Am stat de vorbă cu Michael Bird, jurnalist britanic de investigație, stabilit în România. L-am întrebat pe Michael despre diferențele dintre cele două societăți dar mai ales despre presa din cele două țări.

Spune-ne despre începutul tău în presă. Cum a fost călătoria ta până acum și ce scopuri ai avut la început?

Am început ca redactor adjunct la revista studențească Goldsmisths College, la University of London. Nu aveam un scop anume. Doar voiam să fiu plătit pentru ce voiam să scriu. Credeam că dacă o să fiu plătit ca să scriu, o să fiu, poate, fericit.

Care este articolul de care ești cel mai mândru?

O să dau trei exemple aici:

Am vizitat Tbilisi în Georgia ca să scriu despre măsurile represive luate de guvern împotriva dependenților de droguri și am vizitat un “krok den”, unde cei de acolo utilizau un fel de versiune rusească a metamfetaminei și am stat de vorbă cu ei, am încercat să înțeleg de ce viața lor este atât de grea.

Aceasta este o confesiune a unui dependent de droguri din București, despre călătoria lui de la dependență încă din copilărie la recuperare. Este o poveste despre supraviețuire, o nebunie atât tristă cât și îmbucurătoare

Aceasta este o experiență personală despre cum este crescut un copil atât în română cât și în engleză, cu sfaturi de la cei mai mari experți privind bilingvul. A fost o poveste experimentală în care am combinate experiența persnală cu declarații ale experților.

Ce ai schimba în România la nivel de societate?

Cea mai mare problemă în România este diferența dintre săraci și bogați. Iar acest lucru se mărește, mai ales în zonele rurale, unde accesul la educație, joburi, mobilitate social și sănătate este din ce în ce mai rar. Unele părți din țară sunt deconectate, abandonate, uitate și acestea sunt la țară. Ele sunt uneori fără apă, electricitate. Este cel mai mare eșec al României post-decembriste.

Care sunt principalele diferențe pe care le-ai observat între societatea românească și cea britanică?

Românii sunt mult mai direcți decât britanicii. Britanicii nu-ți vor spune în față ce cred despre tine sau ce simt, vor deghiza sinceritatea într-o gimnastică a limbii sau sarcasm. Românii au mai puține inhibiții. Românii sunt foarte deștepți și ingenioși când vine vorba de rezolvarea problemelor, dar nu sunt așa bine organizați când vine vorba de planurile pe termen lung așa cum sunt britanicii și mai ales germanii.

De ce ai ales să faci jurnalism de investigație?

Jurnalismul de investigație pătrunde cel mai adânc într-o poveste și poate avea cel mai mare impact asupra societății, așa că are un rol important. Dar este greu, e multă muncă, cu multe riscuri și este nevoie de o echipă solidă de colaboratori și un editor răbdător.

Ce crezi că au de învățat jurnaliștii străini de la cei români?

Sunt mulți jurnaliști excelenți în România și am avut privilegiul să colaborez cu unii dintre ei, printre care Costin Stucan, Lina Vdovîi, Vlad Odobescu, Răzvan Zamfirescu și Andrada Fiscutean. Sunt persistenți, creativi și muncitori. Cred că jurnaliștii străini pot învăța de la cei români următoarele lucruri: să fie suspicioși față de oricine, să înțeleagă că majoritatea oamenilor care au ajuns într-o poziție de putere au ceva de ascuns și să nu fie supuși nimănui.

Dar jurnaliștii români de la cei străini?

Chiar dacă sunt mulți jurnaliști români buni, câteodată ei sunt consumați de propriile dileme, bârfe și conflicte, despre care cred că este interesată și lumea de afară. Nu este așa. Cititorilor le pasă doar de articole. Nu le pasă de jurnaliști. Suntem mesageri, nu celebrități.

Care sunt lucrurile esențiale pentru un jurnalist atunci când face o investigație?

Să fie motivat de o nedreptate, dar nu condus de prejudecăți. Este important să găsești, să identifici și să expui nedreptatea. Dar în același timp este important pentru jurnalist să înțeleagă că propriile opinii strică povestea. De asemenea, este important să recunoască atunci când a greșit. Dacă are o ipoteză pe care nu o poate demonstra, este important să nu facă povestea ca pe o mare dezvăluire, când este de fapt doar o suspiciune. În România una dintre probleme este că investigațiile în profunzime au tituri când se promit mari dezvăluiri, dar conținutul nu poate fi înțeles de cititorul obișnuit, nu are sens ca poveste și nu are coerență. Am văzut povești distribuite de 1000 de ori pe Facebook și nimeni nu poate să îmi spună care este ideea de fapt.

Ce sfaturi ai avea pentru un tânăr jurnalist?

În ultimii 10 ani tinerii jurnaliști au avut oportunitatea de a-și face vocea auzită așa cum nu a mai fost posibil până acum, datorită numărului mare de canale disponibile – Facebook, Youtube, Instagram, TikTok. Însă să transformi asta într-o carieră parcă nu a fost niciodată mai greu. Ai libertatea de exprimare, dar nu destui bani ca să-ți plătești căldura iarna.

Iată 10 sfaturi:

1. Dacă ești mai faimos decât povestea pe care o scrii, nu ești un jurnalist, ești un comentator în cel mai bun caz sau în cel mai rău, o celebritate.

2. Specializează-te devreme – găsește o nișă. Știința și jurnalismul de tehnnologie au mereu nevoie de mai mulți oameni.

3. Fii deschis la colaborări cu jurnaliștii din afară. În Țările Baltice, de exemplu, toate cele trei țări colaborează. Românii ar trebui să colaboreze mai mult cu vecinii lor, rezultatele sunt excelente. Lucrează și cu cei din Europa de Vest sau SUA pentru că ei pot să plătească.

4. Nu începe un blog cu așteptarea că o să scrii ceva nou și interesant zilnic, sau chiar săptămânal. O asemenea presiune te va ucide. E mai bine să colaborezi cu o echipă, cu prieteni, dacă vrei să începi ceva nou.

5. Petreceți anii dinainte să împlinești 30 prin a cunoaște cât mai mulți oameni importanți, interesanți și ciudați și împrietenește-te cu ei. Uită-te în ochii lor și vorbește cu ei. Fii prieten cu toată lumea în persoană. Fii ca un sociopat. Chiar dacă îi urăști și ei te urăsc, fii prieten cu ei. Vor fi baza carierei tale.

6. Nu confunda popularitatea cu succesul.

7. Nu te vinde. Trebuie să știi diferența între a fi influencer, PR sau jurnalist.

8. Învață să faci totul – video, fotografie, text, coding, design, social media – trebuie să ai o abordare de student la medicină, înveți tot.

9. Respectă deadline-urile. Dacă vei face asta, editorii te vor respecta.

10. Nu-ți fie rușine să ceri bani. Este ok să petreci puțin timp muncind pe gratis pentru experiență, când ești student sau imediat după, dar după ce ai publicat deja câteva articole în reviste, ziare sau site-uri, ar trebui să lucrezi doar plătit și ar trebui să ceri banii direct, nu o să cadă din cer. Dacă ți se spune că nu vei fi plătit, înseamnă că nu este vorba de o publicație serioasă.