Certitudinea asupra unor lucruri pare a fi îndoielnică uneori. Știm că ziua are 24 de ore, că sunt patru anotimpuri pe an, că harta României pare un buchet de flori care stă în vaza Mării negre și că este nevoie de tărie să fii manager general la singurul hotel de 5 stele din capitala Moldovei. Invitata interviului de astăzi a copilărit la sat, iar în vreme ce tatăl ei era în slujba lui Dumnezeu și mama ei profesor, un fel de influencer în acea perioadă, Dora creștea cu o autonomie greu egalabilă de copiii de aceeași vârstă.

Micuța Dora Gabriela a crescut cu frica celui de Sus, cu învățături demne, cu iubirea pentru scris și citit, și s-a autoeducat în lumea creativității fără limite și a antreprenoriatului social feminin.

Dora Morhan a fost director marketing la Opera Națională Română Iași, director executiv la Asociația „Breasla Constructorilor ieșeni”, a realizat, moderat și prezentat două emisiuni, respectiv „Idei pe contrasens” și „În culise”, are și experință la catedră fiind profesor asociat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a fost PR manager la Noaptea Albă a Galeriilor, dar și referent parlamentar.

Experiența din teren continuă și cu un job full time de care se ocupă de una singură. Reușește să se împartă între carieră și meseria de mamă, pe tocuri chiar. Teoriile Dorei privind feminitatea sunt vaste și pot face subiectele unui mic doctorat. S-a perindat printre meserii care au necesitat lupta contracronometru, timp de reacție și mai presus de orice, eleganța dialogului. A ajuns să stăpânească abilități de bun orator după ani de muncă cu și printre oameni.

„Dacă fiecare țară ar avea în fruntea sa o femeie, atunci standardele de viață ar crește la nivel mondial”, a spus anul trecut Barack Obama, fostul președinte SUA, citat de bbc.com. „Femeile nu sunt perfecte, dar sunt, fără îndoială, „mai bune decât bărbații”, a completat acesta.

Invitat în cadrul unui eveniment pe teme de leadership, Barack Obama a vorbit despre cum ar arăta o lume condusă de femei: „Sunt absolut convins că dacă timp de doi ani fiecare țară din lume ar fi guvernată de femei, am vedea lucrurile îmbunătățindu-se în fiecare domeniu -fie că vorbim de standarde de viață, fie că vorbim de rezultate în afaceri sau de orice fel”.

Mult timp a făcut naveta Iași-București, investind continuu în propria persoană. Pentru ea, cursurile de dezvoltare personală sunt ca ieșitul în oraș la o cafea alături de cea mai bună prietenă. A apărut în reviste, dar și pe coperțile lor, a fost speaker motivațional pentru proiecte grandioase, a intervievat, la rândul ei diferite personalități, dar și-a găsit locul undeva pe o colină a Iașului găzduind sub același acoperiș oficialități, chipuri regale, vedete și oameni care știu să aprecieze calitatea.

Este o femeie determinată, care știe să se impună în orice echipă. Paradoxal, chipul angelic și zâmbetul cald care parcă te îmbrățișează trădează adevărata forță care se ascunde în interiorul Balanței născute în anul 1986. Astăzi ni s-a confesat și ne-a divulgat mici secrete din ceea ce ar trebui să dețină o reprezentantă a sexului frumos ca să se poată numi <femeia lider>.

Ce fel de copilărie a avut micuța Dora?

Din fericire, am fost la adăpost de realitățile vieții, fiind binecuvântată să cresc la țară, ceea ce mi-a dat o libertate și o independență pe care greu mi-o imaginez că aș fi avut-o altundeva. O casă cu iaz, pridvor și beci, cu pomi și vie, într-o comunitate mică, dar unită, unde practic eram câțiva copii care ne mișcam peste tot, călătorind din curte în curte fără prea multe restricții. Din fericire, acestea sunt ingredientele care mi-au definit „cadoul vieții”, copilăria, cu o supraabundență de experiențe și năzbâtii specifice vârstei.

Cum a fost să creșteți și să vă dezvoltați, cu acea frică de Dumnezeu, într-o familie unde credința făcea parte din firesc?

Slavă Domnului că nu am fost sacrificată pe altarul dogmelor și ideologii rigide, tatăl meu explicându-mi că cel mai bine e să ne apropiem de Dumnezeu cu iubire. Faptul că eram fată de preot a făcut ca exigențele sociale la care eram supusă să fie ceva mai dure față de ceilalți copii. Îmi aduc aminte și acum că prima oară am avut voie să mă dau cu ojă la 18 ani și că, evident, duminicile erau marcate invariabil de mersul la biserică, iar posturile erau literă de lege. Cred că datorită acestui stil de viață s-a amprentat o oarecare disciplină și rigoare, dar am avut șansa să îmi dezvolt și latura creativă, balansând cu lecturi din toate sferele, mama mea fiind profesor și având efectiv o adicție legată de cărți.

Ce vă doreați să deveniți în copilărie?

Să devin doctoriță era visul meu suprem, dar când am crescut mi-am dat seama că nu am vocație și capacitatea de a digera suferința și pierderile umane ce pot să apară. Admir de la distanță și aproape invidiez oamenii în halat care pot să genereze atât de mult bine, cu atât de mult sacrificiu personal.

Vă mai amintiți cel mai dificil moment din viața de adolescentă? Dacă da, ne puteți divulga cum l-ați depășit?

Privind retrospectiv, realizez că a fost foarte dificil faptul că am locuit o bună bucată din adolescența mea singură, părinții mei profesând în mediul rural, iar eu frecventând cursurile școlii din cel mai apropiat oraș. Evident, erau și răutățile copiilor „de la oraș”, dar cum tot răul este spre bine, am învățat foarte mult ca să demonstrez că sunt mai bună sau măcar la fel de bună ca ei. Totodată, am fost cumva nevoită și să mă ”gospodăresc” singură, atât ca trai, cât și ca program, să fiu responsabilă și asumată în tot ceea ce fac, poate de aceea uneori pot părea mai drastică și mai exigentă, fiind, chiar și în ceea ce mă privește, un critic greu de egalat.

Ce înseamnă feminitatea pentru Dora Morhan?

Feminitatea are mii de moduri posibile de a fi, dar autenticitatea și lipsa de agresivitate mi se par esențiale. Nu cred în războiul sexelor, în a încerca să „fii bărbată, Zoe”. E drept că am avut un cadru în care am văzut multe femei puternice care aveau ceea ce noi considerăm la modul general, însemnele feminității, iar acest lucru m-a motivat să nu mă aspresc, încercând să pun egal între masculin și feminin. Până la urma urmei, nu e matematică, e biologie și într-un lume ceva mai dezbrăcată de orgolii, poate și doamnele și domnii ar găsi o punte de legătură mai lipsită de reproșuri.

Ce înseamnă tango-ul pe care îl dansați zilnic: să fii mamă și femeie de succes?

Succesul este, cum am mai spus, precum linia orizontului, ai atins un obiectiv, urmează altul și dansul continuă. Nu cred în existențele cimentate în etichete și mai cred că fiecare viață e irepetabilă, că timpul e irecuperabil și că e ideal să nu te lichefieze groaza de ceea ce vor spune ceilalți despre tine.

Revenind, cred că tangoul meu este ceva aflat constant la linia epuizării, și nu o spun cu mândrie. Am zeci de nopți de recuperat încercând să înghesui în 24 de ore ambele roluri, să gestionez un cvasi-echilibru între carieră și a fi mamă, mai ales în varianta familiei monoparentale. E o realitate pe care majoritatea femeilor aflate în această ipostază fie o ascund, din bravură, sau o suprasolicită, din același raționament.

Cu bune, cu rele, acest tango înseamnă o trezire extrem de matinală, minim 3 cafele pe zi (mea culpa) și înarmarea cu multă răbdare pentru ca la final de zi să mai pot citi o poveste micului cavaler sau să îi explic cum se citește ceasul.

Omul sfințește locul, sau Dumnezeu iubește oamenii? Întreb asta pentru că despre Dora Morhan putem spune că a sfințit un loc de 5 ori (5*), dar și că Dumnezeu a iubit directorii alături de care ați lucrat și v-au trimis pe dumneavoastră în viața lor.

Mă flatați…eu cred că Dumnezeu iubește oamenii care muncesc. În ceea ce mă privește, norocul s-a aflat de partea mea, dar mai ales echipele în care am ajuns au fost cele care au coagulat armonios viziunea pe care am pus-o ulterior, împreună, în practică. De unul singur nu poți realiza nimic, asta am învățat-o la începuturile carierei mele, când, evident, ca toți tinerii, credeam că le știu pe toate și că voi muta munții de una singură.

Care este motto-ul după care vă ghidați?

Nu am un motto, cu riscul de a vă dezamăgi. Evit să mă basculez în definiții și „prefabricate”, dar am un decalog valoric de la care încerc să nu mă abat prea mult.

Știm că înainte de pandemie erați omul pe care îl găseai periodic în aeroport și printre zboruri. Ați investit mult în dezvoltarea dumneavoastră personală, iar asta însemna chiar să zburați în capitală pentru un curs. Cât de important este să investim în noi?

Este esențial. Pantofii, mașinile, mai nou se pot și cumpăra, se pot închiria, dar cea mai bună carte de vizită este comportamentul și, implicit, educația. Oriunde ai ajunge în lumea aceasta, cu un set de cunoștințe solide, dublat de abilități și competențe, poți cuceri orice îți propui, cu condiția să nu uiți că trebuie să îți faci constant ”upgrade”, autosuficiența fiind un pericol eminent, mai ales când ești într-o funcție de conducere.

Regrete aveți?

La modul ideal, ar trebui să spun că nu, pentru a nu mă vulnerabiliza, dar realitatea stă nițel diferit. Mi-aș fi dorit să am ceva mai mult timp să „copilăresc”, eu mergând încă din vremea facultății dintr-un proiect în altul, călătorind aproape bulimic, întemeind o familie destul de devreme, în paralel cu preocupările profesionale. Simt că am devorat cumva etapele și nu mi-am luat timpul nici să mă vindec complet pentru ce a fost mai gri și nici să mă bucur pe deplin de ceea ce e și a fost frumos.

Ce defect uman vă dezarmează?

Puțina simțire, dacă o putem numi așa, și indolența.

Ce calități umane vă aduc un zâmbet în colțul gurii de îndată ce le descoperiți?

Bunul simț pe care nu ți-l dă nicio diplomă din lume și bunătatea neinteresată și nedisimulată.

Ce sentiment ar trebui să unească doi oameni pentru a rămâne unul lângă celălalt?

Respectul, definitiv și irevocabil. Cocktailul de chimicale care ne face euforici și atașamentul dezvoltat ulterior sunt 0 barat dacă nu au la bază respectul.

Cum vă vedeți peste 5 ani?

Am renunțat să fac proiecții în ceea ce mă privește mai departe de maxim săptămâna viitoare. Știți cum era…”vrei să îl amuzi pe Dumnezeu, povestește-i planurile tale”. Pe zona de business nu aplic aceeași strategie, dar cum am glisat între atâtea domenii, mai nou făcând parte și din acționariatul unei edituri pentru copii, îmi e dificil să vă spun altceva decât că sper să fiu o variantă îmbunătățită a ceea ce sunt astăzi și că Rafael și părinții mei vor fi sănătoși.

Ce sfat aveți pentru un manager de hotel din România, mai ales în contextul actual? (pandemie)

Focus pe oameni! Ratele se mai amână, se mai renegociază termenii, condițiile pieței se schimbă, dar fără oameni nu poți face niciun business, indiferent de domeniu.

Vă rog să îmi continuați fraza: Dumnezeu încearcă pe cei puternici pentru că…

Îi iubește și pentru că le-a dat și mulți talanți. Nu poți fi un om puternic fără greutăți, este ca la săbiile japoneze, durificarea se face prin lovirea repetată cu ciocanul, pentru ca la final să ai o sabie de calitate, flexibilă, dar rezistentă în același timp. Cumva așa văd și greutățile și încercările, ca niște lovituri de ciocan sub care fie cedezi, fie devii mai bun.