județul Iași ce poartă o dragoste imensă față de trompetă de la vârstă fragedă și căreia îi promite fidelitate mereu. Stabilit în Ankara, Turcia de mai bine de un sfert de secol, dar cu gândul la țara în care s-a născut este astăzi sincer și fără ocolișuri pentru noi toți.

Avem în față un om care a ales o ascensiune cu pași rapizi, dar nu ușoară, în egală măsură. O poveste reală într-un dialog mai jos a unui om care la rândul lui, în momentul prezent, oferă învățămintele primite studenților săi de la universitatea din Bilkent. Un om care consideră că muzica e un limbaj universal, dar, totuși, la momentul când il va simți potrivit și venit din inimă, nu va ezita să se întoarcă acasă. Are un dor imens în suflet aprins, dar îl stinge în fiecare vară ce o petrece pe mealeagurile natale

            Respect este cuvântul în jurul căruia guvernează trompetistul român Iulian Lupu pentru că l-a obținut cu multă sârguință într-o țară străină care l-a adoptat foarte repede și pe care o consideră a doua lui casă neuitându-și niciodată rădăcinile. Determinarea, perseverența în mână cu munca și talentul fac cea mai bună echipă, un fapt dovedit de către dumnealui datorită scenelor mari cucerite în Europa, chiar și America de Sud și nu doar.

Despre cum i-a fost călătoria în toți acești ani, ce frumuseți de întâmplări i-au ieșit în cale și cum a fost transformarea de la copilul plin de speranțe rămas profund impresionat de actul artistic susținut de Fanfara Copiilor în fața căminului cultural la iubitul român trompetist stabilit în Turcia care oferă lecții tinerilor ce au ales calea muzicii, în dialogul de mai jos.

Dragostea față de trompetă a fost de la primul sunet?

M-am îndrăgostit de trompetă de la o vârstă foarte fragedă, când pe scena din Răducăneni a concertat Fanfara Copiilor de la Casa Pionierilor- Iași. Am rămas profund impresionat de actul artistic și eleganța acelor copii deosebit de talentați. Am mers acasă, le-am povestit părinților cât de mult mi-a placut acel concert și le-am mai spus că asta îmi doresc să fac în viață. Părinții au fost impresionați de chemarea mea, tatăl meu fiind încântat că cineva din familie duce mai departe și moștenește acest talent- muzica! Au fost de acord fără ezitare și în cel mai scurt timp am început pregătirea pentru examenul de intrare la Liceul de Arte „Octav Bancila” Iași. În acest context am primit un mare ajutor de la un mare pedagog, profesorul de muzică Ioan Mardare de la Liceul din Răducăneni. Dumnealui mi-a transmis dragostea și plăcerea pentru muzică, examenul la liceu fiind un succes.

Totul depinde de talent în lumea muzicii?

Da, în proporție de 95% trebuie să ai talent ca să ajungi un bun muzician. Talentul este un dar de la Dumnezeu sau îl moștenești, dar dacă nu este îmbinat cu foarte multă muncă, rezultatul nu este cel așteptat. Dar sunt și cazuri când persoane mai puțin talentate fac cariera muncind foarte mult. Sunt foarte multe persoane care se pierd fiindcă se încred foarte mult în talent și uită de studiul zilnic. Deci, concluzionând, talentul și munca merg totdeauna împreună.

De ce ați ales să vă faceți o carieră în muzică tocmai în Turcia? A fost o întâmplare fericită? Cum ați ajuns acolo?

            Am ajuns în Turcia datorită unor muzicieni deosebiți de la Filarmonica Oradea și Filarmonica Timișoara. Domnul Ioan Tudorache – trombonist la Filarmonica Oradea m-a prezentat fiului său, Torino Tudorache – timpanist la Filarmonica Timișoara și colaborator la Bilkent Symphony Orchestra Ankara. Acesta din urmă mi-a prezentat proiectele orchestrei din Bilkent și am fost invitat la audiția pentru poziția de prim trompetist pe care am trecut-o cu succes. În cel mai scurt timp am început activitatea la Ankara pe 3 planuri: 1- Profesor de trompetă la Universitatea Bilkent, 2- Prim trompetist la Bilkent Symphony Orchestra, 3- Concerte solo și muzica de cameră activând în cel mai de succes cvintet de suflatori de alama (Golden Horn Brass). Cu siguranță a fost o întâmplare fericită, am primit respectul pe care ar trebui să-l primească fiecare artist, persoană și așa am implinit 26 de ani de când mă aflu aici.

Ce scene mari ați cucerit cu trompeta?

            Din fericire, ajungând la Ankara, am avut o deschidere și înțelegere foarte mare din partea Rectorului și a Decanului. Am avut plăcerea și onoarea să concertez în Berlin, Tokyo, Sao Paolo, Portland, Milano, Paris, Barcelona, Rio de Janeiro, Viena, Istanbul, New-York, Ankara, Brasilia, Londra, Bremen, Salzburg etc. În multe din aceste orașe am avut onoarea să ofer Masterclass. Din păcate, până în prezent România nu m-a solicitat. Am o tristețe și o durere în suflet din această cauză.

            După nenumărate experiențe frumoase mai simte emoții artistul Iulian când urcă pe scenă?

            Un adevărat artist are emoții la fiecare apariție. Emoțiile pot fi constructive sau distructive, de aceea viața unui artist se compară până la un moment dat cu cea a unui sportiv de performanță. Ești bine pregătit , urci pe scenă. Dacă nu, lași locul altuia. Un artist este în cantonament continuu, cu o viață ordonată și echilibrată. Da, fiecare apariție pe scenă este o nouă interpretare, o nouă provocare! Când iubești ceea ce faci emotiile nu dispar.

Îi sunteți fidel doar trompetei sau cochetați și cu alt instrument?

            Cu siguranță, trompeta este instrumentul preferat căruia îi voi rămâne fidel toata viața. Dar îmi place să mă joc și cu Flugel, Corno da Caccia, Cornet, Piccolo și destul de des Pian. Acest instrument- trompeta mi-a oferit cele mai mari satisfacții, din punct de vedere muzical, și dacă ar fi să o iau de la început aș alege tot trompeta (nu m-a trădat niciodată).

Cine vă moștenește talentul?

            Aici ați pus punctul pe I!!! Din fericire, băiatul meu a absolvit la clasa mea și duce tradiția familiei mai departe. Renato a obținut poziția de Profesor de trompetă la Conservatorul de Stat din Ankara(cel mai vechi și cu tradiție din Turcia) și în același timp prim trompetist la Orchestra Academică a Conservatorului. Băiatul nostru ne moștenește talentul, soția mea fiind tot muzician – Profesor de oboi la Universitatea Bilkent și oboist la Bilkent Symphony Orchestra.

Ce face artistul Iulian Lupu înaintea unui concert?

            În general, în ziua concertului trebuie să-mi fac un program cât mai lejer, cu odihnă și alimentație pe măsură. Artistul trebuie să apară pe scenă cu bună dispoziție, zâmbet și aspect impecabil, indiferent de starea sufletească pe care o are în acel moment. Artistul trebuie să creeze și să transmită emoții publicului meloman.

Care este cea mai mare mulțumire?

            Mulțumirea cea mai de preț este respectul pe care îl primesc ca artist și pedagog din partea universității. La fel de importantă este calea pe care a urmat-o fiul meu- cea de trompetist și pedagog. Nu vreau sa fiu considerat lipsit de modestie, dar eu și Renato suntem profesori la cele mai bune universități din Turcia. Am format o școală de trompetă cu bază solidă acumulată în școala de la Iași, unde profesor mi-a fost Maestrul Ioan Rusu. O altă mulțumire vine de la studenții pe care îi pregătesc și unii își continuă studiile la Amsterdam, Berlin, Hanovra, Munchen etc.

Ați cântat și în locuri mai neobișnuite? Povestiți-ne o experiență.

            Cred că un loc și o experiență mai puțin obișnuită a fost la concertele din Capadoccia- Turcia. Am avut concerte în aer liber, cu un relief foarte interesant și misterios. O acustică neobișnuită și o trăire intensă. O altă experiență neobișnuită – acum 2 ani am fost invitat la un mare Festival de Jazz la Sao Paolo- Brazilia, unde am ținut un Masterclass și un concert în fața a aproximativ 400 de trompetiști din toată lumea. Am avut un succes deplin și mi-a rămas în minte imaginea cu multimea de trompetiști cu instrumentele în mână.

Sunteți cadru didactic la Facultatea de Muzică, Universitatea Bilkent. Cu ce gând intrați zilnic în sala de clasă/repetiții?

            Totdeauna merg cu plăcere și cu cele mai bune gânduri la orele de trompetă. Înainte de cursuri îmi fac planul foarte strict, să le pot oferi studenților cele mai bune și de folos informații. Niciodată nu merg cu o stare negativă la cursuri, sunt prietenul studenților, foarte apropiat de aceștia și le dau sfaturi pentru orice problemă. Pedagogic vorbind, dacă vrei să ai rezultate bune cu studenții trebuie să le fii profesor, prieten și părinte în același timp.

Are România talente?

            Sunt plecat din țară de 26 de ani și nu mai știu exact ce se întâmplă la liceele de specialitate, dar urmăresc cu atenție evoluția tinerilor muzicieni și cred că sunt foarte talentați și bine pregătiți, încă. Problema este următoarea, nu știu cât se investește în educația acestor tinere talente fiindcă dacă nu se urmărește pas cu pas se pot pierde. Cu siguranță România are foarte multe talente în toate domeniile, care ar trebui motivate pentru a rămâne în țară.

Ce înseamnă Iași pentru dumneavoastră?

            Iași este orașul unde m-am format și am primit educația necesară continuării acestui frumos drum de artist. Iași este orașul adolescenței mele cu cele mai frumoase amintiri. Iași este orașul cu un nivel atât de mare al actului artistic! Iași- orașul unde mi-am făcut studiile superioare, respectiv Academia de Muzică „George Enescu”. Iași- înseamnă totul pentru mine, iubesc acest oraș și oamenii minunați de pe acele meleaguri moldovenești.

Dacă ar fi să transmiteți câteva cuvinte tinerilor care iubesc muzica de orice natură care ar fi acelea?

            Muzica este ceva sacru, fără muzică nu putem trăi. Muzica ne face mai buni, mai înțelegători, mai deschiși. Important este să ascultăm cât mai multă muzică de calitate care să ne purifice sufletul. Dragi tineri, ascultați muzica bună, încercați să mergeți cât mai des în sălile de concert unde actul artistic se desfășoară la un nivel înalt!

Unde este acasă pentru dumneavoastră?

            Acasă este la Ankara, deocamdată! Aici sunt de 26 de ani, aici îmi desfășor activitatea 11 luni pe an, aici îmi este familia și mă simt bine și în siguranță. În Turcia sunt foarte respectat și apreciat, ceea ce mă face să mă simt ca acasă! Turcia este a doua țară pentru mine!

            Ce legătură mai are artistul Iulian cu țara sa? V-ați gândit să vă întoarceți în România?

            Legătura mea cu România este foarte apropiată, în fiecare vară merg în concediu la Iași, Rădăuți, Brașov, Oradea. În ultimii ani am colaborat foarte bine cu prietenii mei de la Cvartetul Gaudeamus și tenorul Daniel Magdal- prim solist al Operei Romane din București, susținând concerte la Castelul Bran, Brașov, Sinaia. Da, am avut câteva tentative de a mă întoarce acasă, dar ceva mi-a spus că nu este timpul încă. Nu pot explica sentimentul, dar așa am simțit!

            Dintre artiștii noștri muzicieni, cu cine v-a plăcut să colaborați?

            Am colaborat foarte bine cu mari muzicieni romani- Maeștrii Ion Marin, Ionescu Galati, Horia Andreescu, Adrian Petrescu- prim oboist al Filarmonicii București si desigur, cu prietenii mei tenorul Daniel Magdal și Cvartetul Gaudeamus. Sunt deschis și îmi doresc să colaborez cu cât mai mulți artiști români.

Visul dumneavoastră este împlinit?

            Visul meu, din punct de vedere muzical, în mare parte este împlinit. Am concertat pe scenele din Europa, Turcia, America de Nord, Japonia, America de Sud etc., dar nu am fost invitat încă în România și este trist că tocmai țara care m-a format nu îmi oferă posibilitatea să fiu prezent pe scenele românești. Îmi doresc să arăt poporului român talentul meu și sper să fiu invitat curând de orchestrele din România.

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma


Bookmark?Remove?

Robert Ioan Onesim a avut viitorul predestinat. A îmbrățișat tehnologia din clasa a IX-a, pentru ca mai apoi să facă o carieră în industria IT din Zúrich

-

           Robert Ioan Onesim este pasionat de tehnologie de când era pe băncile liceului, astfel încât și-a urmat plăcerile care l-au condus și către rezultate frumoase, precum câștigarea a două ediții consecutive la Innovation Labs, evident, alături de coech... Mai mult »