Sebastian Radu are 29 de ani și e pasionat de aviație de la sfârșitul clasei a 11-a. „A fost prima chestie serioasă pe care am vrut s-o fac când eram în liceu. S-a întâmplat să zbor o dată, mi-a plăcut mult, așa că în fiecare weekend mă găseai pe aerodromul de la Clinceni. Mă împrieteneam cu lumea de acolo și zburam la ocazii”, povestește Sebastian.

La sfârșitul liceului, în timpul unei vizite medicale, a descoperit că are discromatopsie, o alterare la nivelul ochilor care împiedică vederea culorilor. Cum legislația europeană interzice o carieră în domeniul aviației celor care suferă de această afecțiune, a trebuit rapid să se reorienteze. A lucrat o vreme ca jurnalist la o revistă de profil, a promovat diverse școli de zbor și a realizat că-i place să-i învețe pe oameni diverse lucruri despre aviație

Tot atunci a realizat că multe persoane au frică de zbor, iar în urmă cu doi ani, când era la masterul de aviație, s-a decis să și facă ceva în acest sens. Așa a apărut proiectul unicat în România „Frica de Zbor”, început printr-un seminar de test făcut împreună cu Aeroclubul României, psihologi și avocați specializați în domeniu.

Care a fost feedback-ul primit în urma acelui prim seminar?
Într-o săptămână s-au înscris mai mulți oameni decât locurile disponibile. Așa m-am decis să deschid și un site – fricadezbor.ro – în care mi-am pus toate cunoștințele pe care le aveam, de la aviație până la jurnalism. În același timp, am continuat să organizez și alte seminarii, care durează în medie trei-patru ore și pe care am încercat mereu să le fac cât mai interactive, cu maximum 30-35 de participanți. Speakerii invitați au fost întotdeauna diferiți, de la piloți până la ingineri și însoțitori de bord. Până acum, am organizat cinci seminarii, dintre care patru s-au desfășurat în București, iar unul la Iași.

Povestește-mi cum decurge un seminar.
Pentru început, exact ca la Alcoolici Anonimi, fiecare se prezintă și spune de ce se teme de zbor. Apoi, piloții invitați le povestesc participanților despre pregătirile prin care trec ei înainte să „țină în frâu” avioane de pasageri. Trebuie spus că piloții încep antrenamentele devreme, încă de la 15-16 ani, înainte să împlinească vârsta la care ai voie să conduci o mașină. Partea asta a seminarului are rolul să-i liniștească pe oameni, să le crească încrederea în cei care manevrează avioanele. Apoi, urmează o sesiune amplă de Q&A, în care piloții răspund întrebărilor publicului, pe diverse teme, de la turbulențe până la procesul complex de verificare a avioanelor înaintea curselor.

De asemenea, există și o parte de psihologie, cât și una de drept. Cei care se tem de zbor trebuie să știe că există posibilitatea să facă terapie și în România, la fel cum orice pasager are numeroase drepturi și poate fi despăgubit în caz că ceva nu merge cum trebuie.

Care sunt cele mai întâlnite motive pentru care românilor le e teamă să zboare?
Această frică e împărțită cumva în două categorii: teama de a zbura cu avionul în formă severă, apărută ca efect al unei cauze concrete, și aviofobia, care practic este spaima de a fi în aer, de înălțime, combinată cu claustrofobia. Majoritatea celor care se tem au trecut cândva prin experiențe nefericite, precum turbulențe sau o aterizare ratată, așa că au rămas cu traume, amplificate de faptul că în timpul zborului nu dețin controlul.

Există însă și persoane care nu au zburat niciodată, urmează s-o facă și cumva se tem de necunoscut. Mulți oameni au spaimă de zboruri mai lungi, asociind cu pericolul ideea că vor sta mai mult timp în aer. Teama de coliziune e redusă, spre deosebire de cea legată de condițiile meteo, care e foarte mare. Per total, din experiența mea, cam un român din patru se teme, într-o formă sau alta, să zboare cu avionul. Procentajul e la fel ca în alte țări din Europa.

La nivel global, teama de zbor a scăzut în ultimii ani sau dimpotrivă?
Nu prea, pentru că a tot crescut numărul de pasageri. Fenomenul ăsta e tot mai răspândit în lume, în ciuda faptului că, spre exemplu, 2018 a fost un an fără mari tragedii aviatice. Pot spune că nu există diferențe semnificative între numărul bărbaților și cel al femeilor care se tem de zbor. În schimb, copiii, care nu au încă bine dezvoltat instinctul de conservare, nu prea au probleme din punctul ăsta de vedere.

Și, dacă tot suntem la statistici, nu am cum să nu remarc că, la nivelul României, 32% dintre pasagerii aviofobi nu au făcut nimic pentru rezolvarea problemei. E un procent extrem de ridicat, așa că „Frica de Zbor” și-a propus să facă ceva în sensul ăsta.

Ce trebuie să știe cineva căruia îi e frică să meargă cu avionul?
Oamenii se relaxează când află, de exemplu, că turbulențele sunt ceva uzual, iar piloții trec direct prin ele, fără probleme, atunci când zboară fără pasageri. E important să știe că alcoolul în avion deshidratează și face mai mult rău decât bine. Un pahar de alcool are efect dublu sau triplu față de același pahar la sol. De asemenea, că procedura de verificare a unui avion trece prin trei filtre. Aeronava e verficată de către departamentul tehnic, apoi de un supervizor, după care pilotul comandant se uită pe tot ce au făcut cei dinainte.

Ca să-ți faci zborul mai ușor, cel mai bine e să te distragi. Să te uiți la un film, să te joci cu un elastic prins la mână, să citești o carte. În plus, dacă ți-e teamă, e esențial să vorbești la îmbarcare cu însoțitorii de zbor despre asta. Ei pot să-ți ofere asistență și să-ți fie de mare ajutor.

Zi-mi câteva metode concrete care pot ajuta un pasager anxios.
Poți să te programezi la ședințe terapeutice cu un psiholog specializat, care a absolvit un liceu aeronautic și, deci, înțelege fenomenul mai bine decât alte persoane din domeniu. Poți să faci câteva cursuri de pilotaj, să zbori într-un avion de două locuri, alături de un instructor, metodă care te ajută să înțelegi exact ce se întâmplă într-un aparat de zbor.

Înainte de 9 septembrie 2001, pasagerii puteau vedea piloții în cabină, prin parbriz, iar asta îi relaxa, chiar dacă avionul trecea prin turbulențe. Astăzi însă, ușile sunt închise, iar asta sporește uneori teama oamenilor în timpul turbulențelor. Tocmai în ideea asta, două seminarii le-am ținut chiar la simulatorul de zbor.

O altă metodă sunt ședințele de terapie virtuală, care de curând sunt disponibile și în România, prin intermediul doamnei doctor Nadia Gorduza. În aceste ședințe ai posibilitatea să repeți momentul care te sperie cel mai mult în timpul zborului, fie că e vorba despre decolare, turbulențe sau aterizare. Chestia asta te ajută să te obișnuiești cu ideea și să depășești mai ușor temerile.

Drepturile pasagerilor reprezintă o parte importantă din seminarul tău. Ce trebuie să știe oamenii despre asta?
Există un regulament european care se aplică în mai multe situații. Spre exemplu, la refuzul de îmbarcare a pasagerilor, când se întâmplă să fie mai multe bilete vândute decât locuri în avion. În acest caz, oamenii au dreptul la asistență, de la transport în oraș până la mâncare, apă și hotel. De asemenea, pot primi și despăgubiri în bani, la fel ca atunci când un zbor e anulat sau întârzie foarte mult. Dacă zborul are mai puțin de 1.500 de kilometri, compensația financiară e de 250 de euro. Pentru zborurile între 1.500 și 4.500 de kilometri, compensația e de 400 de euro, iar în cazul zborurilor lungi de 600 de euro.

Pasagerii trebuie să știe că există nu doar avocații care îi pot ajuta să fie despăgubiți de companiile aeriene, ci și agenții specializate în drepturile lor. Apropo de asta, uite un exemplu recent. Până acum câțiva ani, companiile străine făceau acel briefing de dinainte zborului doar în engleză, chiar și pe zborurile interne. Doar că cineva a sesizat Centrul de Investigații Aeronautice (CIAS), iar companiile au fost obligate să acorde acel briefing și în limba română, pentru ca toți pasagerii să înțeleagă despre ce e vorba. Vestea bună e că oricine poate sesiza CIAS pentru probleme legate de condițiile de zbor.

Știu că participarea la seminariile „Frica de Zbor” este gratuită. Va rămâne la fel și în următoarea perioadă?
Cu siguranță. De la startul proiectului, ideea a fost să dau mai departe tot ce am primit, de-a lungul anilor, de la profesioniștii din acest domeniu. Seminariile vor rămâne gratuite, cel mult, pe viitor, ar putea deveni un mod de colectare de fonduri pentru cauze umanitare. Satisfacțiile nu sunt financiare, vin de la participanții care și-au depășit fobia și ne-au mulțumit pentru asta, chiar și la câteva luni de la participare.

Proiectul va continua în aceeași formă și în 2019, când îi vom avea parteneri pe cei de la Romaero, care vor aprofunda partea de mentenanță și fabricare a avioanelor. Împreună cu cei de acolo, vom organiza vizite la hangar, unde oamenii vor vedea cu ochii lor cum sunt întreținute aeronavele. Sper ca, până în vara lui 2019, să avem trei seminarii. Unul sigur va fi în februarie. Poate chiar pe 14, pentru că sloganul său va suna așa: „Îndrăgostește-te de aviație!”.