Flavius Ardelean este scriitor, dar și corporatist. Din literatură nu câștigă decât de covrigei, cum s-ar spune. Trăiește din salariul de la corporație. Flavius Ardelean face și muzică. Aceasta este povestea lui.

Andrei Crăciun

Întreb pentru aceia care au fost neatenți în ultima perioadă la mersul literaturii române: cine este Flavius Ardelean, care e treaba cu el, ce vrea el de la viață și operă?

Flavius Ardelean e un tip din Brașov care face literatură și muzică. Pe cât de simplă e întrebarea, pe atât de complicat e răspunsul, pentru că în mare parte ce vrea de la operă se confundă cu ce vrea de la viață. În literatură se ocupă cu ce înseamnă a fi om, ce poate fi dincolo și dincoace de el, ce ne face umani și, mai ales, inumani. Toate operele sale sunt străbătute de fiorul unei dorințe de a nu exista – literatura ca simulacru pentru sinucidere. În cei mai banali termeni, Flavius a vrut să se simtă util pentru cea mai mare a timpului scurs până de curând, însă mai nou utilitarismul acesta a făcut loc unei dorințe spre fericire în sensul eudaimoniei stoice, mereu la harță cu hedonismul cuibărit pe la cotloanele minții și sufletului. Toate astea însemnând însă că nu știe ce dracu’ vrea și că îi e mai ușor să vorbească despre sine și să se scrie, decât să se trăiască.

Acum întreb pentru mai ales pentru cei care vă cunosc: cu ce o să vă răsfățați publicul cititor în perioada următoare? Ce mai scrie, ce mai publică Flavius Ardelean?

Întrebarea vine chiar după o proaspătă dublă lansare: tocmai a apărut la editura Nemira un volum de povestiri, Câteva feluri de a dispărea, și la editura Polirom un roman pentru copiii de la opt ani în sus, Mecanopolis, cu ilustrații de Ecaterina G. Pentru că multă vreme am avut aroganța să mă consider stăpân pe timpul meu și pe desfășurarea evenimentelor din jurul meu, destinul s-a încăpățânat să îmi demonstreze contrariul și nu am mai putut scrie de câteva luni – o premieră pentru mine, care am avut în cea mai mare parte a timpului o rutină zilnică de scris. Partea bună este că am deja un roman gata scris pe care intenționez să-l pregătesc spre publicare la anul. Partea mai proastă e că am suficiente idei și planuri de cărți pentru a mă ține o viață, or dacă stăruiesc în a mă ține departe de scris, ele nu pot deveni decât un ghimpe în carne. Despre acel roman viitor însă nu vreau să spun prea multe, în afară de a menționa că este prima carte cu un caracter puternic autobiografic pe care o scriu. Dorința mea profundă ar fi să fie ultima carte de care sunt capabil, dar mă tem că dacă am învățat ceva despre mine de când public este că sunt vanitos.

Dincolo de literatură, care este viața lui Flavius Ardelean? Cu ce se îndeletnicește el? Din ce își câștigă, ca să zicem așa, pâinea?

Sunt corporatist. Lucrez ca specialist în educație la IBM, îngrijindu-mă de necesarul de educație a tuturor angajaților companiei din România și estul Europei. De acolo îmi vine salariul, pe care îl mai condimentez cu niscaiva venituri din cursuri – mai ofer uneori cursuri de scriere creativă – și din muzica pe care o fac alături de colegii mei din RoadkillSoda.

Din literatură câte pungi de covrigei ați strâns? Cum se stă pe partea financiară? Întreb mai mult pentru cititori, ca să conștientizeze care e starea de facto, cum se chivernisește un autor român contemporan.

Veniturile din scris și publicat cărți sunt, în ceea ce mă privește, foarte scăzute. Din câte știu cei mai mulți dintre noi suntem în aceeași situație. E drept că, de când public literatură pentru copii, am trecut de la punga mică de covrigi la cea medie, pentru că cei mici sunt mai insistenți pe lângă părinți, strigă mai tare când trec pe lângă raftul cu cărți din librărie, plâng, se vaită, dau din picioare. Adulții se abțin de la astea în public. Însă pentru ca cititorii noștri să își facă o idee: tirajele mele se învârt pe la 1500-2000. La un preț mediu de 30 lei pe carte, cu drept de autor de 10% – cum zice un filozof al internetului: „mai departe, puteți uita.” Dacă ai noroc și presă bună și – e drept – o carte bunicică, poți face pe la 500 lei pe lună, dacă calculul meu matematic e blând cu mine. Bine, ajută să ai mai multe cărți pe piață. Și calcul de mai sus presupune să vinzi tot tirajul într-un an, ceea ce cred că mie nu mi s-a întâmplat niciodată. Încă mai am tiraje din anii trecuți. Sunt însă și autori cu succes financiar în România. Eu nu sunt unul dintre ei. Sume consistente am primit doar la semnarea contractelor de publicare a cărților mele în străinătate.

Vă implicați civic, sunteți prezent în viața cetății, mergeți la vot, cum procedați?

Nu sunt prezent în agora, nu sunt vocal, nici nu tastez opțiuni pe net. Așa sunt eu. La vot merg. Am mers și acum și am ales să votez cu individul care îmi spune mie cel mai mult, care vorbește pe limba mea. El nu vorbește pe limba majorității, așa că evident că am irosit votul, dar măcar am fost. Din păcate această dislocare a privirii mele dinspre interior spre afară nu s-a produs încă și sunt, spre rușinea mea, prea dezinteresat și neimplicat în „viața cetății”.

Viitorul țării noastre. Vă preocupă? Ce părere aveți despre el? Rămâneți aici în țara noastră sau…?
Ca să fiu sincer până la capăt, nu mă preocupă teribil. Am fost mereu un pan-european și un cetățean al lumii – nu țin la ficțiunile aceastea de legitimitate care s-au creat în jurul ideilor de națiune, țară, etnie, identitate sexuală și religioasă etc. În acest teren minat al războiului ideilor cineva iese mereu înfrânt. Acum că a ieșit iar PSD în turul doi, cu Dăncilă acolo, mi se pare că ar fi putut pune și o euglenă verde și tot ar fi trecut de turul unul. Cum să am mari speranțe? Lucrurile nu merg bine la noi și nici nu vreau să mă apuc să vorbesc aici exact ceea ce spun mulți, iar alții o fac chiar mai bine și mai tăios decât mine, ba chiar cu un simț al observației mult mai lucid. De plecat din țară încă nu o fac, pentru că abia m-am întors anul trecut și sunt prea prins în proiecte care mă leagă acum de spațiul acesta. Însă la un moment dat voi pleca din nou.

Să presupunem că avem în turul doi următoarele două opțiuni de emigrare: Uruguay și Noua Zeelandă. Pentru care ați opta și de ce? Asta, dacă nu dați vot alb emigrării.

Noua Zeelandă. Cred că are mai mulți atei decât Uruguay.

CITAT
De plecat din țară încă nu o fac, pentru că abia m-am întors anul trecut și sunt prea prins în proiecte care mă leagă acum de spațiul acesta.
Flavius Ardelean, scriitor