Tânăra actriță Lorena Luchian (26 de ani) a devenit cunoscută pe scenele teatrului independent bucureștean, dar mai ales e populară după aparițiile în diferite emisiuni de umor de la televiziunile comerciale. Pentru a- și ajuta colegii de breaslă să le fie respectate drepturile, pentru ca aceștia să aibă bani să mănânce la restaurant și să plece în vacanță, Lorena Luchian a dat și la Drept și vrea acum să devină și un avocat din rândul actorilor. Să o ascultăm cum pledează.

Andrei Crăciun

Ce mai face îndrăgita noastră actriță Lorena Luchian? Ce face ea când nu e stagiune, cu ce își umple timpul?

Face si desface. Scrie – cu speranța că va fi bine și că poate se va închega un scenariu de scurt metraj. Călătorește – în țară, deocamdată, dar îmi propun să văd și Lisabona în septembrie. Vara asta voi merge la aproape toate festivalurile de muzică din țară și am în pregatire un proiect muzical de tip café-concert, împreună cu pianista Clara Daran. Care e una dintre prietenele mele cele mai bune. Că eu lucrez foarte bine cu prietenii mei.

Pentru aceia dintre noi care nu îți cunosc viața, hai să ne lămurim: dumneata ești din Pașcani. Cum s-a întâmplat că ai ajuns marea noastră actriță la București și la televizor?

S-a-ntâmplat așa… dintr-o dată. Simțeam că mă strânge orașul și că în capitală îmi voi găsi locul. Nu am știut mereu că voi fi actriță. Si nici nu mi-am dorit foarte tare mereu. Dar știu că la televizor am visat să ajung dintotdeauna. Ca să mă vadă bunica. E drept, mă imaginam cântând muzica populara. Am ajuns doar populară. Fără muzica. Dar nu mi s-a-ncheiat viața.

Copilăria la Pașcani. Ce își dorea Lorena Luchian să se facă atunci când urma să se facă mare?

Voiam să mă fac polițistă sau avocat sau jurnalist sau antropolog. Încă sunt în mine skills-urile astea. Nu se știe niciodată cu reorientarile astea în materie de carieră…

Cu televiziunea în ce relații mai ești? Mai faci?

Nu. Cel puțin deocamdată. Cu televiziunea am rămas în relații de amiciție, ca urmare a unei relații destul de lungi și de profunde, care a lăsat semne de bună purtare. Suntem decente una cu alta, eu și televiziunea în ceasul acesta.

Înțeleg că dumneavoastră studiați și Dreptul, în paralel – de ce Dreptul? Ați vrut să fiți blonda de la drept? Ce rol v-ați dorit pe scena Dreptului?

Mereu am visat să fiu ca Reese Whiterspoon. Dar nu m-a ajutat fața. Și nici înălțimea. Dreptul, pentru că aș vrea să fiu un avocat din rândul actorilor, care să facă, totuși, ceva pentru ei și implicit pentru mine. Cu alte cuvinte, să intermediez lucrurile, astfel încât, orice actor să poată merge în vacanțe și să mănânce la restaurant, cu banii pe care îi face pe drept, din meseria asta. Aș vrea să găsesc investitori și producători străini, pe care să îi aduc în peisajul cinematografic autohton și, de ce nu, și în cel teatral. Dar mai e mult. Și de obicei, trebuie vreo zece ani de munca.

Întrețineți un curs de actorie, înțeleg? Vin oamenii să îi învățați să actoricească?

Da, lucrez cu niște adolescenți foarte frumosi. Inteligenți, talentați și pasionați și uneori chiar riguroși. Dar tuturor le place să se joace și asta-i tare bine, că eu încurajez joaca prin acest curs. Nefericirea oamenilor mari vine din uitarea de a se juca, de a se bucura, așa cum o fac copiii.

Cum a fost viața dumneavoatră ca studentă la UNATC? E UNATC-ul o universitate bună, că vin acum admiterile, să dau la teatru sau să o las baltă?

Pe vremea mea (am așteptat mereu să pot sa o dau și eu p-asta cu vremea), viața de studentă UNATC era interesantă, misto, dramatică, amuzantă. Am făcut o școală bună. Suntem o generație reușită, zic eu. Acum, nu mai știu care e pulsul. Oricum, ies actori pe bandă rulantă. Și la fel, după scurt timp, mor pe capete, ca muștele. Că-s prea mulți. Eu zic să mă lăsați să ma informez și să mai așteptați un an până să dați admitere.

Cum vezi tu viitorul țării noastre, de la înălțimea sfertului de secol pe care îl ai? Se merge spre bine?

M-am poziționat într-o zona neutră. Căci sunt tare sensibilă și mă afectează tot ce se întâmplă. Iau asupra-mi toată urâțenia, și-mi iese durerea prin piele. Cred că încă un timp de acum încolo vom fi între vis și realitate, între somn și trezire, noi, ca nație. E greu și nu mă pricep la pronosticuri, în general.

Ești implicată social, civic? Protestezi, ieși pe străzi, mergi la vot?

Mereu am avut un puternic spirit civic. Am iesit și la proteste (uneori), am mers și la vot. 

Lumea. Ce îți place și ce nu îți place la lumea mileniului al III-lea? Dacă ai fi în finală la Miss Univers (nu mai e proba costumelor de baie, e ok) și te-ar întreba oamenii ăia ce ai vrea să schimbi pe pământ, ce le-ai zice?

În primul rând, m-ar dezavantaja treaba cu lipsa probei costumelor de baie (nu de alta, dar a devenit obișnuită, pentru că aproape în fiecare spectacol și producție video am apărut sumar îmbrăcată). Aș vrea să schimb agresivitatea de toate tipurile în iubire, gălăgia în liniște și tristețea în bucurie. Aș vrea ca noi, oamenii, să ne luam timp și să ne uitam un pic mai în noi și nu prin noi. Și aș vrea să fac cumva ca cea mai mare sursă a nefericirilor să dispară. Adică, banul. Îmi place la lumea din mileniul asta că are o deschidere mai mare spre informație. Să nu vrei și tot primești.

CITAT
Lucrez cu niște adolescenți foarte frumosi. Inteligenți, talentați și pasionați și uneori chiar riguroși. Dar tuturor le place să se joace și asta-i tare bine, că eu încurajez joaca. Nefericirea oamenilor mari vine din uitarea de a se juca, de a se bucura, așa cum o fac copiii.
Lorena Luchian, actriță