Beatrice Rubică, actriță: “Schimbarea nu e un fel de magie care se întâmplă fără să mișcăm un deget“

- - 12- 353 vizualizari

Tânăra și talentata actriță ne vorbește despre implicarea sa civică, despre frumoasa ei carieră în teatru, aici, acasă, dar și despre cariera în filmele americane de groază și de acțiune. Citiți.

Andrei Crăciun

Drum. Beatrice Rubică, actriță. De unde vine și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Vin din Galați. Dorința de a-mi urma visul de a deveni actriță m-a adus în capitală, că auzisem eu că aici se face treabă de calitate in domeniul ăsta. N-am venit în București cu mâinile goale, ci cu un băgăjel de cunoștințe despre actorie adunat de pe la cursurile de teatru pe care le făcusem pe la 11 ani, din trupa de teatru “De ce ficatul? “ de la CCS Galați și din trupa de teatru a liceului meu.  Apoi băgăjelul s-a mărit din ce în ce mai mult pe perioada facultății și a devenit neîncăpător după facultate, când am învățat enorm din proiectele (atât de teatru, cât și de film) pe care am avut șansa să le am. Și când zic proiecte, mă refer, de fapt, la oamenii care au pus cărămidă peste cărămidă la formarea mea. Sunt mulți și le sunt extrem de recunoscătoare, iar printre ei se numără Dan Puric, Marian Râlea, Mick Davis, Sorin Dinculescu, Amalia Ciolan, Ana Dascălu, Alecs Năstoiu, Șerban Racovițeanu etc. Cam așa a decurs drumul meu până aici. Și sper să mă îndrept către continuarea formării mele măcar la fel de frumos ca și până acum.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Beatrice apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută am jucat în: “înșir-te mărgărite” și “Don Quijote” în regia lui Dan Puric, la TNB, în “Paganini” în regia lui Mick Davis la Teatrul Metropolis, în “Eu nu contez” în regia lui Costel Stoica, la TNB și prin țară, în “Dimineța de după” în regia lui Geo Vișan, la MȚR, în “Acești români fantastici” în regia lui Dan Puric, la Palatul Copiilor, în “Frații Karamazov” în regia Bogdanei Darie, la Teatrul Elisabeta și în spectacolele Trupei Improvisneyland din Artist Cafe si Beluga. Iar în noua stagiune sper sa ne vedem cu forțe proaspete în toate spectacolele menționate mai sus, plus altele noi. Cum ar fi un long form de improvizație, marca Improvisneyland, pentru care mă antrenez în perioada asta. De asemenea, spectacolul “Acești români fantastici” tocmai ce a avut premiera la începutul verii, deci nu a apucat prea multă lume să-l vadă. Și aș mai putea să mă mai laud cu faptul că am jucat în cel mai în vogă horror american din această perioadă, “The Nun”, care tocmai a avut premiera în toate cinema-urile din țară și străinătate.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Iată, tocmai ce ziceam.  Te-am anticipat un pic în răspunsul de mai sus. Anul ăsta am mai jucat într-un film american, de data asta genul e acțiune, iar filmul se numește “The Hard Way”. Am avut plăcerea să joc alături de Michael Jai White și Luke Goss. Abia aștept să apară!

Țara. Ce relație are Beatrice țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Îmi iubesc țara și nu cred că ar trebui să o urâm pe ea pentru faptele unor oameni care nu sunt demni de ea. Eu sunt de părere că omul sfințește locul. Iar nouă, românilor, ni s-a dat o țară atât de bogată și atât de frumoasă, dar nu vrem să avem grijă de ea. Ne batem joc cu multă nepăsare. Nu toți. Dar marea majoritate cred că da. Și în felul ăsta n-o să ajungem în veci ca Elveția, care e cam cel mai bun exemplu de curățenie, organizare, valorificare a resurselor, bună funcționare a lucrurilor etc. Dar, chiar și așa, eu mă simt acasă aici. Și, sincer, nu mi-aș dori să plec. Doar că uneori mă gândesc că s-ar putea, totuși, să fiu nevoită să o fac.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Beatrice? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votez. Protestez. Mă implic. Am strâns și semnături pentru petiția “Fără penali în funcții publice”. Fiindcă schimbarea nu e un fel de magie care se întâmplă fără să mișcăm un deget, peste noapte. Peste noapte se întâmplă ordonanțe. Nu schimbări frumoase. Dacă vrem schimbare, atunci ea trebuie să înceapă de la noi. De la fiecare în parte. E un bullshit gândirea aia, gen “De ce să schimb eu ceva la mine? Că oricum va fi degeaba. “ Hai să începem noi să nu mai aruncăm gunoaie pe jos, să nu mai facem munți de coji de semințe în jurul băncilor din parc, să nu ne mai băgăm pe pile și relații peste tot și încet-încet poate se vor molipsi și alții din exemplul nostru personal.

Idoli. Are Beatrice idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mai mică, idolii mei erau actorii de la Teatrul Dramatic din Galați și actorii pe care îi vedeam prin filme. Nu aveam pe cineva anume. Găseam câte ceva fascinant la fiecare și voiam să fiu ca ei. Țin minte, chiar, că atunci cand mă duceam la Teatrul Dramatic la spectacole și eram în public, aveam niște emoții înainte să înceapă spectacolul de parcă eu urma să intru în scenă. Acum, însă, îl admir foarte tare pe Marius Manole. Pentru tot drumul anevoios, pentru toată munca aproape inumană pe care o face, pentru dăruire, pentru tenacitate și, mai ales, pentru paleta largă de tipologii de personaje pe care le joacă.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Îi recomand pe Nicu Banea, Răzvan Răduță, Cătălin Asanache, Doina Antohi, Maria Teodora Filip. Povață pentru cei ce vin? Nu alege niciodată ceva decât dacă nu poți trăi fără acel “ceva”.

CITAT
Îl admir foarte tare pe Marius Manole. Pentru tot drumul anevoios, pentru toată munca aproape inumană pe care o face, pentru dăruire, pentru tenacitate și, mai ales, pentru paleta largă de tipologii de personaje pe care le joacă.
Beatrice Rubică, actriță

12 recommended
comments icon 0 comments
353 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Actrița Alexandra Sălceanu: “Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară”

-

Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm. Andrei Crăciun  Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pi... Mai mult »