În aceste vremuri tulburi, marcate de panică și suferință, vă propunem un interviu cu o tânără actriță, în așteptarea redeschiderii teatrelor.

Andrei Crăciun

Drum. Andrada Fuscaș, actriță. De unde vine Andrada și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi? Cine ești dumneata, Andrada?
Andrada, o fată plimbată. Născută la Oradea, crescută la Timișoara, ajunsă dupa 18 ani la București, unde a facut facultatea și masteratul în actorie, pentru a deveni actriță. Pot să spun că visul i s-a cam îndeplinit, cu toate că mai are mult de muncă. Actrița de azi a început să se formeze încă din liceul „Ion Vidu”, profilul actorie, unde l-a avut profesor pe Petru Silviu Văcărescu, ca mai apoi să dea la facultatea cu același profil de la Timisoara. Dar la insistențele mamei sale, și-a încercat norocul și la București, la UNATC, secția actorie, unde l-a avut profesor de an pe domnul Adrian Titieni. Andrada caută să se îndrepte spre cea mai bună versiune a sa. Caută să se cunoască pe sine, să își cunoască limitele, să cunoască și cum poate deveni un om mai bun, să poata excela atât în viață, cât și în cariera de actriță.

În eventualitatea sfârșitului lumii, regrete, lucruri pe care ți-ai fi dorit să le faci mai demult? Enumeră, te rog.
Ha-ha! Când eram mică îmi doream să fiu model, dar în urma unui accident de mașină, acest lucru nu prea a mai fost posibil din cauza unei cicatrici cu care am rămas. Apoi m-am facut handbalistă, am practicat acest sport timp de doi ani fiind convinsă că asta vreau să fac. În urma unui accident, într-un cantonament, a picat și această opțiune, ajungând în felul ăsta la visul pe care îl aveam de mulți ani și anume să mă fac actriță. Ajunsă la facultate, regretele mele sunt toate proiectele la care am renunțat, de-a lungul timpului din cauza fricii. Doar că târziu mi-am dat seama că frica era cea care îmi stătea mereu în cale. Dar mi-am spus, totodată, că toate se întâmplă cu un motiv, că toate la timpul lor. Încerc, cumva, să nu am regrete, să fac ce îmi trece prin cap, să mă motivez să depășesc fricile și pe mine o dată cu ele. Dar dacă mâine ar veni un eventual sfârșit al lumii, marele meu regret ar fi că nu am apucat să călătoresc în mai multe locuri.

Spectacole. După ce trece apocalipsul, unde să vină publicul spectator să vă vadă, cu apetitul deschis de citirea interviului? Unde ești de găsit? Pe marele ecran, precum și pe ecranele mici și mijlocii unde te putem vedea?
Bine spus după ce trece apocalipsa. Sunt de gasit la Teatrul Tony Bulandra, din Târgoviște, unde joc în „Othello” regia lui Suren Shahverdian, „Livada de Vișini” regia lui Jeungwoo Son, „Crimă și Pedeapsă” regia Dumitru Acriș, „Vânătoarea Sălbatică” adaptare după „Titus Andronicus” în regia lui Michele Modesto Casarin și în „Carmen”, un spectacol de teatru dans în regia lui Suren Shahverdian. La televizor, am avut plăcerea acum 2 ani de a face parte din distribuția teatrului TV „Apostolul Bologa”, adaptare după romanul „Pădurea Spânzuraților” în regia domnului Dominic Dembinski, care se mai difuzează din când în când pe TVR3. Anul trecut am mai filmat într-un scurt-metraj, care încă nu a avut premira. Pe internet, am văzut că a fost postat un alt scurt-metraj în care am avut un mic rol, de pe vremea când înca eram în facultate și anume „Și băieții câteodată” în regia lui Matei Lucaci-Grunberg.

Țara. Ce relație are Andrada cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Dacă, desigur, mai e cazul.
Mă simt bine aici cu câteva excepții. Consider că România este o țară minunată, bogată din foarte multe puncte de vedere, doar că ar trebui să avem mai mare grijă de ea. Mereu când le povestesc străinilor despre România, le spun câte lucruri minunate pot vizita la noi, mai ales partea montană, pe care nici eu nu am descoperit-o toată. Vorbesc de partea montană pentru că ăsta este locul meu preferat, în care mă simt cel mai bine: natura! La emigrat m-am gândit, recunosc, de multe ori, dar totodată nu prea îmi vine să renunț așa de usor. Stau să lupt în continuare, pentru că schimbarea vine din noi, nu? Nu sunt de acord cu multe lucruri care se petrec în țara noastră, faptul că nu suntem uniți, că nu apreciem ceea ce avem în jurul nostru, că nu avem grijă de natură, de bogățiile pe care ni le-a oferit pământul, dar și că nu prea avem grijă unii de alții. Nu îmi mai place că oamenii valoroși nu sunt apreciați suficient, iar aici nu mă refer doar la actori, ci la valorile din toate domeniile. Dar asta este de când lumea…

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Sunt mulți colegi actori pe care îi admir, atât din București, cât și din țară. Pot să spun că am facut parte, la UNATC, dintr-o generație de actori foarte talentați, care au reușit să se afirme atât în teatrele din București sau teatre din alte orașe ale României, cât și pe marile ecrane. Actori care mă inspiră prin naturalețea lor, prin munca pe care o depun, pasiunea care îi unește. Să dau câteva nume din Timișoara, Călin Stanciu Jr, Victoria Rusu, Victor Manovici. Din București pe : Silvana Mihai, Liviu Pintileasa, Gabi Costin și multi alti tineri cu forță, care vin din urmă cu multă energie și dorință de lucru!

CITAT
Stau să lupt în continuare, pentru că schimbarea vine din noi, nu? Nu sunt de acord cu multe lucruri care se petrec în țara noastră, faptul că nu suntem uniți, că nu apreciem ceea ce avem în jurul nostru, că nu avem grijă de natură, de bogățiile pe care ni le-a oferit pământul, dar și că nu prea avem grijă unii de alții.
Andrada Fuscaș, actriță