Foto: Ioana Birdu | Marius Chivu scrie. În revista “Dilema veche”, dar și în revista “Elle”.  A publicat poezie (debutul său, cartea “Vîntureasa de plastic”, a primit, în 2012, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România și premiul pentru debut al revistei “Observatorul cultural”), proză scurtă, însemnări de călătorie.

Marius Chivu practică, în prezent, o formă aparte de critică literară – coordonează antologii. Traduce din engleză. Ține cursuri de creative writing. Vorbește despre cărți la radio. E la modă, îi place să umble dichisit, e șarmant și are succes în lumea noastră literară. Lirica sa a fost tradusă chiar și în limba franceză.

Marius Chivu e un tip cult, și un tip-cult (așa cum există filme-cult). Nu puțini scriitori recenzați de el îl disprețuiesc. Nu-i pasă. Marius Chivu ar vrea o casă la munte, unde să bea vin bun, să asculte jazz și să tot scrie povestiri. 

Marius Chivu, dumneata scrii critică de carte, poezie, proză scurtă, ai emisiune la radio (Radio Seven), ții cursuri de creative writing. Ce ești dumneata, până la urmă? Cum te raportezi la tine însuți?
Scriu şi mă ocup de arta scrisului, deci sunt scriitor. S-a întâmplat să debutez cu poezie după ce mi-am făcut ucenicia recenzând cărţile altora, asta înainte de a avea curaj să scriu eu însumi ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: povestiri. Dar nu e nimic neobişnuit aici. Idolul nostru comun, Raymond Carver, este cunoscut pentru cele (doar) trei volume de proză scurtă; însă el a publicat şi poezie, vreo opt cărţi – toate minunate – şi a predat creative writing ani în şir.Un scriitor bun le (poate) face pe toate.

Ca poet ai fost și tradus într-o limbă de circulație internațională, ești de-acum cam global. Mai ai de gând să scrii poezie sau rămâi la proza scurtă?
E-adevărat, mi-a fost tradusă cartea de poezie în franceză, dar la o mică editură belgiană – deci nu cred că voi avea vreodată prea mulţi cititori în afara ţării. Mai ales că, deşi obişnuiesc să mai scriu versuri, nu cred că o să mai şi public poezie vreodată. Dacă tot mi-a fost dat să scriu o carte foarte bună, ce rost are să mai adaug şi altele care, în mod cert, nu vor fi la aceeaşi înălţime!? Oricum, Vîntureasa de plastic va apărea la Humanitas în toamnă într-o ediţie adăugită, deopotrivă cu ilustraţii şi cu poeme care n-au intrat în prima ediţie.

Ești un apostol al prozei scurte.Merită efortul?
Nu e un efort de vreme ce scriu, în primul rând, pentru mine. Am în cap câteva zeci de povestiri şi sunt copleşit încă de pe acum de plăcerea pe care mi-o voi oferi scriindu-le! În plus, există câţiva oameni foarte mişto care abia aşteaptă să mai citească proze scrise de mine. Asta e totul.

Marius Chivu şi merceologia

Iată și foarte previzibila întrebare: ce carte are Marius Chivu pe noptieră?
Cum abia m-am întors de la Londra, am două cărţi cumpărate de acolo: o carte de proză scurtă –Legoland de Gerard Woodward, şi un mic roman – Train dreams de Denis Johnson. Un britanic şi un american, adică singurele literaturi care mă interesează cu adevărat.

Știu din surse foarte sigure – chiar de la dumneata – că la bază ești merceolog. Ai urmat studii de specialiate, la liceu, în Râmnicu Vâlcea. Cum ai ajuns student la Litere? Ce te-a atras pe dumneata către Litere? Ai colegi care practică nobila artă a merceologiei? Sunt mai înstăriți decât dumneata?
O rectificare: nu era liceu, ci un grup şcolar economic, administrativ şi de servicii publice. Spre Litere m-a atras viaţa de student înconjurat de cărţi pe care mi-o povestea în scrisori scrise de mână o prietenă mai mare decât mine care era deja studentă la Literele bucureştene. Asta se întîmpla pe la sfârşitul anilor `90.Am avut noroc să-mi descopăr astfel pasiunea. Cu foştii colegi de liceu nu am mai ţinut legătura, dar ştiu că prietenul meu cel mai bun de atunci este notar, un alt coleg – pădurar, un altul şi-a deschis un bar, iar despre altcineva am aflat că ar fi ajuns un hacker respectabil – noi fiind din Râmnicu Vâlcea. Cu toţi cred că o ducem la fel de bine.

Marius Chivu şi banii din scris

Ai făcut parale din scris? Câte zile consecutive ai putea trăi mâncând nu trei, dar măcar două mese pe zi?
Cu recenzii, editări, traduceri, emisiuni la radio şi la TV, cursuri, texte în presa glossy şi alte asemenea tipuri de colaborări m-am descurcat suficient cât să nu-mi refuz mai nimic, deşi încă nu locuiesc retras la casa mea de la munte unde nu fac nimic altceva decât să beau vinuri bune, ascult viniluri cu jazz şi rock şi scriu povestiri.

În ce relații ești cu piața editurilor din țara noastră?
Ne respectăm reciproc, colaborările noastre nu ne-au obligat până acum la compromisuri şi ne-au mulţumit în egală măsură. E-adevărat însă că piaţa noastră de carte fiind mică nu putem extrage foloasele pe care ni le-am fi dorit şi pe care, poate, le-am fi şi meritat.Convieţuim decent.

Explică, te rog, pentru cititorii noștri cam cum se impart veniturile dintr-o carte? Cât rămâne scriitorului, asta dacă îi rămâne ceva?
Scriitorului îi rămîn între 8-10 procente din preţul fiecărui exemplar vândut. Dar tirajul e mic (1.500-3.000 de exemplare), iar banii vin pe măsură ce banii sunt încasaţi din reţeaua librăriilor şi vin oricum în mai multe tranşe. Cei care se plâng de aşa-zisul preţ ridicat al cărţilor, să facă în gând acest calcul şi să se gândească la scriitorul care câştigă doar 1,5-3 lei per exemplar, adică preţul unui ștrudel.

Marius Chivu şi critica literară

Știu că tocmai a apărut la Editura Nemira o culegere de poezii de dragoste foarte frumoase, pe care dumneata le-ai antologat împreună cu Radu Vancu? Despre ce e vorba? Îți place poziția aceasta de selecționer? Ai mai fost în această ipostază?
Îmi place mult să fac astfel de antologii, pentru că e singura formă de critică literară care mă mai interesează. Am alcătuit mai multe antologii de povestiri de-a lungul anilor (din opera unor Teodor Mazilu, Cristian Teodorescu, Anton Holban, Mihail Sadoveanu sau proza scurtă a anilor 2000) şi am îngrijit şi antologia 111 cele mai frumoase poezii ale lui G. Bacovia, tot la Nemira, anul trecut. De data aceasta e vorba de 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, o selecţie care cuprinde poeme din opera tot atâtor scriitori, de la 1785 până în 2015. Jumătate dintre poeţi sunt în viaţă, iar din opera clasicilor am ales poezii mai puţin cunoscute. Am selectat şi poeţi uitaţi sau consideraţi minori… Am citit câteva sute de cărţi de poezie în trei luni…Mare provocare, dar şi multă plăcere!

Ai luat vreodată bătaie de la cei pe care i-ai recenzat în paginile îndrăgitei reviste “Dilema veche”? Sau măcar cu moartea ai fost amenințat?
Bătaie n-am luat, dar am fost ameninţat de trei ori cu bătaia de către scriitori cît se poate de respectabili şi de sfrijiţi fizic. Un debutant a încercat să mă şantajeze ameninţînd că, dacă nu-i recenzez cartea pozitiv, va da în vileag faptul că “folosesc droguri”. Din păcate n-a făcut-o, doar gura a fost de el.

Marius Chivu şi ce apreciază fetele

Pasiunea pentru litere te-a ajutat să răzbești mai ușor pe plan amoros? Te-ai împlinit mai bine pe această latură având un vocabular mai armonios dezvoltat în urma lecturilor repetate? Cum e? De ce să se apuce un tânăr de citit?
Cărţile ajută oricum, inclusiv în dragoste pentru că îţi dezvoltă nu doar vocabularul şi comportamentul sentimental, dar şi imaginaţia – ştiut fiind faptul că fetele apreciază deopotrivă vorbele meşteşugite şi imaginaţia debordantă. Iar cititul despre dragoste împreună cu cineva oricum aţâţă sentimentele, cum spunea Turgheniev, parcă. E bine să citeşti de tânăr romane de dragoste nefericită, pentru ca lipsa de sens să nu te surprindă prea tare mai târziu.

Ce planuri literare are Marius Chivu?
Traducerea unui volum de povestiri de Richard Ford (n.m. – scriitor american contemporan) este cel mai apropiat. Mai am în cap câteva idei de antologii, deopotrivă de poezie şi de proză scurtă…

Marius Chivu voia să se facă pilot, dar e daltonist

Care este scriitorul dumitale preferat din toate timpurile? De ce?
Să zicem Philip Roth, dat fiind că i-am citit aproape toată opera, care nu e deloc restrânsă. De ce? Pentru că mi-a deschis ochii asupra unor lucruri, pentru că mă amuză şi mă înspăimântă în egală măsură, pentru că-l înţeleg şi cumva mi se potriveşte…Dar sunt şi alţii, fireşte. De la noi îmi plac Mircea Horia Simionescu, Radu Cosaşu, Răzvan Petrescu, Mircea Cărtărescu…

Ce voiai să te faci atunci când erai mic? De ce nu te-ai făcut?
Pilot. Am vrut chiar să dau admiterea la un liceu militar, dar m-au respins la proba medicală: sunt daltonist. A ajuns însă pilot de elită în aviaţia militară română un verişor primar mai mic cu un an decât mine.

Cum vezi viitorul cărții în țara noastră?Dar în lume?
Nu sunt deloc pesimist.De fiecare dată când lansez vreo carte sau când citesc în public văd mulţi tineri, oricum mai tineri decât mine. Unii m-au descoperit în revista “Elle”, pe Facebook, pe Instagram sau la radio – deci continuă să apară cititori tineri de te miri unde. Altfel, aflu că vânzările de e-books stagnează sau chiar au scăzut în ultimii ani şi că se deschid noi librării independente din bricks-and-mortar peste tot în lume.Viitorul cărţii e, din fericire, imprevizibil spre bine.

Dar viitorul țării așa cu totul – ce-o să fie? Ce-o să fie?
Şi acesta e imprevizibil, dar asta mă sperie. Acum, când îţi răspund la aceste întrebări, Iohannis tocmai a pierdut vreo 70 de mii de like-uri (and counting) din electoratul feisbuchist. Şi pare că nici premierul Cioloş nu se simte prea bine.

Marius Chivu şi poeta Angela Marinescu goală de la brâu în sus

Povestește-ne, te rog, o întâmplare cu marea noastră poetă Angela Marinescu, o poetă pe care știu că o prețuiești într-un mod aparte.
Mă sună într-o noapte să-mi spună că vrea să o fotografiez goală de la brâu în sus. Angela Marinescu şi-a pierdut acum nişte ani un sân în urma unei mastectomii şi voia ca fotografia să fie un statement, un poem vizual care să-i deschidă integrala poetică apărută între timp la Editura Charmides. „Cine vrea poezia mea, trebuie să mă vrea pe mine aşa cum sunt”, mi-a spus. Aşa că m-am dus la ea acasă însoţit de o prietenă fotograf, Alexia Maria Udrişte, care i-a făcut o fotografie devenită senzaţie în revista „Elle” şi pe internet – o fotografie teribilă dar splendidă care a atras atenţia foarte multor oameni asupra extraordinarei sale poezii, după mine, insuficient citite şi apreciate.

Dumneata stai în zona Crângași-Giulești. Cum e viața în cartier? Ai convertit spre lectură și alți rezidenți?
O vecină mi-a cerut să citească romanul lui Paul Bailey, Băiatul prinţului, tradus de mine la Editura Polirom şi despre care nu ştiu de unde aflase. Romanul are un subiect românesc, dar este o poveste de dragoste gay, acesta fiind probabil şi motivul pentru care vecina mea nu mi-a spus niciodată dacă i-a plăcut. Sunt vreo doi ani de atunci.

CITAT: “Bătaie n-am luat, dar am fost ameninţat de trei ori cu bătaia de către scriitori cât se poate de respectabili şi de sfrijiţi fizic.” Marius Chivu, om de litere