Institutului Clinic Fundeni este primul loc din țară unde au fost realizate transplanturi hepatice în România și spitalul care se îngrijește de majoritatea pacienților români cu probleme hepatice. Mii de pacienți vin să se trateze aici în fiecare an, iar principala cauză pentru bolile hepatice o reprezintă infecția cu virusul hepatitei B sau C.

Holurile spitalului sunt pline de oameni care așteaptă, cu dosare medicale în brațe, să intre la consultație. La Centrul de Gastroenterologie și Hepatologie, care se întinde pe trei etaje, medicii se ocupă de diagnosticarea și tratarea pacienților cu patologie gastrointestinală, hepatică și pancreatică. Laura Iliescu este unul dintre medicii care au ales să facă o carieră în România, iar în prezent este șefa secției de Medicină Internă II și director medical al Institutului Fundeni. A absolvit Medicina în 1995 și de atunci a lucrat la Fundeni, mai întâi ca rezident, ulterior ajungând medic primar de medicină internă și de gastroenterologie. Este unul dintre cei mai experimentați medici din acest domeniu și a ales singură acest drum în viață, fără să aibă un exemplu în familie sau printre apropiați. Fiindcă a studiat la un liceu cu profil de chimie și biologie, Iliescu spune că într-un fel, toți colegii se așteptau să profeseze în domeniul medicinei sau al biologiei, deci era o alegere firească.

„Nu am avut medici în familie, dar m-am hotărât încă din clasa a VI-a să mă fac medic. Până atunci, ca toate fetițele, voiam să fiu actriță. În ceea ce privește alegerea medicinei, nu m-a influențat nimeni. Am fost la un liceu cu profil de biologie și chimie și majoritatea ne gândeam că vom urma o carieră care ține de domeniul medical, sau de domeniul biologiei. Așa am simțit și așa am dorit. Am făcut facultatea de medicină, iar după absolvire, mi-am dat seama după mai multe stagii în spitale că un profil chirurgical nu era pentru mine, pentru că presupune o tehnică și o mână foarte bună. Am ales medicina internă pentru că te face să gândești, toate cazurile care nu pot fi rezolvate ajung aici, probabil și din cauza supraspecializării din medicină. Un medic internist e pus în fața multor probleme, trebuie să gândească, să citească mai mult și să rezolve tot ceea ce ceilalți nu reușesc să diagnosticheze. Specializarea această te ajută foarte mult să faci conexiuni și să pui un diagnostic corect într-un timp util, să nu prelungești investigațiile la nesfârșit. Am ales medicina internă datorită acestor aspecte”, a spus Iliescu.

După ce a terminat facultatea, a intrat la rezidențiat la Fundeni, unde a studiat cu profesorul Lucian Buligescu, ceea ce a fost o experiență formatoare, spune Laura Iliescu.

„Am ales Institutul Clinic Fundeni după ce am făcut mai mult stagii acolo și mi-a plăcut locul, m-am gândit că acolo sunt cazuri dificile și te poți perfecționa singur învățând din mers. E foarte important ca după facultate, în rezidențiat, să fii lăsat să judeci cazul, să vezi pacienți. Nu m-am gândit că o să fac ca a doua specialitate gastoenterologia, respectiv bolile de ficat, însă profesorul Buligescu a fost un hepatolog remarcabil, care m-a învățat. De aici a venit și înclinația mea spre boli hepatice, pentru că asta am învățat în primul rând să fac”, a povestit Iliescu.

Situația hepatitei în România

Un studiu al Asociației Europene a Pacienților cu Afecțiuni Hepatice arăta la începutul acestui an că peste 1,4 milioane de români au hepatita B și C, cea mai răspândită dintre cele două fiind hepatita B (800.000 de români). Datele mai arătau că România este pe locul 1 în Europa în ceea ce privește numărul de pacienți cu hepatita C. Problema diagnosticării este că, în ambele cazuri, infecția virală nu este simptomatică la timp, ci abia în cazurile în care se ajunge la ciroză sau chiar la cancer hepatic.

„Hepatita este o boală parșivă pentru că unele simptome care apar pot fi total nespecifice, cum ar fi oboseala și somnolența, pe care le are toată lumea în zilele noastre fiindcă muncim de dimineață până seara, mesele nu sunt regulate și nu avem grijă să ne relaxăm. Primele date care apar în evoluția unui pacient sunt transaminazele crescute (enzime care se găsesc în celulele hepatice). Probele acestea de ficat se fac, de regulă, la medicul de familie. Creșterea acestor valori arată că există o suferință hepatică ce poate fi determinată de un virus și pentru care se face testare pentru markerii virali de B și C, dar poate fi și o boală hepatică autoimună, care poate fi la fel de severă ca o boală hepatică virală. Alte simptome mai sunt colorația galbenă a tegumentelor, care în hepatita virală apare când deja pacientul are ciroză sau o complicație mai serioasă cum ar fi cancerul hepatic”, a explicat medicul.

Pentru a evita aceste complicații, oamenii ar trebui să-și facă analize în mod regulat, atenționează Laura Iliescu.

„Este destul de rar ca pacienții să ajungă devreme la doctor fiindcă nu sunt mulți pacienți conștiincioși, care își fac analizele din timp. De obicei ajung la medic într-un stadiu mai avansat al bolii, când apar simptomele. Când apare cancerul hepatic tratamentul viral nu mai are cum să-l ajute pe pacient, virusul a făcut răul deja”, a spus medicul.

În România, cele mai multe cazuri sunt la pacienți în jur de 60 de ani, fiindcă înainte de 1989 nu erau urmate rigorile de astăzi în ceea ce privește sterilizarea ustensilelor medicale și utilizarea celor de unică folosință, pentru a evita infectarea pacienților. „Este vorba de cei care au o anumită vârstă și au prins vaccinurile de la școală în perioada comunistă, când nu se schimba seringa. Este bine ca aceștia să se gândească să-și facă un screening de marker viral. Înainte de 1989, virusul se transmitea prin injecții, vaccinuri și intervenții chirurgicale care au fost făcute fără instrumente de unică folosință sau cu instrumente incorect sterilizate”, a explicat medicul.

În zilele noastre, transmiterea virușilor B și C se face prin utilizarea aceleiași truse de manichiură, a ustensilelor de bărbierit, prin tratamente cosmetice și pe cale sexuală neprotejată.

„Se poate transmite prin trusele de manichiură utilizate de aceleași persoane în cadrul familiei, sau chiar prin aparatele de bărbierit. Am cazuri în familii în care și tatăl și fiii au virus B prezent din cauza aceasta. De asemenea, virușii mai pot fi transmiși prin tratamente cosmetice. Practic, prin orice care are contact direct cu sângele sau cu lichidele din organism. De asemenea, se poate transmite la naștere, în special virusul B. După naștere, în prima zi trebuie să se facă acel vaccin B. În trecut nu se testau gravidele pentru virușii B și C, acum văd că se testează ceea ce este important fiindcă în funcție de gravitatea hepatitei, o sarcină poate să pună în pericol viața mamei. Desigur, virușii se mai pot transmite pe cale sexuală, neprotejată, mai ales virusul B, dar e posibil și virusul C”, a explicat medicul.

Copiii sunt protejați de infectarea cu virusul hepatitei B printr-o schemă de vaccinare obligatorie care se administrează în mai multe etape. Este chiar primul vaccin pe care bebelușii nou-născuți ar trebui să-l facă în spital, înainte de externare. Însă, din lipsă de doze de vaccin, autoritățile au trecut la implementarea unei alte scheme de vaccinare. Medicul Iliescu spune că părinții nu au de ce să se teamă, fiindcă toate schemele de vaccinare sunt bune.

„Se fac trei doze de vaccin și de obicei protecția durează cam cinci ani de zile. Trebuie făcută o determinare de anticorpi ca să vezi dacă mai există în sânge, fiindcă sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi sau au avut protecție contra virusului B, dar a trecut o perioadă mai lungă de cinci ani și trebuie să se revaccineze. Sunt mai multe scheme de vaccinare pentru copii și toate sunt bune. Din păcate, în ultima vreme, nu am avut vaccin pentru hepatita B”, a explicat medicul situația.

Dar ce ar trebui să facă o persoană care află că este infectată cu un virus hepatic? „În primul rând, trebuie să meargă la medicul specialist și să-și facă o determinare de viremie pentru a vedea dacă virusul este activ fiindcă pentru a face tratament, virusul trebuie să fie activ. De asemenea, trebuie să-și facă o ecografie abdominală pentru a vedea exact gradul afectării, dacă este vorba de ciroză sau doar de hepatită. Se mai poate face fibroscan, o metodă imagistică asemănătoare cu ecografia abdominală, care arată orientativ care este gradul de fibroză din ficat. Dacă un cancer hepatic este surprins într-un stadiu incipient, există metode fie chirurgicale, fie de tratament local. La Fundeni, spre exemplu, există un program de radiologie intervențională, cred că este singurul spital de stat din România care face așa ceva. Proceduri de genul acesta pot crește supraviețuirea foarte mult. Mai există transplantul hepatic, care este salvator pentru cei cu ciroză, însă pacienții trebuie să aibă o anumită vârstă pentru că pot exista complicații post-transplant”, a explicat medicul.

CITAT: “Hepatita este o boală parșivă pentru că unele simptome care apar pot fi total nespecifice, cum ar fi oboseala și somnolența, pe care le are toată lumea în zilele noastre fiindcă muncim de dimineață până seara, mesele nu sunt regulate și nu avem grijă să ne relaxăm.” Laura Iliescu, medic primar