Între 22 și 25 octombrie, va avea loc la Casa Universitarilor a VIII-a ediție a Festivalului Național de Improvizație (!MPRO). Am stat de vorbă cu Adina Sandu, directorul artistic al evenimentului, despre ce aduce nou ediția din acest an și despre cum ne raportăm la comedie și la improvizație în România.

ID. Cine este Adina Sandu, care consideri că sunt cele mai importante repere din activitatea ta profesională de până acum?

Mă bucur că am avut șansa să mă implic direct în proiecte și încă de la începutul activității mele profesionale totul a fost hands-on, am construit, am putut să văd rezultate, am lucrat cu echipe care s-au format de la zero și am preluat proiecte și echipe deja formate. Cele mai importante repere din activitatea mea profesională sunt împărțite în trei direcții:Educație și leadership: în urmă cu 12 ani m-am alăturat Fundației LEADERS, una dintre cele mai longevive și implicate organizații din România, iar împreună reușim în continuare să dezvoltăm programe de educație pentru tineri, aici am coordonat primele mele inițiative – o conferință despre leadershipul feminin și un program național de educație pentru liceeni, aici am învățat să fac tot și am cunoscut oameni alături de care încă punem o cărămidă la dezvoltarea viitoarelor generații de lideri din România. Astăzi îndeplinesc rolul de leadership curriculum responsible și mă ocup de design-ul programelor educaționale realizate de Fundația LEADERS.

Teatru și improvizație: în anul 2013 am avut ocazia să particip la un curs numit Classroom Presence realizat de Royal Academy of Dramatic Art în Londra. Cursul se adresa profesorilor și trainerilor și presupunea dezvoltarea unor competențe noi de predare care împrumutau din tehnicile de actorie. A fost minunat și m-a încurajat să-mi doresc să am mai multe astfel de experiențe, așa că în tabăra pentru copii pe care am organizat-o în 2013 am invitat o echipă de actori, reprezentanți ai trupei de improvizație Improvisneyland. Așa am ajuns să o cunosc pe Monica Anastase și să intru în această lume în care parcursul pe scurt a fost următorul: am devenit cursant al Improvisneyland ajungând să lucrez cuc toți trainerii din acea perioadă, de aici alături de o grupă de colegi ne-am format propria trupă de teatru de improvizație, am început cursurile de improvizație long-form cu Bogdan Untilă când s-a deschis Teatrul Recul, am intrat în echipa Recul preluând inițial Recul Scool și fiind coordonatorul școlii bazată pe teatru și improvizație, apoi am preluat mult mai multe responsabilități în echipa Recul și alături de colegii mei am deschis în 2020 Teatrul Recul într-un nou spațiu, 850 m2 de spațiu urban regenerat în Industria Bumbacului. În tot acest timp am fost alături de Monica și echipa organizatoare a Festivalului Național de Teatru de Improvizație, iar 2019 a fost primul an în care am ocupat rolul de Director Artistic al !MPRO.

Impact social: din 2017 fac parte din Global Shapers Buchrest Hub, o rețea internațională care s-a născut din World Economic Forum și în cadrul căreia realizăm proiecte care adresează provocări sociale la nivel local, regional sau global.

!MPRO. Ești directorul artistic al Festivalului Național de Improvizație. Care este povestea acestuia, cum a început, în urmă cu 8 ani, și cum s-a dezvoltat în tot acest timp?

Festivalul a debutat în 2013 și este creația și visul colegei mele Monica Anastase, iar eu simt că am crescut în fiecare an odată cu el. Prima ediție a avut loc la Teatrul de Comedie și a fost un maraton de o săptămână în care aveau loc câte patru spectacole pe seară, iar scopul era dublu: pentru improvizatori, crearea unei comunități prin intermediul activităților din cadrul festivalului (în fiecare an există workshop-uri pentru actori realizate de invitați din străinătate, membri ai celor mai cunoscute teatre și trupe de improvizație din Europa sau SUA), iar pentru public, creșterea notorietății fenomenului și familiarizarea acestuia cu ce înseamnă teatru de improvizație și ce oportunități există pe scena din România.

Plecând de aici, timp de 8 ani, festivalul a avut loc în diverse spații, la Godot, la Teatrul Elisabeta, la Teatrul Național București, Muzeul Țăranului Român sau ARCUB, iar în cei 8 ani de zile am adunat peste 13.000 de spectatori.

Pe lângă cifre, Festivalul !MPRO este și despre un sentiment aparte: timp de o săptămână ai șansa să te întâlnești zilnic cu actori din întreaga comunitate, să lucrați împreună la un format experimental de spectacol pe care îl coordonează poate una dintre legendele teatrului de improvizație din Chicago, iar acest format urmează să-l jucați împreună pentru prima dată chiar pe scena Teatrului Național. Este un zumzet continuu și o energie în aer care ne aduce împreună și care contribuie la o colecție de spectacole cu totul noi, sau….cel puțin, altfel față de cum au fost până acum.

Cea mai mare realizare a festivalului este în sine comunitatea pe care o dezvoltă an de an, un spațiu în care se nasc noi proiecte artistice datorită colaborării și comunicării actorilor din diverse trupe, de la școli diferite sau din orașe diferite, un spațiu în care generăm conversații relevante precum !MPRO Talks, un proiect în care timp de câteva luni ne-am întâlnit în mansarda Lente și am povestit despre lucrurile care sunt importante pentru noi, un loc în care ne dorim impact și sustenabilitate, iar prin proiectul !MPRO în Cartiere și !MPRO în Licee am dus improvizația mai aproape de oameni.

Astăzi, după 8 ani de zile, putem defini impactul festivalului !MPRO în trei direcții: artistică – !MPRO a catalizat nașterea și dezvoltarea comunității improvizatoricești din România, apariția primului teatru dedicat fenomenului și participarea la festivaluri din țări ca Olanda, Grecia, Finlanda, Germania, Suedia, Estonia, Franța, Belgia sau Statele Unite ale Americii; socială – improvizația a devenit o formă de dezvoltare personală, prin creșterea numărului de participanți la cursuri precum și a numărului de companii interesate de antrenarea și dezvoltarea unor competențe specifice ale angajaților; Community Outreach – !MPRO vine în sprijinul anumitor comunități prin activități precum !MPRO în licee, cu spectacole create pentru liceeni, cu participarea unei trupe de liceeni în Festival, sau !MPRO în cartiere, cu spectacole create pentru cartierele bucureștene.

2020. Ce aduce nou ediția din acest an? Cum ați selectat participanții și, mai ales, cum v-ați oprit la invitații străini – La Carpe Haute (Franța) și David Pasquesi (SUA)?

2020 este un an în care nu avem foarte multe certitudini cu privire la festival. Ne-am propus încă din primăvară că orice ar fi vom găsi o formă în care acesta va exista chiar și într-un an pandemic, iar forma la care am ajuns în acest moment este următoarea: plecând de la tema de anul acesta, procesul creativ, ne-am propus să îi provocăm pe improvizatori să creeze diverse forme de exprimare artistică rezultate din improvizație. Astfel, un element de noutate este faptul că festivalul va fi compus din mai multe secțiuni, fiecare evaluate de câte o echipă artistică diferită, iar aceste secțiuni sunt: improvizație long form, sketch comedy, muzical, debut și freestyle rap battle.

Invitații din acest an sunt reprezentanții a două generații diferite. David Pasquesi este unul dintre improvizatorii legendari din Chicago, este cunoscut din duo-ul Tj&Dave, a lucrat direct cu Del Close (profesorul celor mai cunoscuți actori de comedie din lume), a jucat în primele reprezentații ale formatului de teatru de improvizație The Harold și inclusiv în filme celebre (poate cel mai cunoscut este The Groundhog Day).

La Carpe Haute, care între timp s-au rebranduit în Anananas et Pampamplemouse, este o trupă mai tânără din Strasbourg, formată din Gael Doornewerd-Perry, Cédric Marschal și Dan Seyfried, trei actori care s-au făcut remarcați pe sccena europeană în festivalurile de teatru de improvizație. În fiecare an ne propunem să avem diversitate și acces la resurse de inspriație și know-how, iar prezența lui Dave și a celor de la Anananas et Pampamplemouse ar completa excelent cei 8 ani de schimburi de experiență cu invitați străini.

PROVOCĂRI. Care au fost principalele provocări pentru voi, din punctul de vedere al organizării, în contextul pandemiei de covid-19?

Principala provocare a fost, cum spuneam și mai devreme, lipsa unei certitudini. N-am știut (și încă nu știm) care va fi situația în luna octombrie, care vor fi normele aplicate în România și ce decizii putem să luăm pentru desfășurarea în siguranță a festivalului. Fiecare decizie pe care o luăm astăzi are impact asupra modului în care va arăta festivalul, însă ceea ce nu știm este cum ne va influența mediul extern acestor decizii. Acesta este motivul pentru care ne-am dezvoltat la rândul nostru un sistem bazat pe mai multe scenarii, un fel de schemă logică cu mai multe ramificații pe baza căreia am organizat și organizăm în continuare toate detaliile pentru octombrie.

Primul și cel mai important aspect este siguranța tuturor celor implicați în festival: publicul, actorii, voluntarii, staff-ul de organizatori, pentru fiecare tip de interacțiune ne-am gândit la contextul cel mai sigur în care se poate dezvolta (afară, purtând măști, respectând distanțarea socială, având acces la dezinfectant și spații de igienizare).

Încă nu știm dacă România se va mai afla pe lista roșie din punct de vedere al numărului de cazuri pentru țările de unde ar urma să călătorească invitații noștri, așa că încă nu știm dacă îi vom avea aici prezenți la festival. În schema noastră logică, în jurul datei de 8 octombrie urmează noi update-uri cu privire la situația călătoriilor în și din România, și atunci vom putea lua o decizie mai informată.

CASA UNIVERSITARILOR. Ce ne poți spune despre spațiul în care se va desfășura festivalul, de ce merită să-l (re)descoperim?

Casa Universitarilor este un loc superb, situat chiar în centrul Bucureștiului, pe Dionisie Lupu, lângă parcul Grădina Icoanei. Pentru mine, străduțele astea reprezintă locurile mele preferate din București, încărcate cu multă istorie și totodată îmbogățite de arta și cultura urbană care le transformă an de an (de exemplu, cu ocazia Street Delivery). Festivalul va avea loc chiar pe Terasa Casei Universitarilor, într-o grădină superbă, înconjurați de natură chiar în mijlocul orașului, fiind feriți de ploaie deoarece terasa este acoperită, totodată fiind afară și bucurându-ne de siguranța aerului liber.

Îi încurajăm pe spectatorii noștri să vină pregătiți pentru vremea de octombrie, chiar dacă se vor încălzi de la emoția spectacolelor, recunoaștem că suntem ambițioși să găzduim un festival outdoor în mijlocul unei luni de toamnă. Așa cum a fost tot anul acesta de imprevizibil, așa poate fi și perioada 22-25 octombrie, fie ne putem bucura de soarele călduț de toamnă și de culorile naturii din grădina Casei Universitarilor, fie putem să asistăm la o vreme capricioasă cu ploaie și frig. Oricare ar fi scenariul, ne pregătim bine pentru publicul nostru, iar cadrul de întâlnire, Casa Universitarilor, va fi cu siguranță unul deosebit.

IMPROVIZAȚIE. Cum stăm la capitolul teatru de improvizație în România și cum a crescut acest segment în ultimii ani?

Improvizația este o nișă, peste tot! Asta e o realitate cu care ne luptăm atât în România, cât și în majoritatea țărilor din Europa unde a apărut doar de câțiva ani. Cu toate astea, această nișă continuă să crească și mă bucură să văd că fenomenul cucerește în fiecare an segmente diferite de populație. Cum crește? Cred că aici sunt responsabile fiecare dintre școlile de improvizație din România care lucrează an de an cu sute de cursanți. Astfel ia naștere un ecosistem, oamenii vin la spectacole și văd improvizație, le place, vor și ei să practice și vin la cursuri, urcă pe scenă pentru spectacolele din cadrul școlii și astfel sunt văzuți de alții care la rândul lor se hotărăsc să înceapă un curs de improvizație. În București există câteva astfel de școli (Recul, Improvisneyland, Teatru Fără Frontiere), dar și trupe și actori care s-au apucat independent de predat și care dezvoltă astfel comunitatea.

Creșterea notorietății fenomenului și faptul că oamenii vin să vadă spectacole contribuie și la apariția spațiilor în care spectacolele de improvizație se joacă la fel de des precum cele de teatru: Recul și Improteca sunt două teatre independente care contribuie semnificativ la dezvoltarea fenomenului.

WORKSHOPS. !MPRO 2020 include și o serie de ateliere. Despre ce e vorba, cui se adresează și ce vor învăța participanții?

Fiecare ediție !MPRO include ateliere pentru toate categoriile de public: pentru actorii cu experiență care vor să dezvolte spectacole experimentale în festival, pentru cei care au experiență între 3 și 5 ani pe scenă sau pentru publicul larg care acum face pentru prima dată cunoștință cu improvizația.

Dacă contextul va fi favorabil aducerii în țară a invitaților noștri, atunci publicul are la dispoziție o paletă variată de workshop-uri: O lecție franțuzească de fizicalitate predat de Gael Doornewerd-Perry, un atelier de jocuri nebunești ce urmăresc să genereze reacții instinctuale, în care publiccul va învăța să își dezvolte fizicalitatea din cap până-n picioare, și să fie conștient de ea; Action Mime predat tot de Gael, un atelier despre scene epice și modul în care poți să generezi situații de tipul celor din filmele de acțiune; Puterea unei replici tăcute, un atelier susținut de Dan Seyfried, despre scene nonverbale și modul în care poți să comunici mai mult decât crezi, doar prin tăcere.

COMEDIE. Se vorbește mult despre hazul de necaz al românilor, însă cât consumă aceștia comedie?

Cred că este în sistemul de apărare al oricărui om, nu doar al românilor, să facă haz de necaz. Din acest motiv improvizația este atractivă odată ce ai fost introdus în acest fenomen: vii la spectacol, porți o conversație cu actorii despre cum ți-a fost ziua și ce te preocupă, apoi vezi pe scenă jucate toate aceste griji și emoții pe care tu le trăiești oricum. Și vezi că o sală întreagă empatizează cu asta. Nu mai e vorba de tine, ci de personajul X care are probleme similare cu ale tale.

Nu știu câtă comedie consumă românii, dar cu siguranță pot să vă spun cum o fac: contribuind neașteptat de mult cu exemple și sugestii atunci când actorii le cer, fiind deschiși să se vulnerabilizeze, având nevoia să-și vadă viețile jucate în fața lor astfel încât să se poată detașa, să râdă, iar apoi să gestioneze un pic mai ușor realitatea. În literatură există conceptul de comic relief, atunci când autorul introduce brusc umorul pentru a oferi cititorului o pauză emoțională de la tensiunea creată, asta se întâmplă și cu improvizația, este un comic relief în scenariul propriilor noastre vieți.

ÎNVĂȚARE. Așa cum spuneai, pe lângă !MPRO, lucrezi în organizarea și livrarea de programe educaționale atât pentru tineri, cât și pentru adulți. Care sunt principalele astfel de programe în care ești implicată acum?

Da, este vorba de programele pe care le realizez alături de echipa Fundației LEADERS, programe care astăzi se regăsesc complet în variantă online, păstrând un nivel ridicat de interacțiune, comunitate și implicare activă în soluționarea de probleme. Printre ele se numără LEADERS Explore liceeni, un program național pe care l-am început în anul 2009 sub denumirea de Leadership Autentic, program ce are ca scop dezvoltarea și descoperirea potențialului de leadership al tinerilor din sistemul preuniversitar. Programul a fost implementat offline în peste 40 de licee la nivel național, în peste 20 de localități, în 2013 a câștigat locul I la Gala Societății Civile, la secțiunea Programe de Responsabilitate Socială, a primit recunoașterea Ministerului Educației și astăzi a fost reinventat 100%, colegii mei din echipă fac eforturi zi de zi pentru a-l implementa în mediul online, lucrând de la distanță cu grupe de elevi din toată țara.

Pentru adulți, lucrez atât în cadrul Fundației LEADERS, cât și cu echipa Recul, cu aceasta din urmă implementând programe de învățare pentru adulți bazate pe teatru de improvizație. De câțiva ani suntem bucuroși să lucrăm cu companii multinaționale alături de care dezvoltăm programe personalizate de învățare prin improvizație, de team building, engagement sau comunicare. Acum, toate aceste inițiative se desfășoară online, sub umbrela Recul Pro.

LIMITE DEPĂȘITE. Spui că improvizația te-a ajutat să îți depășești multe dintre propriile limite. Care este sfatul tău pentru aceia care și-ar dori, la rândul lor, să-și depășească anumite limite prin improvizație? Care ar fi primii pași în acest sens?

Sfatul general legat de improvizație pentru oricine ar fi să-și dea timp în acest proces. Poate și mai direct, să vină și la al doilea curs, să facă pasul ăla în afara zonei de confort și să se expună unei situații noi, diferite, în care va deveni mult mai vulnerabil. Este locul din care poți să începi să-ți recunoști în primul rând limitele, iar apoi să le treci, conștient, pe cele pe care vrei să le depășești.

„Improvizația este o nișă, peste tot! Asta e o realitate cu care ne luptăm atât în România, cât și în majoritatea țărilor din Europa unde a apărut doar de câțiva ani. Cu toate astea, această nișă continuă să crească și mă bucură să văd că fenomenul cucerește în fiecare an segmente diferite de populație.”
Adina Sandu, directorul artistic al Festivalului Național de Improvizație