Minodora Broscoi, actriță: „Sper să nu ne îndreptăm spre și mai multă ignoranță, indiferență și resemnare”

Un dialog reconfortant cu Minodora Broscoi, de la care aflăm cum influențează teatrul un copil de liceu din Bacău, cum îi schimbă viața.

Andrei Crăciun

Drum. Minodora Broscoi, actriță. De unde vine Minodora și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?

M-am născut și am copilărit la Bacău. În clasa a X-a am avut primul contact cu teatrul în calitate de actriță. Am jucat în spectacolul We ARe CAMeRA de Fritz Kater, regia Horia Suru, la Teatrul Municipal Bacovia. Experiența cu We Are CAMeRA m-a motivat în acest demers, așa că mi-am continuat parcursul intrând în trupa de teatru pentru adolescenți A.C.T. Bacău și în organizarea festivalului național de teatru pentru adolescenți Ingenious Drama Festival. Prin urmare, liceul pentru mine a însemnat mai mult repetiții, workshopuri și festivaluri ceea ce m-a determinat să îmi doresc din ce în ce mai mult să dau la facultatea de teatru. Între timp am absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale, București, actualmente sunt masterandă în cadrul aceleași facultăți și membru fondator al Asociației inCAP (Inițiative în Cinematografie și Arte Performative).

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în aceastătoamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Minodora apetitul odată deschis după citirea interviului?

În stagiunea trecută am jucat în spectacolele „Dragă Elena Sergheevna” regia Mădălin Hîncu, „Țara lui Gufi”, regia Erno Tapaszto, producții ale Teatrului Municipal Bacovia și în „Chicago”, regia Andreea Iacomiță, producție U.N.A.T.C. București. În această stagiune am reluat și am plimbat spectacolul „Dragă Elena Sergheevna” prin festivaluri, iar în viitorul cel mai apropiat urmează premiera spectacolului „Pescărușul”, regia Tania Filip, la Teatrul Mic și alte trei producții pe care le voi anunța la momentul potrivit. Tot acum în toamnă a avut loc proiectul „Prezent! în Scânteia- proiect pilot de activare participativă a Căminului Cultural”, care s-a desfășurat pe perioada a două luni în comuna Scânteia, județul Ialomița, proiect care stă la baza Platformei Educațional-Culturale a Asociației inCAP.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

La acest capitol sunt foarte la început. În principiu, majoritatea colaborărilor pe care le-am avut până acum au fost doar cu colegii mei de la Facultatea de Film. Am participat, însă la mai multe festivaluri de film cu scurtmetrajul „Bestia”, regia Andreea Lăcătuș (Shanghai International Film Festival”, China; „Transilvania International Film Festival” TIFF, Cluj; „Balkan Film Food Festival”, Albania; „Slow Film Festival”, Ungaria; „Filmul de Piatră”,Piatra Neamț etc.) În orice caz, sunt interesată de această zonă și mi-aș dori să am ocazia să o explorez cât mai curând.

Țara. Ce relație are Minodora cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?

Nu știu dacă ne îndreptăm într-o direcție greșită, sper doar să nu ne îndreptăm spre și mai multă ignoranță, indiferență și resemnare. Nu îmi doresc să plec, în sensul de a mă stabili altundeva. Sună probabil infantil și idealist, dar mi-aș dori să găsim o modalitate prin care să facem acest loc mai bun. Există potențial uman în multe domenii, care trebuie explorat, altfel unii oameni se pierd și renunță, dacă nu sunt ajutați. Avem nevoie de oameni cărora să le pese

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Minodora? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votez, protestez, dar asta nu știu în ce măsură chiar schimbă ceva. Din punctul meu de vedere problema e mult mai adâncă și se știu prea puține lucruri despre. Aici nu mai este suficient să fii doar tu schimbarea în lume, trebuie să iei pe toată lumea după tine și asta e greu.

Idoli. Are Minodora idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Nu cred că am idoli. În general mă interesează oamenii care muncesc, care sunt foarte pasionați de meseria lor și care sunt concentrați pe propria lor evoluție. Le-aș spune mai mult modele, nu idoli. Modele am.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Suntem o generație cu foarte mult potențial, păcat că suntem atât de debusolați. Suntem prea mulți și asta ne înrăiește. Ne face să devenim ori prea superficiali, ori prea fără scrupule. Eu nu cred într-un teatru făcut cu ură și pe repede înainte. E nevoie de răbdare, de iubire, multă, multă iubire. Suntem prea speriați de faptul că într-o zi vom ajunge în punctul de a nu mai face nimic, încât o luăm razna, fiecare după cum știe să se apere. Îmi doresc ca tinerii actori, regizori, scenografi, coregrafi etc. să fie promovați, susținuți, să existe programe care să îi implice și să le facă primii ani de carieră mai puțin anevoioși.