Dacă ați avut invitații, vorba cântecului, ”pentru convorbiri, pentru cină” la Hanul lui Manuc sau dacă ați bătut pur și simplu cu pasul cărările pietruite și șantierele zgomotoase ale Centrului Vechi, cu siguranță ați observat o biserică bine întreținută, colorată și semeață, pe care cel mai probabil ați ignorat-o pe nedrept. Se numește ”Biserica Sfântul Anton” și este cea mai veche din București, într-atât de veche încât Mihai Viteazul însuși și-a purtat căciula aia șic prin sălile ei impunătoare.

Construită de Mircea Ciobanul, care nu era un păstor și cu siguranță nu era patron de fotbal, ci ditai domnitorul Țării Românești, biserica e considerată de către credincioși un loc sfânt și ocrotit de providență, mai ales c-a supraviețuit realmente miraculos multor incendii și cutremure, inclusiv unui foc care a mistuit trei sferturi din București și practic tot centrul istoric, în noaptea de Înviere din 1847, una cu exagerat de multă lumină. De-a lungul secolelor, aici s-au încoronat toți domnii Țării Românești de după ctitorul ei.

Puteri miraculoase

Astăzi, creștinii ortodocși practicanți cred că biserica are puteri miraculoase. Umblă vorba că orice dorin ță ți se poate împlini dacă te rogi în fiecare zi de marți, timp de nouă săptămâni consecutiv, la ”Sfântul Anton”, printre binefacerile preferate ale lăcașului numărându-se insuflarea de minte asupra studenților pentru a-și lua examenele și găsirea de soți doamnelor aflate într-o cursă contracronometru cu timpul.