Interviu cu Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național Iași: „Apărați țara și biserica, iubiți oamenii și munciți, căci doar așa vom reuși!”

- - 9- 286 vizualizari

Anul 2020 a stat sub semnul întrebării pe mai multe paliere. Multe segmente din România și nu numai au fost grav afectate, dar de departe cultura, educația, medicina și economie nu au mai fost niciodată pe aceeași linie a suferinței. S-a încercat un plan B, dar defectele sistemului l-au blocat.

Managementul cultural a fost ca o rană deschisă la nivel național și internațional, dar cum în orice impas, trebuie căutată și partea bună din el, contextual pandemic ne oferă șansa să descoperim cât mai mulți oameni care acum, fără voia lor, și-au dăruit activitatea pentru a fi pusă pe hold.

În Iași, avem o instituție culturală care în ultimii ani a inovat lumea artistică, deschizând apetitul și celor care nu au gustat arta decât la televizor.

În ultimii cinci ani, șefia Ateneului Național Iași a fost preluată de către Andrei Apreotesei, care, spune el, a făcut curat în locul sfințit de Dumnezeu.

Misiunea lui în acest sfert de secol nu a fost ușoară, dar nici el nu a fost un novice. Împreună cu o armată de oameni a gândit noi și noi metode cât mai diverse pentru a atrage și păstra o legătură strânsă cu publicul ieșean și nu numai.

De la an la an, obiectivele au fost schimbate, tendința fiind aceeași: spre evoluție.

Andrei a mâncat „cultura pe pâine” cum s-ar spune. A fost rând pe rând membru activ al corului bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Iaşi, al corului Basileus al Seminarului Teologic Liceeal Ortodox ,,Sf. Vasile cel Mare ” Iaşi, solist şi membru activ al corului Byzantion, membru activ al corului Mira, al bisericii „ Sf. Nicolae Domnesc” Iaşi, solist şi membru fondator al corului Dignus, solist şi membru activ al corului Cantores Amicitiae, solist şi membru fondator al corului Bărboi, al bisericii Bărboi din Iaşi, colaborator al formaţiei Opis Band, colaborator al Corului Catedralei Mitropolitane Ortodoxe Române din Paris, colaborator al Corului Operei Naţionale Române Iaşi, artist Liric Operă Tenor Prim în Corul Operei Naţionale Române Iaşi, solist al Operei Naţionale Române Iaşi, membru fondator al Asociaţiei Culturale Byzantion, Organizator şi membru fondator al evenimentului cultural internaţonal intitulat MasterClass de CântBizantin la Iaşi, secretar Relaţii Publice Referent Marketing al Operei Naţionale Române Iaşi, iniţiator şi Proiect Manager al campaniei ecologice Opera Verde, membru supleant, membru şi preşedinte interimar al Comisiei de Etică şi Disciplină din cadrul Operei Naţionale Române Iaşi, producător delegat al evenimentului cultural naţional intitulat Gala Premiilor Operelor Naţionale, vicepreşedinte al Sindicatului Operei Naţionale Române Iaşi, ca în cele din urmă să devină director al Ateneului din Iași.

A și inovat fațada instituției, devenind astfel cel de la „cârma” singurei instituții de cultură din România care are o bisericuță.

Cariera lui pe scenă, dar și în culisele spectacolelor este amplă, însă dacă ar fi să povestească unul dintre cele mai frumoase momente, se limitează deocamdată la doua: primirea Înaltpatronajului Regal al M. S. Margareta a și cel de-al doilea moment este Capela Artiștilor închinată sf. Mc. Filimon – ocrotitorul actorilor și făuritorilor de spectacole și a sf. Mc. Cecilia – patroana poeților și muzicienilor care a fost sfințită de către Înaltpreasfințitul părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Cine este Andrei Apreotesei?

Artist român, ortodox, monarhist convins, unionist, ieșean la a V -a generație, soț, tată a doi îngeri, manager al Ateneului Național din Iași, consilier al județului Iași.

În adolescență, de principiu, ar trebui să știm spre ce carieră ne îndreptăm. Dumneavoastră de ce Teologia și când ați știut că asta veți face?

De mic am crescut în sânul bisericii și într-o familie foarte tradițională, bunicul patern era paraclisier al bisericii dintr-un sat pur românesc, acolo am învățat rânduiala, clopotul și toaca. Mai apoi alături de fratele meu am crescut în corul bisericii unde ne-am dezvoltat ca tineri stabilindu-ne o fundație sănătoasă la început de drum în viață. Încă din clasa a VI –a eram ferm convins că voi da la seminarul Teologic și că altă misiune nu am decât preoția, la fel cred și acum!

Ați fost membru activ pentru mai multe coruri de biserică. Vă înălța muzica sau vă plăcea să încântați urechile ascultătorilor?

Este de departe cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu atunci când mi-a făcut fișa tehnică. Iubesc să cânt și o fac cu multă placere, am crescut într-o generație în care acest lucru se făcea din dragoste și cu multă bucurie atât pentru ascultători cât și pentru noi, interpreții.

Ați avut numeroase colaborări cu diferite coruri. Ce ați luat frumos de la fiecare experiență?

Socializarea și călătoriile sunt cele mai mari beneficii ale unui artist. Au fost mulți ani când eram mai mult plecat în turnee decât acasă, vezi multe locuri noi și frumoase, descoperi culturii și tipologii de oameni, înveți să te adaptezi și să te descurci în situații neprevăzute, de complexități diverse.

Ne puteți vorbi despre povestea artistului Liric Operă Tenor Prim în Corul Operei Naţionale Române Iaşi?

Din 2010 și până în 2017 am fost angajat al Operei ieșene trecând treptat prin toate etapele: colaborator cor, corist, artist liric, solist. Sunt oameni care au avut încredere în mine și pe care tind să cred că nu i-am dezamăgit. Doamna Beatrice Rancea a fost cea care a avut curajul să mă facă solist iar și pentru acest lucru îî port un respect și recunoștință aparte.

Cum a luat naștere Asociaţia Culturală Byzantion și care a fost cel mai important eveniment din cadrul ei?

Alături de prof. Adrian Sîrbu și maestrul Ionuț Furtună, am fost membru fondator al acestei asociații. Byzantion va ocupa mereu un loc special în inima mea și chiar dacă sunt 10 ani de când am plecat de acolo am rămas în relații foarte bune unii cu alții stabilind prietenii pe viață. A fost o dovadă clară a unui curaj tineresc, nebunesc pur românesc ce ne-a marcat pozitiv viețile la toți cei implicați cu adevărat.

Acum sunteți directorul Ateneului din Iași. Câtă responsabilitate implică această meserie?

Responsabilitatea vine din conștientizarea aportului pe care îl poate avea gradul de implicare! Nu aș fi ajuns acolo dacă un om nu ar fi avut încredere deplină în mine. Acest om este domnul Mihai Chirica, primarul de atunci și acum al Iașilor iar pentru aceasta binențeles că îî mulțumesc și mă rog pentru el pentru a fi un primar bun și a intra în galeria marilor primari ce au păstorit acest oraș. Ateneul ocupă acum, din păcate mai ales pentru familia mea, locul cel mai important în agenda zilnică. De la zi la zi Ateneul crește și se înalță la cei 100 de ani de ani ai săi, este o misiune prin care respir, apăr, dezvolt și promovez valorile cultural educaționale românești.

Omul sfințește locul se spune și asta am putea spune și despre managerul Ateneului Iași, Andrei Apreotesei, dar care a fost cel mai greu moment din cariera dumneavoastră?

Dumnezeu sfințește locul, omul doar… face curat! Multe provocări au fost în acești aproape 5 ani de când conduc destinele Ateneului, dar de departe cel mai greu a fost anul trecut când am reușit să redăm publicului fostul cinematograf Victoria, acolo a fost o muncă infernală ca să reușim să transfomăm un cinematograf comunist în cea mai mare sală de concerte și spectacole din Moldova. Iar munca continuă!

Ne puteți povesti momentul fericirii supreme din calitatea de manager al unei instituții de cultură dintr-un oraș studențesc?

Înființarea trupei profesioniste de teatru și a cinemotografului de la Ateneu sunt de departe realizările artistice care au adus instituția pe harta culturală a României. Suntem cel mai tânăr teatru de stat al României cu peste 65.000 de bilete vândute anul trecut și peste 100.000 de spectatori la evenimentele noaste.

Zeci de proiecte și evenimente. Care este momentul dumneavoastră de suflet?

Am două momente pe care le prețuiesc aparte și ocupă un loc important nu doar în inima mea ci și în istoria Ateneului.

Primirea Înaltpatronajului Regal al M. S. Margareta a României a fost un moment de aur prin care am reușit să restabilim după o perioadă de peste 70 de ani raporturile cu Familia Regală. Rând pe rând până în 1948 Regii României Ferdinad I, Carol al II –lea și Mihai I au avut patronajul acestei instituții.

Cel de-al doilea moment este – Capela Artiștilor închinată sf. Mc. Filimon – ocrotitorul actorilor și făuritorilor de spectacole și a sf. Mc. Cecilia – patroana poeților și muzicienilor a fost sfințită de către Înaltpreasfințitul părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Suntem singura instituție de cultură din România care avem o bisericuță.

 

Înaltpatronajul Familiei Regale și Capela Artiștilor mă fac să cred că oricine va veni la Ateneu să conducă, lucreze sau să interpreteze un act artistic va respecta cu sfințenie decența, bunul gust și valorile românești.

Ce are Iașiul și nu au alte orașe?

Acel duh de altădată! El a fost și rămâne o capitală numai că noi, locuitorii orașului uităm acest lucru și de cele mai multe ori nu îl prețuim cum trebuie. Spiritualitatea, cultura și educația reprezintă treimea de aur pe care se sprijină simbolul Iașilor.

Cât de afectată a fost cultura în pandemie? Care este of-ul dumneavoastră personal?

Desigur că este unul dintre cele mai afectate domenii. Cultura se face de către oameni pentru oameni, dar sunt sigur că va trece și atunci acest moment de restart va fi folositor. Contează mult ce și cum facem în această perioadă pentru a rămâne alături de oameni și a pregăti redeschiderea, oricând va fi ea. Sunt ferm convins că alături de spital și biserică, cultura ajută și la vindecare și la prevenire.

Dacă Andrei nu ar fi fost artist, ce altceva ar fi făcut?

Orice ar fi rânduit Dumnezeu! Dar cred că a stabilit bine dintru început, acum contează să știu și eu a folosi cum trebuie talanții ce mi-au fost dăruiți. E un răspuns pe care îl vom primi fiecare dintre noi la Dreapta Judecată.

De ce politică? Este o întrebare la care este posibil să vă fi așteptat. Reușește clasa politică să schimbe țara noastră?

M-am ferit mereu de acest mediu și încă sunt destul de rezervat. Dar pe de altă parte trebuie să ne implicăm și să încercăm a schimba ceva în bine. Îndemn pe toți cei care cred și pot face ceva să o facă chiar dacă acest lucru însemnă să intri în politică. Clasa politică va reuși să schimbe ceva în țara noastră doar atunci când cei ce o alcătuiesc vor demonstra competență și bună credință.

Care este motto-ul după care vă ghidați în viață?

Nimic fără Dumnezeu! și Fă ca pe acolo pe unde treci șă fie mai bine ca înainte!

Cum vă vedeți peste 10 ani?

Sper mai înțelept, mai bun și cu mai mult folos pentru comunitate!

Un sfat pentru tineri?

Apărați țara și biserica, iubiți oamenii și munciți, căci doar așa vom reuși!

9 recommended
comments icon 0 comments
286 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Teona Gherasim