ACTORI ÎN PANDEMIE. Ce a făcut în anul pangolinului actrița Iulia Verdeș? Avem răspunsurile.

Andrei Crăciun

Iulia Verdeș, să nu lăsăm colbul uitării să se aștearnă peste numele tinerilor noștri actori, îndeosebi independenți. Așa că vin și te întreb direct: cum a fost  în anul pangolinului? Cum vă descurcarăți voi, tinerii noștri artiști? 

Dacă prind doi-trei pangolini m-am scos pentru anul ăsta. Independenți sau nu, de data asta ar trebui să fim uniți, pentru că ne afectează în egală măsură. A fost un an plin de promisiuni și disperări, un an despre rezistență psihică, despre curaj, frustrări, lacrimi și prieteni.

Am profitat totuși puțin de timpul ăsta pentru poate cele mai definitorii și sincere întâlniri.  Cele cu mine.

Ce ar putea să facă publicul larg pentru a fi mai aproape de tinerii noștri artiști în aceste clipe grele, de cumpănă? Ce să facem? Cum putem fi de folos?

Cumparați orice formă de artă. Simțiți bucuria?  Și noi! Ideal ar fi ca oamenii să cumpere bilete. În general. Știu că în perioada aceasta s-au difuzat online spectacole, concerte, filme, totul  gratis. Dar ar fi pacat să devină o obișnuință.  Odată ieșiți din pandemie, e rândul publicului să susțină artiștii pentru a crea în continuare.

Profețește-ne: ce urmează pentru țară, lume și teatru? Cum o să schimbe ce s-a întâmplat în 2020 felul în care se va juca în continuare teatru pe pământ? Ca să-ți aduci aminte, uite ce vorbirăm la începutul lui 2020: https://viitorulromaniei.ro/2020/01/30/actrita-iulia-verdes-nu-cred-ca-am-luat-vreodata-in-serios-ideea-de-a-emigra/. 
Nu am astfel de înzestrări divine, nu-s ghicitor de meserie, pot doar să analizez, să observ ce s-a intamplat până acum, care a fost parcursul teatrului, și se pare ca  a rezistat tuturor încercărilor. Ne vom întoarce. Pandemia aceasta ne-a obligat să ne adaptăm/ împrietenim cu zona  digitală.  Nu cred că a fost o adaptare naturală,  probabil că ar mai fi durat tranziția, pandemia a fost doar un catalizator pentru tot acest proces.

Marele ecran. Te-ai mai dres cu prezențe în filme de cinema, reclame și în seriale de televiziune sau cum? Pe unde să te mai vedem? Povestește-ne. Cum stai cu prezența în on-line? Te-ai refugiat în virtual?  

Dacă treceți la mine pe stradă,  mă vedeți la geam. Cred că actor nu ești doar pe scenă sau pe platoul de filmare. Sunt foarte multe lucruri de făcut înainte de a apărea pe scenă.  Ceea ce vede publicul e doar un rezultat al unei munci continue. Iar acum e o așteptare. O așteptare „activă”, așa o numesc eu. A fost o perioadă pentru introspecție, pentru căutări, cu întrebări multe și  răspunsuri insuficiente.  Într-adevăr,  a fost un an ciudat, straniu, cu un început firesc și bun și lipsit de griji, apoi a început să delireze. Încă nu m-am refugiat complet în online. Ciudată ființă mai sunt și eu: cred cu tărie în sala de spectacole, de teatru, în relația actor-spectactor,  dar în același timp sunt deschisă noilor forme de artă adaptate online–ului. De curând am înregistrat un podcast cu texte scrise de cursanții „Scrie despre tine” din UK. Este un program coordonat de Sorin Poamă și Vera Ion, și anul acesta s-a adresat exclusiv diasporei. Poveștile românilor  pot fi auzite pe platforma „Scrie despre tine”. Am avut chiar și repetiții la teatru (când s-a putut), apoi am continuat cu ele online. Am muncit, altfel decât eram obișnuită.  Abia astept să fiu din nou pe scenă cu prietenii mei.

Emigrare. Ce mai zici cu România? Pleci și ne lași baltă sau dimpotrivă rămâi alături de noi, pentru viitorul țării și nu numai? Ia spune dumneata adevărul, tot adevărul și numai adevărul (dacă se poate).
Cred că în momentul ăsta, oriunde ne-am afla, important  e sa fim sănătoși și în siguranță.

CITAT

Ciudată ființă mai sunt și eu: cred cu tărie în sala de spectacole, de teatru, în relația actor-spectactor,  dar în același timp sunt deschisă noilor forme de artă adaptate online–ului.
Iulia Verdeș, actriță