Actriță, dar și om de radio (în devenire), Carla Teaha vine din județul Hunedoara. Ai ei aveau o afacere stabilă la Deva, dar au ales să emigreze în Norvegia. Va pleca și Carla? Ia să vedem.

Andrei Crăciun

Drum. Carla-Maria Teaha (nu Teahă!), actriță. De unde vine Carla unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Vin din Brad, un mic orășel din județul Hunedoara, sunt mândră moață de-a lui Avram Iancu. Acolo m-am născut și am locuit până la 2 ani când ne-am mutat la 32 km distanță, la Deva. Aici am crescut până la 19 ani când am continuat la București, în ipostaza de studentă la Jurnalism. Acum, privind în urmă, admiterea mea la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a fost un moment esențial în devenirea mea. Nu cunoșteam aproape pe nimeni în capitală, concurența era mare, 7 pe loc, eu mă îmbolnăsivem de pneumonie dublă iar mama era foarte îngrijorată că nu ne vom descurca financiar dacă intru la o facultate atât de departe de casă. După ce am intrat mi s-a deschis o lume total nouă și foarte frumoasă. M-am angajat în marketing încă din primul an și am întâlnit oameni care mi-au devenit o a doua familie. În ciuda temerii mamei mele (pe care o înțeleg perfect) am avut un start foarte bun. Sunt conștientă abia acum că putea fi și invers și sunt cu atât mai recunoscătoare. Atracția pentru actorie a existat dintotdeauna, dar s-a cerut afară mai târziu. Probabil și din cauza faptului că, în Deva, teatrul a fost într-o continuă renovare pe toată perioada șederii mele acolo iar primul spectacol adevărat de teatru pe care l-am văzut a fost prin clasa a XI-a. Venise în turneu teatrul Bulandra cu celebrul spectacol „Unchiul Vanea” în regia lui Yuri Kordonsky. Atunci m-a trăznit prima oară. A doua oară a fost, la câțiva ani distanță, spectacolul „Lear”, în regia lui Andrei Șerban. După ce l-am văzut m-am hotărât să dau admitere la UNATC, iar în 2011 am intrat la clasa domnului Adrian Titieni.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Carla apetitul odată deschis după citirea interviului?
Cea mai nouă ispravă e spectacolul „ Copilul lui Noe” de Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Chris Simion-Mercurian, la Teatrul Metropolis. Din stagiunea trecută jucăm în continuare spectacolele „Maitreyi” și A.A.A.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
M-am consacrat puțin pe plan internațional, dar mai urmează. Știi, de fapt, eu îmi doresc mult să fac film… chiar mai întâi a fost dorința de a face film, apoi teatru. Nu mai zic că am în cap și câteva scenarii, trebuie să-mi și fac curaj să le pun pe hârtie.

CARLA TEAHA ȘI VIAȚA LA RADIO

Cu radioul care e treaba? – dumneavoastră fiind și om de radio cum se zice.
Om de radio în devenire, aș completa. Mie îmi place tendința asta renascentistă a generației mele. La început am încercat s-o evit și multă vreme am zis că eu trebuie să fac un singur lucru și bun… dar observ că e mult mai productiv așa. Nu e ușor a face radio… și să știi că se aseamănă mult cu actoria. Cel puțin în cazul emisiunii mele, „ROZ”, care este un talk-show de două ore la Radio Guerrilla, dacă nu-mi concentrez atenția totală pe invitata mea, ratăm „spectacolul”. Diferența e că la radio nu avem text, eu nu lucrez după un desfășurator prestabilit. Încerc dinainte să mă documentez cât mai bine cu putință și apoi ne lăsăm în voia chimiei. Câteodată sunt seri înălțătoare, cum a fost emisiunea de săptămâna acesta, cu doamna Nora Iuga, alteori nu chiar… la fel ca la teatru. Relația mea cu radioul a început în liceu când, împreună cu câțiva colegi, realizam în fiecare duminică dimineața o emisunea pentru tineri la Radio Deva.

Țara. Ce relație are Carla cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Oof…cred că ar fi bine să nu răspund la această întrebare pentru că de ceva vreme am un sentiment tot mai intens de avant-apocalipsă. Țara mea e formată din familie, prieteni și alți oameni care gândesc și simt la fel ca mine, oameni cu care rezonez. Dacă despre ea mă întrebi, da, sunt patrioată, da îmi iubesc țara. Dacă mă întrebi despre oamenii care aruncă gunoi la colț de stradă, despre oamenii fără respect, fără bun-simț, fară valori, aia nu este țara mea, nu sunt patrioată. Faptul că ai mei, deși aveau o afacere stabilă în Deva, au ales să plece în Norvegia și s-o ia de la zero, spune destul de mult despre această țară a mea care nu-i a mea. Dacă aș pleca din țară? E o întrebare foarte grea. Mi-ar plăcea să plec din țară și să iau țara mea cu mine, dar nu e posibil. La o primă vedere, aș zice că, da, aș pleca din cauza țării mele care nu e țara mea. Însă cine știe ce găsesc afară. Nu sunt naivă, nu cred că afară „curge lapte și miere” pe stradă, nu cred că este suficient să pleci din țară ca să reușeși orice ai întreprinde. Din contră, cred că este mult, mult mai greu să reușesti afară. În actorie sau în radio, dacă e să vorbim despre preocupările mele actuale. Și apoi ce m-aș face afară fără țara mea care este țara mea? Așadar, după cum vezi, nu pot să-ți răspund la întrebare însă cred, cu sigurață că dacă va fi să fie, aș pleca, dacă nu, nu. Cred că e destul de mult teribilism în spusele celor care afirmă răspicat și indubitabil că ar pleca, este o decizie incredibil de grea. Este ca și cum ai alege să te naști din nou, alegându-ți tu singură orașul, țara, anotimpul, clima, ora etc.

CARLA TEAHA ȘI CONȘTIINȚA CIVICĂ

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Carla? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votez, protestez, mă revolt când conștiința și datoria mi-o cer. Ies și în piață, dar cred că implicarea noastră trebuie să fie clipă de clipă, să lucrăm prin fiecare om cu care interacționăm.

Idoli. Are Carla idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Nu cred că am avut niciodată idoli… de mică am fost atrasă mai mult de poveștile excepționale ale oamenilor simpli, normali. Actoricește vorbind, tresar când văd/revăd un film cu Maryl Streep, Penelope Cruz sau Cate Blanchett.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Pe lângă Vlad Logigan alături de care joc în spectacolul „Copilul lui Noe”, ți-o mai recomand pe Marina Palii – o tânără actriță cu o maaare disponibilitate emoțională.

CITAT
Ies și în piață, dar cred că implicarea noastră trebuie să fie clipă de clipă, să lucrăm prin fiecare om cu care interacționăm.
Carla Teaha, actriță