Mihai Vacariu și geamănul său, Gabriel, au scris împreună o carte – Viața lui G., recent publicată la Editura Litera. E despre o întâmplare extraordinară din vremea când cei doi studiau la Oxford. A se citi.

Andrei Crăciun

Întreb pentru aceia care au fost neatenți în ultima perioadă la mersul literaturii române: cine sunt frații Mihai și Gabriel Vacariu, ce vor aceștia de la viață și operă?
Cred că nu prea aveau la ce să fie atenți: Gabriel, conferențiar la Facultatea de Filosofie (Universitatea București) a scris vreo 10 cărți de specialitate, de filosofie, iar eu am publicat acum câțiva ani o carte eseu despre regizorul rus Andrei Tarkovski. Abia acum, să zicem, am publicat o carte de ficțiune, un roman, ,,Viața lui G.”, o poveste bazată pe o întâmplare reală, un accident pe care l-a avut Gabriel atunci când am fost bursieri la Oxford. De la operă nu aș putea spune precis ce dorim, dar de la viață cred că, după faza cu accidentul, dorim să nu pierdem prea multe minute. Cum mărturisește condamnatul din Idiotul lui Dostoievski, adică să încercăm să trăim ,,viața aia vie” de care pomenește tot romancierul rus.

Viața lui G. (editura Litera, 2019). De ce ar alege un cititor, care are atâtea opțiuni, tocmai acest volum? Ce e deosebit la cartea dumneavoastră?

În general, e greu să vorbești despre propria creație, fie o carte, un film, un tablou… Ce sper că vor afla cititorii care vor citi cartea: o poveste interesantă, că neobișnuită cred că este, de vreme ce este vorba de gemeni care studiază la Oxford și unul dintre ei cade de la etajul 2, se lovește la cap și stă în comă câteva săptămâni, după care urmează ieșirea din comă și un șir de întâmplări care mai de care mai extraordinare. De asemenea, apar abordări ale unor teme diverse și, aș crede, fundamentale – viața, moartea, mântuirea, iubirea, relația între bărbați și femei, sensul vieții și altele. În sfârșit, sunt incluse și multe citate din Dostoievski, dar nu sunt menționate așa în trecere, ci am ales acele texte care am considerat că sunt relevante pentru experiențele noastre, că sunt parte a vieții noastre, ziceri de ale scriitorului rus care au fost atât de mult internalizate că au devenit crezul nostru, adică ne-au călăuzit viața.

Acum întreb mai ales pentru cei care vă cunosc: cu ce o să vă răsfățați publicul cititor în perioada următoare? Ce vor mai scrie, ce vor mai publica Mihai și Gabriel Vacariu, unde poate fi ei întâlniți, unde și când vor mai avea lansări?

Vom avea o lansare a cărții ,,Viața lui G.” la Iași, pe 16 ianuarie, la Librăria Cărturești Palas și cred că vom mai face și alte lansări/dezbateri prin alte orașe. Lucrăm la alte proiecte literare, la un nou roman, o altă aventură, dar suntem încă în faza de cristalizare a ideilor, chiar dacă Gabriel a și scris vreo 200 de pagini. Eu voi fi implicat și într-un proiect social-politic la Iași, care mă va ține parțial deoparte de scris.

Din cărțile dumneavoastră câte pungi de covrigei ați strâns în ultima lună? Cum se stă pe partea financiară? Întreb mai mult pentru cititori, ca să conștientizeze care e starea de facto, cum se chivernisește un autor român contemporan.

Întrebarea întrebărilor: cât se câștigă din scris? Aș spune că depinde cine ești și ce scrii. Sunt câțiva scriitori consacrați care bănuiesc că s-ar putea descurca cu banii din scris și mai sunt și alți autori care vând foarte bine datorită subiectelor alese. Eu cred că nu prea avem public în România care să susțină autorii: suntem pe un rușinos ultim loc din Europa la numărul de cărți cumpărate sau citite, raportat la populație. Sistemul de educație din România este cum este și așteptările sunt din ce în ce mai pesimiste în această privință. Speranța mea este în traduceri: editura Litera dorește să traducă ,,Viața lui G.” în rusă și în engleză și odată ieșită pe piața internațională cred că am putea vorbi și de o parte financiară.

Vă implicați civic, sunteți prezenți în viața cetății, mergeți la vot, cum procedați?

Spuneam mai devreme că da, sunt implicat în proiecte civice și chiar și politice, iar mersul la vot este obligatoriu! Împreună cu un prieten englez ajutăm mai multe familii din satele din județul Brașov și chiar finanțăm un after-school la o școală dintr-o comună săracă la care învață zece copii.

Viitorul țării noastre. Vă preocupă? Ce părere aveți despre el?

Am dublă cetățenie, română și australiană, dar acum zece ani am decis să mă întorc definitiv în țară. Îmi place să trăiesc în România, mi se pare un loc dinamic unde neprevăzutul a devenit deja firesc și este o chestie care mă face să nu mă plictisesc. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă în societate și în viața politică.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei ce vin din urmă.

Să citească, cărți mă refer, să afle marile povești, alea nemuritoare, din literatura universală. Să asculte muzică clasică și să meargă la muzee. Și, în plus, să nu uite să trăiască ,,viața vie”, că viața e a naibii de scurtă!

CITAT
Eu cred că nu prea avem public în România care să susțină autorii: suntem pe un rușinos ultim loc din Europa la numărul de cărți cumpărate sau citite, raportat la populație.
Mihai Vacariu, scriitor