Szász Réka, actriță: „Mă consider mult mai bogată odată cu întâlnirea cu cultura românească!”

- - 12 vizualizari

Actrița vine din secuime, este angajată a teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea și joacă în mai multe spectacole și în București. Să o căutați, după ce trece pandemia. Merită.

Andrei Crăciun

Drum. Szász Réka, actriță. De unde vine Réka și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?          Sunt din Miercurea Ciuc, Harghita, acolo am crescut. După bacalaureat am dat admitere la actorie la Cluj-Napoca și pentru prima oară am plecat de acasă. În liceu nu am cochetat cu actoria, am terminat specializarea matematică-informatică, însă în clasa a XII-a (abia) mi-era clar că asta vreau să fac. Îmi doream foarte tare să reușesc să intru la actorie, în același timp nu mi s-a părut că n-aș putea face nimic altceva. Deci dorința de a deveni actor era lipsită de orice fel de încrâncenare. M-am “îndrăgostit” treptat, pas cu pas de teatru sau mai bine zis de actorie în timpul facultății, ajungând să-mi doresc să pot practica cât mai mult această meserie, eventual să reușesc să și trăiesc din asta.

De peste trei ani trăiesc în București (unde și joc) și concomitent (din 2011) sunt angajata Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Am terminat școala generală, liceul și Facultatea de Teatru și Televiziune în limba maghiară. În timpul facultății credeam că singura mea șansă de a practica această meserie este să mă angajez într-un teatru maghiar din țară sau eventual în Ungaria. Nu s-a întâmplat așa.

În anul III de facultate, printr-o decizie rapidă, “m-am trezit” la un concurs de angajare la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Am fost total nepregătită ceea ce privește limba, tot repertoriul meu fiind în limba maghiară. În cele 6 ore de mers cu autocarul m-am tot gândit oare ce pot face și într-un final mi-am dat seama că nu am cum să mă pregătesc în română așa că o să mă las purtată de moment. Îmi amintesc perfect că am luat un scaun, m-am așezat și am început să traduc un monolog din limba maghiară pe loc. Am făcut o grămadă de greșeli, nu-i așa de ușor să traduci în cap. De accentul meu puternic unguresc să nu mai zic… S-a născut însă o situație foarte interesantă. Scenic. Juriul și oamenii din sală au început să râdă începând cu prima frază din monolog. M-am speriat pentru o secundă după care mi-am dat seama că pot crea un moment comic din greșeli gramaticale și accent nemaiauzit, dacă îmi asum o doză necesară de autoironie. S-a râs mult, atât de mine cât și cu mine, iar eu nu am mai fost speriată. Tind să cred că s-a creat ceva extrem de viu pe scenă – ăsta a fost norocul meu. La o săptămână după concurs am primit vestea de la domnul Roman (directorul teatrului de atunci) că sunt printre cei 6 noi angajați ai Teatrului Anton Pann.

În primii ani am considerat că deciziile de dinainte au fost prea îndrăznețe, în primul rând din cauza limbii. După repetiții stăteam ore întregi în cameră răsfoind dicționarul (de nevoie) căutând sensul cât mai clar al cuvintelor arhaice sau citind cu voce tare pentru a-mi perfecționa accentul. Azi nu mai cred că a fost o cutezanță acestă angajare.

Începutul a fost greoi, am muncit mult în plus la perfecționarea vorbirii și acum cred deja că a meritat. Acest început a fost în 2011 și de atunci am jucat peste 30 de roluri în diferite teatre în limba română.

Spectacole? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Réka, apetitul odată deschis de citirea interviului?        
Mă întristeză puțin întrebarea despre spectacole în contextul pandemiei, dar sper că în curând vom putea relua spectacolele de la Teatrul Anton Pann (Emisie: Titanic Vals, D’ale carnavalului, Vermine radiante, TNT – un show de improvizație, În cealaltă cameră și în curând și Cyrano de Bergerac) și din București Cum vă place la Tetarul Nottara; Libretto solitudine, Cui i-e frică de Mitică și Procesul lui David M. Golan – producțiile asociației Jamais Vu și în pregătire Potocala mecanică… Ne vedem când scăpăm de măști și mănuși.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Cred că în perioada asta restrictivă este mult mai ușor să ajungi la public printr-un ecran, am primit anumite oferte, sper să fie permis să putem filma în curând și în siguranță.

În rest cea mai concretă întâlnire cu lumea filmului a fost participarea mea în programul “10 pentru film” în cadrul festivalului TIFF, această selecție a fost premiul meu de la regizorul Tudor Giurgiu la Gala Tânărului Actor HOP.

Actorie de film… Mă interesează, mă entuziasmează, bineînțeles. Sper că vor urma mai multe.

Țara. Ce relație are Réka cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă niciodată de noi?

Pot să afirm că am o relație bună cu țara noastră. Nu are cum să fie totul perfect, însă eu mă pot simți bine aici. În plus, tot timpul am considerat că emigrarea trebuie să aibă un scop foarte bine conturat, altfel nu rămâne decât o fugă de anumite lucruri. Nu cred că plecatul este egal cu “mai bine”, plecatul poate fi egal cel mult cu “altfel”. Consider că a face față e o abordare mai sinceră, cel puțin mie mi se potrivește mai mult. Pe deasupra, mă consider mult mai bogată odată cu întâlnirea cu cultura românească.

Vin din secuime, am crescut cu valorile culturii maghiare: de la poezii, literatură, folcloristică muzicală, religie până la obiceiuri populare și tradiții. Sunt o fire curioasă. Îmi îngădui să mă fascineze cultura românească cu toate nuanțele ei așa cum și românii pot fi și sunt fascinați de “gulyás” de exemplu. Prin acest schimb continuu înțeleg o feliuță mai amplă din lume.

Perspectivă. Cum vezi tu viitorul României?

Nu pot să prezic nimic, nu sunt nici profund resemnată, nici optimistă în totalitate. Cu siguranță este nevoie de schimbare, de dezvoltare pe nenumărate planuri. Mă gândesc des cu ce pot eu să cotizez la o schimbare în bine și tot timpul ajung la convingerea că doar prin mine însămi, prin comportamentul meu, prin raportarea mea și într-un final și poate cel mai important: prin munca mea. Cinstea cu care îmi fac meseria poate aduce cea mai însemnată schimbare. Cred că asta poate fi cea mai valoroasă contribuție a mea.

Idoli. Are Réka idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Aidoma cui voia să fie atunci când era mică?
Cuvântul idol mi se pare ușor nepotrivit după credințele mele. Nu vreau să fiu exact ca Maryl Streep, e imposibil. La fel de pricepută, jucăușă, profundă, poate. Idolii mei nu sunt niște persoane ci mai degrabă ce au făcut și ce fac ei. Și în acest sens sunt foarte mulți: îmi vine în minte teatralitatea și curajul nemărginit al actorului Christoph Waltz în filmul Inglorious Basterds, Mariana Mihuț în rolul Mița în filmul De ce trag clopotele, Mitică? sau în spectacolul Îngopați-mă pe după plintă, curajul și inovația trupei independente Krétakör în Fekete ország, devotamentul și determinarea absolută a patinatorilor ruși și lista poate continua… Curajul, ambiția, sinceritatea, dorința, profunzimea, aspirația la calitate, munca – iată idolii mei.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Recomand, deși nu mă simt în măsură și nu pot cuprinde pe toți, așa că recomand
dintr-un sentiment de drag. Recomand toată trupa tânără, colegii mei de la Teatrul Anton Pann, și trupa Jamais Vu, tineri care ard de dorința de a face.

CITAT
Vin din secuime, am crescut cu valorile culturii maghiare: de la poezii, literatură, folcloristică muzicală, religie până la obiceiuri populare și tradiții. Sunt o fire curioasă. Îmi îngădui să mă fascineze cultura românească cu toate nuanțele ei așa.
Szász Réka, actriță

comments icon 0 comments
12 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Andrada Fuscaș, actriță: “Dacă mâine ar veni un eventual sfârșit al lumii, marele meu regret ar fi că nu am apucat să călătoresc în mai multe locuri”

-

În aceste vremuri tulburi, marcate de panică și suferință, vă propunem un interviu cu o tânără actriță, în așteptarea redeschiderii teatrelor. Andrei Crăciun Drum. Andrada Fuscaș, actriță. De unde vine Andrada și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic î... Mai mult »