Azi facem cunoștință cu cel mai nou actor din serialul difuzat pe Antena 1, Sacrificiul, un produs realizat de cunoscuta Ruxandra Ion, ce a reapărut începând cu această lună. Este un sezon nou plin cu situații imprevizibile, cât și cu secrete ce ies la iveală, dar și cu noi personaje ce vor ține telespectatorii cu sufletul la gură.

Se numește Marian Olteanu, are 27 de ani, vine din județul Vaslui și este un tânăr cu mari viziuni. Dacă ar fi să ne uităm în urmă la devenirea sa, sunt convinsă că alegerile pe care le-a făcut în viață sunt unele ce l-au influențat în mod decisiv, l-au modelat pe perioada adolescenței și au avut impact asupra identității și formării sale. Drumul pe care a hotărât să meargă pentru a-și face o carieră și cu care să se identifice permanent, oamenii ce l-au înconjurat, cât și oportunitățile ieșite în cale sunt opțiunile cele mai bune cu care se și mândrește în momentul actual. Este pasionat de teatru și totodată dorește să scrie proiecte/spectacole. Poartă cu el înalte aspirații ca orice tânăr de vârsta lui și știe că munca multă ce va fi mână în mână cu răbdarea și determinarea va da rezultate să ajungă la ele.

            Marian  a fost admis primul la facultatea la care a optat oscilând între două orașe mari, Iași și București. Bazându-se pe instinct, a urmat UNATC București, Facultatea de Teatru, specializarea-Arta Actorului, profesor Florin Zamfirescu, promoția 2014. Apoi, s-a perfecționat urmând masterul pe același domeniu, promoția 2016. Este angajat la Teatrul Mic și scena îi este casă. A jucat în reprezentații precum Romeo și Julieta, Deșteptarea Primăverii, Mama sau Visul unei nopți de vară. A făcut cunoștință și cu filmul acum ceva timp. Participarea în serialul românesc de pe postul de televiziune cunoscut și difuzat în această perioadă nu este consacrarea în lumea video, Radu Jude fiind primul care i-a oferit credit pe deplin pentru un rol în film. Mai multe dezvăluiri de la Marian pentru că a răspuns foarte deschis curiozităților mele.

A obținut roluri notabile pentru că este un spirit ce își lasă amprenta pe unde trece și cu siguranță scena teatrului românesc este mai bogată, mai interesantă și mai dinamică. După ceva experiență obținută, își culegele laudele. Premiul Cea mai bună interpretare masculină cu rolul Printzul Mic din Apa Viede Daniel Chirilă, după Frații Grimm, regia și coregrafia Ștefan Lupu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii  „100, 1.000, 1.000.000 de povești” este confirmarea că pasiunea pentru teatru a fost, este și va rămâne.

Despre gândurile lui Marian legate de direcția aleasă cu sufletul și cu ajutorul instinctului, despre ce înseamnă scena pentru el, întrucât și despre intențiile sale de viitor, în rândurile de mai jos.

Cine este Marian Olteanu? Te poți descrie în câteva idei?

Bună… Marian e cam încurcat de întrebarea asta. Sunt din Vaslui, născut și crescut acolo, singur la părinți și am 27 de ani. Sunt actor la Teatrul Mic și acolo e locul unde îmi desfășor activitatea. Sunt foarte pasionat de muzică și sper că într-o buna zi să joc într-un musical.

Ți-ai dorit să devii actor. Vis împlinit. Cât de mult înseamnă scena pentru tine?

            Păi… e cam totul pentru mine. Am norocul de a fi angajat într-un teatru din București și anume la Teatrul Mic, unde am niște colegi extraordinari. Ăsta chiar e un vis împlinit și nu pot fi decât recunoscător.

Cât de mult contează energia publicului?

            Energia asta diferă de la spectacol la spectacol  și în funcție de asta mă raportez cumva la cum joc. Contează mult. Când am jucat la jumătate de sală parcă spectacolul devenea mai intim, iar când sala e plină parca mi se ciulesc urechile și devin mai responsabil în a livra mai bine povestea.

Ai intrat la două facultăți, aceeași specializare. Totuși, ai ales-o pe cea din București. Ai văzut mai multe oportunități în capitală? Cum este viața în București?

            Da. Așa e… am dat și la Iași și la București. Eu mi-am ascultat instinctul. Nu eram chitit  să ajung în București, dar când dădeam admiterea la Iași, ma uitam așa în jur și-mi ziceam… „parcă nu e locul meu aici” Mi-am zis că e ok să încerc să dau și la București unde nu mai fusesem nicodată și nici nu cunoșteam pe nimeni. Intrând primul la facultate, mi-a confirmat că ăsta mi-e drumul. Am urât Bucureștiul în primii doi ani, prin anul 3 de facultate am început să-l descopăr ușor ușor și acum suntem foarte buni prietenil.

Actor în primii ani de experiență într-un oraș unde este concurență. Este loc sub soare pentru toată lumea?

            Binențeles că este, dar trebuie să știi ce vrei. Cuvântul cheie pentru mine a fost „munca” și încă funcționează. Prin anul doi de facultate îmi inventasem un motto: „fii nike” just it, gen. Fără să tragi mai tare de tine, să încerci să te autodepăștești, nu știu cât de departe poți să ajungi. E bine să știi pentru tine că ai dat cât de mult ai putut.

Care este cel mai strălucit moment din cariera ta? Dar, provocarea cea mai mare este…?

            Cel mai strălucit,probabil, a fost când am luat premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul prințului mic din Apa Vie regizat/coregrafiat de Ștefan Lupu tot la Teatrul mic. (mersi Ștef pentru rol ❤ ). Acel premiu a venit într-un moment în care eu treceam printr-o perioadă nu tocmai frumoasă și a fost ca o gură de aer proaspat. Vă aștept la Apa Vie… o să vă bucurați.

Înseamnă arta notorietate?

            Eu nu știu ce e aia notorietate și nu m-a interesat niciodată. Poți să ai notorietate și calitatea lucrurilor pe care le faci să fie la nivel artistic. Dar, am dubii.

Care este relația ta cu filmul?

            Cu filmul am început să mă împrietenesc în 2015 când am jucat în “Inimi Cicatrizate” regizat de Radu Jude. Vreau să-i mulțumesc lui Radu pentru încredere. Tot la Radu am jucat în 2017 în „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari„. Am mai jucat într-un mediu metraj „Lilith” regizat de o fostă colegă actriță și regizoare, Armine Vosganian. Apar și pe Netflix ? în filmul lui Radu Munteanu „Alice T.”

Cum e să lucrezi alături de regizori și actori foarte buni precum cei întâlniți în serialul Sacrificiul/Alegerea?

            Mă bucur foarte mult că am prins acest proiect pentru că săptămânal stau în fața camerei și în mod sigur mă ajuta să evoluez. Am tot timpul emoții la filmări, dar la Sacrificul am cunoscut niște foarte frumoși, deschiși cu care mă simt foarte relaxat pe set.

Există asemănări între Marian și Sorin?

            Deloc. Nu sunt un băiat de bani gata ca Sorin. Probabil, singura asemănare e că te poți baza pe ei.

Un actor are mulțumiri sufletești, garantat. Dar, simte și tristeți?

            Simt și tristeți, dar am învățat să nu le mai expun tuturor. Citisem un articol al unei scriitoare americane, Maya Angelou, și spunea că la finalul zilei oamenii nu te țin minte pentru ce ai zis sau făcut, ci pentru cum i-ai făcut să se simtă. Cred în asta și încerc să îmi rezolv problemele singur… e mai sănătos, cred.

Cum faci față recenziilor negative dacă există?

Le analizez obiectiv și la final zic… dar, mai am de lucru. Cumva mă motivează, dar îmi lasă și un gust amar.

Toți avem modele care ne-au inspirat în drumul nostru profesional. Care este omul care și-a pus amprenta pe tine?

            Emil Coșeru. M-a ajutat pentru admiterea la facultate. Îl respect enorm și abia aștept să mai ajung pe la Iași să-i fac o vizită. Plec cu mai multă încredere după fiecare întâlnire cu dumnealui.

Pe lângă artă, ce alte activități îmbrățișezi?

            De un an m-am apucat mai serios de box. Îmi dă un tonus foarte bun, mă simt mai sănătos și mai liniștit. Mai iau chitara în brațe în timpul liber și ar cam trebui să citesc mai des și mai mult.

            Ce gând oferi celor ce te vor citi?

Îi aștept la Teatrul Mic să mai uite de telefon….