A fost elevă olimpică, atât în gimnaziu, cât și în liceu. S-a îndreptat spre Anglia, unde tocmai a absolvit Facultatea de Drept din  cadrul Universității Cambridge. Are de gând să urmeze un master în drept la London School of Economics and Political Sciences. Vrea ca jobul pe care îl va avea să fie o provocare zilnică și să se bucure de fiecare clipă în calitate de avocat, iar pentru asta, e dispusă să profeseze oriunde în lume.Nu exclude posibilitatea de a se întoarce în România și crede despre generația ei că este mult mai tolerantă și inclusivă decât alte generații.A muncit mult să ajungă unde e acum și nu are de gând să se oprească.

Un interviu cu o proaspăt absolventă a uneia dintre cele mai prestigioase Universități de lume.

Câți ani ai? De unde vii? Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care ți-e povestea?Miruna Lungu: Am împlinit de curând 23 de ani. M-am născut la Bacău și m-am mutat în București la 12 ani, cu părinții. Aici mi-am trăit adolescența, până am plecat în Anglia, la facultate. De atunci m-am deplasat permanent între Cambridge, București și Moscova, unde locuiesc ai mei acum.

Povestește-ne despre parcursul tău educațional.
Miruna Lungu: Am făcut școala primară și clasa a V-a la Școala ’Alexandru Ioan Cuza’ din Bacău, urmând ceilalți trei ani de gimnaziu la Școala nr 81 în sectorul 3, unde am terminat cu media 9,99. Nota mi-a permis să optez pentru clasa de matematică-informatică bilingv engleză de la Colegiul Național Sfântul Sava, clasa cu cea mai mare medie din țară. Atât în gimnaziu cât și în liceu am participat la diverse olimpiade și concursuri, cele mai dragi fiindu-mi cea de geografie, unde am ajuns la nivel național de mai multe ori, unde am obţinut  premiul I pe ţară în clasa VIII-a și cea de limba română. În clasa a XII-a am decis să aplic pentru a studia Dreptul în Marea Britanie; printre opțiunile mele se număra și Cambridge, unde am fost admisă în urma unui proces riguros de selecție (2 interviuri și un test scris) și cu condiția obținerii unui minim de 9.80 la Bac.
De-a lungul întregului meu parcus educațional, am avut norocul să mă aflu în niște colective deosebite – am avut profesori dedicați, care mi-au stârnit curiozitatea intelectuală și dorința de a face performanță; colegi extraordinari (în liceu aveam olimpici naționali în clasa la aproape toate materiile), cu care am fost constant angajată într-o competiție benefică, motivându-ne reciproc. Pe de altă parte, nu am trăit o adolescență axată doar pe performanță școlară, m-am bucurat de vârsta mea și am avut preocupări cât se poate de firești.

Cum e Cambridge-ul pentru o româncă? 
Miruna Lungu: A fost primitor – fiind un orășel studențesc, este cosmopolit, internațional, astfel că nu am simțit niciodată că sunt discriminată sau că naționalitatea mea mă dezavantajează cumva. Din experiența mea, românii sunt apreciați în mediul academic britanic, sunt percepuți ca fiind inteligenți și muncitori.

Cum arată o zi din viața ta la facultate?
Miruna Lungu: Oxford și Cambridge sunt ’deosebite’ între facultățile din Marea Britanie datorită sistemului de predare. Pe lângă clasicele cursuri, care au loc la Facultatea de Drept, fiind predate de către un ’lecturer’ întregul an (cca 200 de studenți), există și așa numitele ’supervisions’, care se desfășoară în paralel cu cursurile. Acestea sunt întâlniri între un profesor (adesea o ’somitate’ în aria respectivă de Drept) și 2-3 studenți; înainte de fiecare supervision trebuie să parcurgi o lista de lectură amplă, formată din cazuri și articole menite să aprofundeze cursul și o serie de întrebări, care ghidează lectura. Astfel, într-o zi tipică aveam unul, două cursuri dimineață, iar restul zilei îl petreceam în mare parte în bibliotecă, pregătindu-mă pentru următorul supervision. Pregătirea respectivă era foarte solicitantă și îmi ocupa mult timp întrucât trebuia să mă asigur că sunt capabilă să port o discuție care să exploreze pe larg chestiuni ambigue/disputate și, important, să încerc să îmi formez o părere proprie în legătură cu subiectul respectiv. De asemenea, adesea aveam de scris eseuri sau spețe, având deadline-uri stricte. Mai erau și tot felul de evenimente formale, punându-se mult accentul pe tradiție (de exemplu, cine formale la care purtăm robe negre, cu un vibe Harry Potter-ian). Ca să îmi limpezesc mintea după predarea unui eseu, mă duceam adesea să mă plimb prin oraș, care are un farmec deosebit datorită arhitecturii vechi, medievale (Universitatea fiind fondată în 1209), peluzelor englezești, mereu verzi și perfect îngrijite și râului Cam, mereu plin de bărci încărcate cu turiști din toată lumea.

Cum crezi că ar fi fost diferită viața ta dacă urmai Dreptul în România? 
Miruna Lungu: În primul rând, aș fi studiat un sistem diferit de drept, drept civil, în contrast cu common law, care se bazează pe codificarea legilor, în timp ce common law e mult axat pe precedent; la Cambridge am studiat drept englez, diferite ramuri: Drept Penal, Drept Constitutional, etc. dar și Drept Public Internațional sau Dreptul Uniunii Europene. Din anumite puncte de vedere probabil că ar fi fost mai ușor – aș fi studiat în limba maternă, aș fi continuat să locuiesc într-o țară cu a cărei cultură eram deja obișnuită, aș fi fost aproape de prietenii din liceu, aș fi continuat într-un sistem de învățământ familiar. Pe de altă parte, nu îmi pot imagina cum aș fi fost eu ca om astăzi dacă nu ar fi fost această aruncare în necunoscut care a reprezentat-o facultatea pentru mine – am avut parte de șocul cultural, mi-a fost dificil inițial să fiu nevoită să lucrez la un asemenea nivel într-o limbă ale cărei subtilități îmi erau încă străine, m-am simțit singură, departe de ai mei și de prieteni. Cu atât mai satisfăcător a fost, deci, să ajung în timp să mă simt cu adevărat confortabil cu limba și modul b ritanic de-a face lucrurile, să îmi fac prieteni și să ajung ca astăzi să mă simt în Marea Britanie că acasă.

Cum sunt profesorii de la Cambridge? 
Miruna Lungu: Extraordinari, atât ca profesori cât și ca oameni. Ca profesori, sunt vârfuri în ariile de Drept pe care le predau, mulți dintre ei scriind cărți/manuale de căpătâi sau fiind consultați de către diverse comisii parlamentare, de exemplu în legătură cu interpretarea constituției. Ca oameni, sunt inspiraţionali, extrem de dedicați muncii lor (adesea o discuție interesantă în legătură cu o arie problemă face ca un supervision să se prelungească mult peste timpul alocat); m-a impresionat faptul că simțeam bucuria sinceră cu care își transmiteau cunoștințele, niciodată simțind că o fac din obligație. Eseurile pe care trebuia să le predăm erau corectate cu grijă, fiind însoțite de un feedback detaliat care să justifice nota primită. Ne încurajau permanent să ne construim propriul punct de vedere, erau încântați să fie contraziși (atâta timp cât opinia era bine argumentată) și erau mereu la dispoziția noastră pentru întrebări, mai ales în preajma examenelor; de asemenea, sunt extrem de corecți și imparțiali, nu am simțit vreodată că notele primite nu au reflectat cu precizie nivelul de muncă și efort intelectual depus. E reconfortant să simți că interesul profesorilor tăi coincide cu al tău, ca student, anume să simți dorința lor sinceră de a te ajuta să progresezi, să îți ascuți mintea și să devii un jurist  complet.

Care a fost cel mai memorabil moment petrecut la facultate?
Miruna Lungu: Au fost multe momente frumoase, dar unul cu adevărat memorabil este momentul absolvirii, de acum o luna. Experiența Cambridge a fost foarte intensă, este un mediu foarte competitiv, presiunea e mare și de multe ori volumul de muncă e copleșitor. Momentul absolvirii e memorabil în sine – are loc la Senate House, ceremonia este în latină, conform unei tradiții vechi de sute de ani, studenții purtând robe negre și glugi cu blană albă și trebuind să îngenuncheze în fața Vice-Cancelarului Universității (îngenunchem studenți, ne ridicăm licențiați). Pentru mine a fost un moment extrem de emoționant – abia atunci am conștientizat ca am terminat una dintre cele mai prestigioase facultăți din lume și că e finalul unei perioade care m-a încercat și mi-a testat permanent limitele, dar în care am cunoscut oameni extraordinari și în care am evoluat enorm. Am fost atât de emoționată încât am uitat să fac plecăciunea în fața Vice-Cancelarului, cum cerea protocolul.

Acum că ai terminat o facultate într-o țară străină și ai trecut prin experiența ambelor sisteme, ce ai schimba la sistemul de învățământ din România?
Miruna Lungu: Nu știu dacă faptul că am studiat într-o țara străină înseamnă că sunt competentă să propun moduri în care sistemul de învățământ superior din România ar putea fi reformat (neavând experiența de student în România, nu știu exact cum se compară cele două). În ceea ce privește învățământul liceal, consider că am ajuns la facultate cu un bagaj destul de solid și de vast de cunoștințe. Pe de altă parte, impresia mea e ca în învățământul românesc există o tendință de testare a cunoștințelor bazată mai mult pe reproducerea materialului învățat și nu pe filtrarea lui. Asta e ceea ce aș reforma – la facultate ni s-a explicat foarte clar că informația din manual/ predata la curs e doar un schelet pe care trebuie construit prin aprofundarea chestiunilor respective din variate surse, prin studiu individual. Astfel, să reproduc informația din manual nu mi-a câștigat niciodată prea multe puncte, profesorii dorind  să vadă modul în care filtram eu acea informație, ori prin exprimarea unui punct de vedere personal în cadrul unui eseu, ori prin aplicarea informației, în contextul unei spețe. Aș spune că atunci când am ajuns la facultate nu eram obișnuită să fiu nevoită să aplic ceea ce învățasem sau să exprim propria mea părere în legătură cu o chestiune ambiguă – eu credeam ca e suficient să fi învățat ce scrie în manual sau ce a fost predat, acestea reprezentând ultimul cuvânt. Am aflat repede că nu e.

Ce vei face de acum înainte?
Miruna Lungu: În septembrie voi începe un Master în Drept de un an în Londra, la London School of Economics and Political Sciences (LSE). În parte, mi-am dorit să fac acest master pentru a avea o perioadă de tranziție între viața de student și cea de practicant. Doresc într-adevăr să practic avocatura, să devin ’solicitor’ – întrucât am studiat dreptul englez, parcursul firesc este să mă calific în calitate de avocat în același sistem, lucrând pentru o casă de avocatură din Marea Britanie. Mi-ar plăcea, în viitor, să lucrez pentru o instituție a Uniunii Europene sau, de ce nu, să revin în țară.

Cum îți vezi viitorul?
Miruna Lungu: Pe termen scurt, așa cum am răspuns anterior, voi face un master și apoi voi aplica pentru un job la o firmă de avocatură din Marea Britanie pentru a deveni avocat după 2 ani de stagiu (conform procesului de calificare din Marea Britanie), o cale  standard pentru un absolvent de drept acolo. Pe termen lung, încă nu știu-așa cum spuneam mai sus, sunt deschisă mai multor opțiuni de carieră și sunt dispusă să locuiesc cam oriunde. Ce îmi doresc este să fiu mereu interesată sincer de ceea ce voi face – cred că atunci când ești cu adevărat pasionat de ceva, muncă ta dobândește o calitate superioară și la fel și viața, în general. Deși zilele de lucru pentru un avocat sunt lungi, îmi doresc să trăiesc cât de echilibrat posibil și să mă bucur de oportunități și locuri și oameni pentru că, în definitiv, ’there’s more to life than work’.

Ce părere ai despre generația ta? Cum crezi că va arăta lumea condusă de tinerii din prezent?
Miruna Lungu: Sunt încrezătoare în generația mea – atât în liceu cât și în facultate am avut colegi extraordinari, de la care am învățat multe, cu care am fost angajată permanent într-o competiţie motivațională. Cred că lumea condusă de tinerii din prezent va fi mai tolerantă și inclusivă, întrucât mobilitatea tinerilor din generația mea este crescută, mulți venind să studieze într-o țara străină și foarte diferită de ceea ce cunoscuseră până atunci, unde au fost nevoiți să se adaptaze; inevitabil, asta te învață să accepți mentalități și perspective diferite, te face mai tolerant și te îmbogățește ca om.

Ce visuri ai?
Miruna Lungu: Simt că am trecut de vârsta marilor visuri și a înflăcărărilor – acum sunt mai moderată și pragmatică în ambiții: îmi doresc să obțin un job bun, care să mă pasioneze și să trăiesc echilibrat; petrecând ultimii ani într-o stare de stres mai mult sau mai puțin continuu, am ajuns realizez că sănătatea mentală și armonia interioară sunt nepreţuite. Sigur, îmi doresc să fac ceva cu sens, să creez. Scrisul a fost mereu un hobby de suflet pentru mine și lucrul care mi-a adunat cele mai mari laude, atât în liceu cât și în  facultate; mi-ar plăcea, deci, ca la un moment dat să public ceva, să creez ceva cu care oamenii să rezoneze, în care să se regăsească.

Ce ai schimba în lume?
Miruna Lungu: Aș ridica nivelul de conștientizare a vitezei cu care se degradează planeta. Sunt îngrijorată de cât de neluată în seamă e problema poluării și a risipei de resurse, de exemplu a mâncării. Nu demult am participat la un eveniment în Cambridge unde am aflat de o organizație locală care reciclează mâncare (de exemplu, fructe și legume pe punctul de a fi aruncate de către supermarketuri, când sunt încă perfect comestibile) și o redistribuie către oameni care au nevoie. Inițiativa  mi s-a părut lăudabilă, mai ales că am aflat atunci că din milioanele de tone de mâncare aruncate anual în Marea Britanie, mare parte este încă utilizabilă. Sunt, deci, preocupată să reduc amprenta pe care o las asupra planetei și mi-ar plăcea ca tot mai mulți oameni să împărtășească această preocupare, astfel ca protejarea și ameliorarea mediului să devină o prioritate pentru fiecare dintre noi.