ACTORI ÎN PANDEMIE. Știm că abia așteptați să aflați: oare ce au făcut actorii și actrițele de la noi în vremea molimei pangolinului?

Andrei Crăciun

Ce mai faci, Valentina Zaharia, cum ți-a mers în pandemie? La ce ai mai lucrat? În ce zone ți-ai mai manifestat creativitatea?

Omenește, m-am adâncit în introspecție de nu mi-a fost clar dacă mai reușesc să și ies. Și dacă profesional am căpătat încredere că mă pot adapta, pe plan personal  îmi lipsește neașteptat de mult să fiu frivolă preț de câteva ore, într-o încăpere plină de oameni, cu un gin în mână.

Altfel, m-am mutat online. Virtual vorbind sunt încă actriță (sic!). 

Sunt tot mai mândră că fac parte din trupa Teatrului Unteatru, primul teatru din România care a început transmisiunile online live încă din prima săptămână după închiderea teatrelor din țară. Așa că am continuat să joc o vreme. Ba chiar am avut și o premieră.

De-acum pot fi vazută online într-o serie de spectacole de-ale mele pe #unteatrucinematic – Prima platforma Video On Demand de Teatru din  România, un fel de Netflix de teatru independent.

Premiera despre care vorbeam a avut loc în  vară, în aer liber, în cadrul Festivalului Zilele UNTEATRU, se numește Domeniul Luptei (de Catinca Drăgănescu, cu Cezar Antal, Alex Popa, Alex Ștefănescu și Nicoleta Lefter).

Cu Nico am și filmat, imediat după, un scurtmetraj de care sunt foarte mândră, nu ne mai săturăm să lucrăm împreună după luna de repetiții (sic!).

Am filmat alături de o echipă de vis, în regia Andreei Lăcătuș, scenariul Elena Vlădăreanu, cu Lorand Loricz la imagine și Ciprian Cimpoi la sunet. 

Și am tot fost și în fața și în spatele camerei în cadrul proiectului herword.ro -dedicat poeziei feminine contemporane.

Care e treaba cu www.herword.ro? Ce este acest proiect? Cum te-ai anturat dumneata cu poezia feminină din țara noastră? 

www.herword.ro este o platformă online și un experiment durabil de explorare audiovizual. Apropo de anturaj, m-am anturat întâi cu cine trebuie, cinci alte artiste contemporane pe care le apreciez și le mai plac și personal, culmea norocului!

Ilinca Hărnuț – performer și coordonator proiect, Diana Miron – muziciană și sound designer, Elena Morar – regizoare și inițiator proiect, Teodora Velescu – coregrafă și performer, Adriana Dinulescu – scenografă și designer.

Nu mai lucraserăm împreuna dar am descoperit, mulțumită inițiatoarei proiectului, Elenei, că împărtășim interesul pentru poetele romance contemporane cu noi. 

Ne-am imaginat cum ar fi să ne jucăm artistic pornind de la acest interes și apoi a devenit din ce în ce mai important să acționăm și, ca un sprijin pentru vocile poetelor, sa facilităm prin ceea ce știam déjà că ar trebui să fie un proiect multimedia, întâlnirea dintre poezie și cei care au nevoie de ea… unii chiar fără să o știe. Așa s-a născut conceptul de platformă de diseminare a poeziei, ca prilej și coordonator de întâlnire între artiști din domenii diferite, dar și ca interfață up to date, accesibilă și user friendly pentru poezie, care pierde teren în fața altor mijloace de exprimare și forme de artă. 

Scrii și dumneata poezie? Și dacă da, de care? Și dacă nu, de ce? 

Nu scriu poezie. Alte calități am eu: de pildă, mă exprim  neașteptat de sincer prin cuvintele altora, trăiască talentul actoricesc (sic!)!

Pe Louise Glűck, laureata Nobelului pentru literatură, din acest an o știați? Avem și noi Louise Glűck-urile noastre și nu le știm? Cum le aflăm? Unde să le căutăm? Ce zici, Valentina?
Avem multe poete premiabile, sper să putem afirma la un moment dat că sunt și celebre (cât se poate în lumea mică a fanilor de poezie) și pe cinci dintre ele la găsiți pe platforma noastră: Jesicca Baciu, Teodora Coman, Anastasia Gavrilovci, Krista Szocz- tinere poete publicate și poeta Svetlana Cârstean mentorul și curatorul  nostru în acest proiect, care a făcut selecția poemelor și a supervizat traducerea lor în limba engleză. 

Proiectul e unul pluridisciplinar, multimedia, gândit pentru a ajunge ușor și la un public care consumă artă, dar nu vânează cele mai recent publicate volume de poezie. Ideea e că ești la un click distanță de a intra în contact direct cu poezia, printr-un clip pe youtube (asta sunt în fond video-poemele noatre) și că fiind familiarizat cu mediul o să-ți pară firesc să apeși play.

La fel si cu Soundscape-urile, asculți un poem transformat de Diana și Laurențiu Coțac (compozitor și sound designer care s-a alăturat proiectului), cât îți aștepti cafeaua to-go, așa cum faci cu podcastul preferat. Eu spun că așa le aflăm pe Louise Glűck-urile noastre. 

Dacă mai trece pandemia asta vreodată, la teatru pe unde te mai vedem? Ce proiecte ai în așteptare?
”Dacă”… înțeleg că și dumitale domnule Craciun îți e mai degrabă greu sa-ti păstrezi optimismul. Eu on hold nu am decât proiecte muzicale. Și ceva filmări… la Marsilia, de altfel, așa că sper să-mi mai iei un interviu post-pandemic pe malul Mediteranei, ce zici?  Despre teatru pot doar sa sper… la TNB, la Unteatru și la Replika. E nevoie de speranță pentru că de subvenții până acum are parte doar primul dintre ele. Apropo de Replika am făcut acolo (e proaspăt, numai bun de căutat pe SoundCloud), un proiect numit “Afară Înăuntru”. E rezultatul unei rezidențe artistice (https://soundcloud.com/user-468187769/sets/podcast-rezidenta-artistica-la-replika-2020?fbclid=IwAR1utna0NmXCJfoVhPK90GjBJi5Lw0_WF_EU4mQDjw09Sfv1ZoYZsQ4ctNU) cu Vera Ion, Alex Bălă, Andreea Lăcătuș și Paula Dunker. Am scris, am poetizat neromanțat  și am repovestit povestit apoi la microfon cât am putut noi de sincer dar și poetizând experiențele noastre dar si ale lumii din diferitelele  perioade ale pandemiei, de la agonia izolarii în propria locuință, trecând prin relaxarea măsurilor și a propriilor corpuri, până la lansarea în spațiu a Space X, urmărită de milioane de oameni care, ironic, nu mai îndrăzneau să iasă de la ei din curte.

Țara noastră. Față de România ce sentimente te mai animă? Cochetezi cu plecarea din țară sau rămâi aici, cu noi? Ce planuri ai urzit?

Eu până la vârsta mea am învățat să traiesc bine și frumos oriunde. Nutresc sentimente mai degrabă bune fată de țara în care m-am născut, ba chiar descopăr din ce în ce mai multe lucruri mișto de făcut pe-aici. 

Am descoperit că există Cross-Country Farm, în vara asta, când am învățat să călăresc și mă ajuta mult gandul ca sunt la câteva ore distanță de Rai. Și nu sunt străină nici de realitățile dure cu care se confruntă oamenii pe-aici… chiar și eu, daca e s-o zic pe-aia dreaptă.

Dar nu mă sperie și  mă interesează mai tare să găsesc, de pildă, o cale de a fi de folos copiilor institutionalizați pe care i-am cunoscut prin minunații de la Ajungem Mari, decât să aplic la Loteria Vizelor.

Și mai trebuie spus că am aflat că mă răscolește și animă creativ cântatul în limba română și mă tentează să văd ce va ieși din întâlnirea cu un public la fel de român când ne va da voie Covid-19… Mă tentează suficient cât să numesc asta plan de viitor.

Ce întrebare ai fi vrut să îți adresez și nu am fost în stare: Valentina Zaharia să se întrebe, ea să răspundă, dacă e drăguță.

Cât de apropiat e viitorul în care planuiesc să cânt nu m-ai intrebat… că e fix în luna decembrie gândit un concert, alături de minunatul pianist, compozitor si aranjor Alber Tajti. Detalii în următorul interviu. 

Cuvânt de încheiere, povață pentru tineri. 

Scriu lucrurile astea cu nepoata mea în gând: să își asculte intuiția și animalul din ei care le spun că avem nevoie de contactul fizic, concret cu lumea, că ea trebuie si mirosită, pipăită, gustată, pentru a fi înțeleasă… apropo de pandemie, dar si de excesul de online la care, culmea ironiei, acum contribui și eu. .

CITAT
Am aflat că mă răscolește și animă creativ cântatul în limba română și mă tentează să văd ce va ieși din întâlnirea cu un public la fel de român când ne va da voie Covid-19… Mă tentează suficient cât să numesc asta plan de viitor.

Valentina Zaharia, actriță