După o serie de interviuri cu artiști care trăiesc și lucrează în capitală, astăzi mergem la Piatra-Neamț pentru a o cunoaște pe Cătălina Bălălău, de la Teatrul Tineretului (TT) din localitate, una dintre cele mai apreciate tinere actrițe din țara noastră. Iată cum se văd lucrurile și de la Piatra-Neamț.

Un articol de Andrei Crăciun

Drum. Cătălina Bălălău, actriță. De unde vine Cătălina Bălălău și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea Cătălinei Bălălău. Cum s-a format actrița de astăzi? Și de ce Piatra-Neamț?
O să fiu puțin profană și o să răspund că vin din burta mamei si cel mai probabil mă îndrept către un loc de veci sub vreun cireș. Am terminat facultatea în București, am jucat și colaborat cu Teatrul Mic, ARCUB, ARPAS, DramAcum, CNDB și Teatrul Bulandra și când terminam al doilea an de master s-a auzit că este concurs de angajare la Piatra-Neamț. M-am gândit și răzgândit dacă să merg să dau concursul și în ultima clipă cu părul ud după baie, am prins trenul de 23:32 cu schimbare la Bacău. Am reușit la concurs și de atunci au urmat întâlniri la care nici nu aș fi sperat, și care împreună cu experiența adunată și spectacolele pe care le-am jucat în timpul facultății, Gala Hop și cel mai recent Atelierul Cehov cu Silviu Purcărete de la Sinaia m-au format ca actriță. Procesul continuă.

Foto: Mihaela Jipa

Ce anume este special la Gala Hop și cum anume v-a îmbogățit întâlnirea cu Silviu Purcărete? Cât contează pentru un actor tânăr să întâlnească regizori cu experiență?
Pentru mine a fost foarte specială ziua petrecută la Gala Hop în 2015, poate pentru că am mers acolo fără nicio așteptare, ruptă de oboseală, pentru că am intrat un pic și în mare, m-am distrat cu colegii, mi-am pus nasul de clovn, am ieșit pe scenă, am mai dormit o oră, am mai mers o tură noaptea pe plajă. L-am zărit și pe Radu Afrim cu care nici nu visam că voi lucra peste câțiva ani la TT un spectacol foarte important în scurta mea viață în artă de până acum. Asta plus alte întâmplări care au compus ziua aceea au făcut gala să fie specială pentru mine și cred că fiecare participant are povestea lui. Întâlnirea cu Silviu Purcărete este proaspătă în mintea mea și nu pot spune precis ce am învățat chiar acum. Însă ceea ce ne-a spus în prima zi, să facem absolut orice prostie ne trece prin cap, chiar dacă e cea mai mare prostie la care ne putem gândi, pentru că de-acolo poate să răsară o fărâmă de idee este poate o primă lecție. Poate nu cea mai importantă și sunt sigură că or să se așeze mai multe dar gândul că nimic nu poate fi greșit a fost eliberator. Bonus atmosfera specială a întregului atelier. Eu cred că toate întâlnirile contează, pe mine m-a format fiecare dintre  spectacolele în care am lucrat, reușite sau mai puțin, și am avut de învățat din fiecare întâlnire.

Aerul tare, disciplina, un proiect bun de management

Ce se întâmplă efectiv la Piatra-Neamț, la Teatrul Tineretului, care este explicația emulației de acolo din ultimii ani? E o rețetă? Poate fi ea aplicată și în alte locuri?

Dacă aerul tare, disciplina, un proiect bun de management, munca în echipă, un public iubitor de teatru, prezența voluntarilor liceeni și deschiderea regizorilor și a echipei lor artistice de a veni în Piatra Neamț pentru a lucra cu echipa TT-ului la poale de Pietricica sunt ingredientele unei rețete fericite, atunci din cei doi ani petrecuți de mine acolo cam asta ar fi ce se întâmplă efectiv. Sigur că fiecare loc are istoria și anecdotele lui, s-a întâmplat ca eu să mă îndrăgostesc de toate detaliile care compun TT. Pentru alte coordonate, probabil alte ingrediente.

Idoli. Are Cătălina Bălălău idoli? Către cine se ndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Sunt artiști pe care îi respect foarte mult și care mă inspiră, regizori de teatru, de film, actori sau pictori. Am mai scris că îl iubesc pe Yasujirō Ozu si pe actorul pe care l-a folosit în multe filme, Chishū Ryū ale cărui simplitate și interior mă emoționează de fiecare dată. Iubesc picturile lui Caspar David Friedrich și îmi plac prerafaeliții și stampele japoneze. Însă nu mi-am dorit niciodată să fiu ca cineva atunci când cresc. Mai degrabă mi-am dorit să fiu pur și simplu, să îmi dau seama cine sunt și ce vreau.

Foto: Florin Hritcu

Țara. Ce relație are Cătălina Bălălău cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Văileu, aste e o întrebare grea. Nu am gânduri de plecare, mă simt bine aici dar asta nu înseamnă că nu sunt conștientă de multele nereguli din țara noastră și că nu mă doare sufletul când văd cum înoată lebedele printre peturi de plastic sau când primim gaze în ochi aiurea. Nu prea mă pricep la profeții. Încerc să trăiesc în armonie cu exteriorul. Uneori și reușesc. Chiar nu știu în ce direcție ne îndreptăm, depinde la ce ne raportăm. Evenimentele recente arată însă că da, multe dintre direcțiile care ne guvernează sunt profund greșite.

Foto:  Adi Bulboaca

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Cătălina Bălălău? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Țin minte că la școală, nu mai știu în ce clasă, am avut ora de educație civică, o oră al cărui obiect nu îl înțelegeam niciunul dintre noi și tot ce țin minte este că profesoara pronunța Seua atunci când vorbea de SUA. Nu zic că acea nebuloasă a fost responsabilă pentru clopotul de sticlă sub care am trăit destulă vreme dar la un moment dat am început să mă trezesc ușor-ușor și să îmi dau seama că este foarte important să fim bine informați, să votăm și să ne exersăm dreptul de a protesta pentru o cauză în care credem. Este ceva simplu, poate părea banal dar asta este.

În loc de încheiere, două întrebări previzibile: dacă ai lua-o de la capăt ce ai face altfel și, mai ales, unde crezi că vei fi tu peste zece ani?
Dacă aș lua-o de la capăt probabil aș răspunde mai bine la interviul ăsta și sper ca peste zece ani să știu și cum să fac asta.

CITAT
Eu cred că toate întâlnirile contează. Pe mine m-a format fiecare dintre spectacolele în care am lucrat, reușite sau mai puțin, și am avut de învățat din fiecare întâlnire.
Cătălina Bălălău, actriță