Bogdan Stefanidis Vlad are 30 de ani și până la vârsta aceasta a schimbat, probabil, mai multe locuri de muncă peste hotare decât 90% dintre români. Acum are propria sa afacere prin care îi ajută pe alții să muncească în străinătate.

Peste 6.000 de persoane au trecut pragul biroului său, în ultimele 18 luni. Proiectul ”Coplex HUB” este o alternativă la afacerile pe modelul ”Work&Travel”. Alternativă pentru că nu percepe taxe: te duci, te-nvață, ai un bilet de avion decontat, o locuință asigurata și un loc de muncă sigur. Însă afacerea sa nu prinde bine doar pentru că este inovativă, ci și pentru că se derulează într-o țară săracită din Europa de Est, unde , pentru mulți, să plece în Occident a devenit o misiune. “Obiectivul este sa responsabilizam, sa crestem gradul de motivatie pentru a lua parte la viata activa, in randul tinerilor”.

Venit din Onești, Bogdan a schimbat multe slujbe în Capitală în încercarea de a reusi. Agentii imobiliare, firme de comert online, proiecte și comisioane… A trăit cu 100 de lei pe săptămână in primul an de facultate, dar a castigat și necrezut de bine in timpul “exploziei” imobiliare. “Aveam un șoc când eram platit in perioada aia, atât de usor și de mult se câștiga…”

Nu această experiență definește însă povestea de succes pe care Bogdan a transformat-o, mai apoi, într-o afacere. Cu timpul a învățat că atunci când porți un zâmbet larg pe față, înveți și îți alegi cuvintele potrivite, poți face o grămadă de bani din a vinde cosmetice. Da, cosmetice! Până la urmă, care e diferența dintre un apartament și o cremă anti-îmbătrânire?

De pe o zi pe alta, Bogdan a cucerit Scoția, a vândut cosmetice în Africa de Sud și nu crede, după lunga sa experiență de comis voiajor prin Hexagon, că există om care să nu fi scos din buzunar bănuți pentru lucruri de care – probabil – nu avea nevoie la momentul respectiv.

Înțelegem de la el că ar fi ceva nativ, dar si că s-ar putea usor învăța. Arta vanzarii cat si meseria sunt la dispoziția oricărui român care vrea să-și redeseneze drumul în viață.În cazul lui Bogdan, primul loc de muncă, după sosirea în București, a fost într-o agentie imobiliara din Crângași: ”Lucram pentru un tip din Slatina. M-a învățat cum trebuie să vorbești cu un client în vânzări”. Azi, tot dintr-un apartament, aflat pe bulevardul Corneliu Coposu, trimite oameni în jurul lumii. Chiar și în Capitală, Bogdan n-a fost genul de individ care să stea mult timp într-un singur loc. Schimba joburile la două-trei luni, chiar și două săptămâni, dar făcea totul pentru experienta! ”La unul din locurile de muncă (tot imobiliare) mi s-a desemnat zona Drumul Taberei, unde nu cumpărase prin noi nimeni de 5 luni” Am vândut 4 apartamente într-o lună. Am făcut și comisioane care m-au speriat și așa am înțeles care sunt avantajele unui job pe vânzări.

Deși lucrurile au mers bine, cel puțin financiar, Bogdan se săturase: ”Duceam o viață zbuciumată. Asta era o zi prin 2011: aveam o afacere online cu un prieten si pentru care aveam biroul în sufragerie, făceam comenzile, sunam curierul, venea curierul și apoi aveam toată ziua liberă. Club, acasă, club, acasă. Bezmetic. Mă săturasem! Ziceam că nu o să mă maturizez niciodată. Am simțit nevoia de schimbare pentru că nu mă mai suportam”

”Când poți veni în Scoția?” – ”Mâine!”

”Vorbesc cu o prietenă care lucra în Scoția. Îmi spune că tot în vânzări. Ce? Vânzări?  Am întrebat-o dacă nu găsește un job și pentru mine. A zis că întreabă”. În două săptămâni, aflat pe unul dintre colțurile magazinului din Piața Unirii, primește un telefon: ”M-au sunat de acolo. «Când crezi că poți veni în Scoția? » « Mâine». N-am stat pe gânduri, nu mi-am sunat familia. Eram, totuși, un puști. Aveam 22 de ani. Am fost mereu ahtiat după adrenalină. Dacă mă trimiteai oriunde cu un bilet de tren și 10 lei în buzunar m-aș fi descurcat și m-aș fi dus. Mi-aș fi asumat”.

”Schema ”WOW” și ”nervii de-nceput”

”Ajung în Scoția, mi se prezintă afacerea, îmi pune un exfoliant de mâini în palme și mi se spune că asta trebuie să vând. Eu, bărbat. Mi-a dat o chestie care mi-a făcut mâinile fine, instant, ca ale unei femei. Îi spun «Mamă, ce e asta? Wow!» – «Exact, asta vrem să vinzi. The WOW effect!». Ce școală am învățat acolo. Tot ce credeam despre vânzări a fost desființat. Cu o energie pozitivă și un zâmbet mare pe față poți face orice. Poți convinge oamenii să facă ceea ce nici nu se gândeau vreodată”. Mai bine de 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, Bogdan a lucrat în mall-uri: ”Primele două săptămâni sunt critice! Dacă depășești nervii și oboseala n-ai cum să dai greș”

 

”Fără viză” în Africa de Sud

Românul a citit. A învățat din cărți, dar și din experiență, cu ce se mănâncă treaba asta a vânzărilor. Și nu i-a trebuit mult să ajungă într-o companie, la Londra, unde îi uimea pe angajatori: ”Vinde! Și-am vândut. «Champion» în sus, «Champion» în jos! Toată lumea primea amenzi, eu bonusuri. E marele avantaj când îți place ceea ce faci”

”Mi s-a oferit un job în Africa de Sud. La fel, de pe o zi pe alta, am zis da. Nici nu m-am gândit că am nevoie de viză. Motiv pentru care am plecat mai târziu. Au urmat Tenerife, Germania și, mai apoi Franța. Habar nu am prin câte orașe am lucrat în Franța. Atunci și acolo m-am îndrăgostit de actuala mea soție. Poate dacă nu exista acel moment, nu reveneam în țară și eram toată viața un bezmetic. Așa a apărut și Coplex”

”Mi-am vândut mașina ca să pornesc afacerea”

La fel ca multe afaceri, cea a lui Bogdan a început cu un pariu, câteva riscuri și unele sacrificii. Când a decis să renunțe la slujbele de pe o zi pe alta și viața petrecută hoteluri a început prin a-și vinde mașina. În prima lună de proiect, el și singura angajata aveau bani doar pentru chirie

”În primele 3 luni, fiecare dintre noi avea salariu 1.000 de lei. Țin minte că veneau facturile și plăteam chiria și ce mai era de plătit și mai rămâneau două mii de lei. Jumate ție, jumate mie. Așa a fost în primele luni”.

De la bun început, Bogdan și-a dorit ca proiectul “Coplex” să fie o combinație între ”eJobs” și ”Work&Travel”. Până în prezent, 6.500 de oameni care au apelat la serviciile firmei. Toți au sperat că aceasta va fi mult-visata trambulina profesională pentru un loc de muncă peste hotare.

Nu a fost așa de fiecare dată. Unii oameni au făcut saltul bun, alții au căzut la aterizare. Cei din urmă sunt persoanele care s-au întors acasă după câteva zile sau săptămâni.

,,Ce presupune Coplex? Un om care habar n-are încotro s-o apuce, dar vrea o schimbare. Lucrăm cu oameni care își doresc o schimbare, raportat la propria persoană sau pe plan profesional. Suntem un ghid despre cum ar trebui să abordeze ei angajatorul și nu să se lase abordați de angajator și ce putem să facem noi pentru ei”.

Bogdan încearcă să implementeze și o filosofie împrumutată din țările vestice în care a lucrat.

”La noi în țară oamenii au tendința să creadă că experiența contează și să se supraevalueze. În străinătate, lucrurile sunt invers. Nimeni nu subestimează, dar nici nu te supraestimează. Angajatul știe exact cât valorează, dar înțelege faptul că trebuie să-și câștige locul, nu să-și vândă locul. La noii oamenii au tendința să-și vândă experiența. Eu îi ajut să fie cât mai familiari cu toate aceste aspecte. În octombrie anul trecut a fost rata de retenție de 90%. Din 10 plecari, 9 rămâneau”

Deși marea majoritate e formată din indivizi cu studii superioare, Bogdan explică de ce facultatea n-are nicio legătură cu vânzările: ”Românul se vinde prin o așa-zisă experiență. Facultate, diplome, MBA-uri. Sunt oameni care își trec în CV limba engleză – avansat, sau mediu, iar cei cu ”mediu” nu leagă două cuvinte. Noi fugim de școli profesionale, de cursuri profesionale, suntem o nație de genii”

De unde vin banii?

Coplex funcționează ca tutore pentru clientii satraini și își ia banii de la angajator, cel care plătește când publică un anunț pe site-ul companiei, la plasare etc. De cele mai multe ori, firma lui Bogdan Stefanidis-Vlad se implică în procesul de recrutare de la prima până la ultima etapă. Găsește locul de muncă, stabilește interviul și chiar îl pregătește pe cel care aplică.

”Nu doar că le descriem job-ul, dar le arătăm fotografii cu casele în care vor locui, le dăm adresa unde vor munci, fotografii cu magazinul, contactul managerului, al altor colegi de acolo, contract de garanție la oferta de muncă. Mai transparenți de atât…”

Atenție! Se caută ”bezmetici”

Investiția totală, pana in prezent, a fost de 120.000 de mii de euro, în condițiile în care tot profitul s-a reinvestit.
”Care e planul? Să-mi fac vocea auzită pentru bezmetici. Voi nu le puteți spune așa (râde). Eu așa îmi zic mie”.

Pentru a preveni eventuale abuzuri, antreprenorul a început să modifice ușor modelul afacerii.

”Sunt și cazuri în care s-a profitat de noi. Pentru că nu avem taxe și cunoscând structura de dinainte am încercat s-o modific pe cât posibil. Să existe un salariu ok pentru toată lumea, o perioadă de grație la chirie. Adică să nu plătești în prima lună pentru că este posibil să-ți dai seama după o lună că jobul nu este pentru tine. Le decontăm biletele de avion. Au exsitat persoane care au stat o lună, păstrau mia de euro pe care o câștigau, vedeau și o țară, iar noi le plăteam drumul inapoi spre casă”.

Însă mulți dintre ,,bezmetici’’ nu pleacă din România din sete de adrenalină și cunoaștere, așa cum a făcut Bogdan. Alții o fac din pură nevoie financiară sau pentru a scăpa de o țară care le oferă prea puțin. Și, chiar dacă nu scrie asta în descrierea de site-uri, pe asta mizează orice firmă din Estul Europei care plasează muncitori în străinătate, inclusiv ,,Coplex’’.

Bogdan își descrie slujba în tușe romantice. O portiță pentru cei care vor să muncească și să se cunoască, pentru cei care cred că dezvoltarea se clădește pe experiențe de tot felul, nu pe o hârtie pe care scrie ,,diplomă’’. Evident, motorul întregii afaceri nu este romantismul. Dar adevăratul motor constă în bani. Castigurile peste medie, o viata altfel…

Pentru că, dincolo de toate ,,Coplex HUB’’, o afacere de succes. Un “bussiness”, cum ar zice antreprenorul nostru. Unul care îi aduce profit și care are la bază un crez capitalist pe care Bogdan îl repetă, din când în când: ”e șomer doar cine nu vrea să muncească”.