a

Silvana Negruțiu, actriță: “Mi-am dorit să reușesc să fac aici ce îmi doresc. Îmi iese cât de cât. Îmi iubesc țara”

- - 40- 330 vizualizari

Tânăra și talentată artistă ne vorbește despre cum este să reușești aici, acasă.

Un articol de Andrei Crăciun

Drum. Silvana Negruțiu, actriță. De unde vine Silvana și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Silvana Negruțiu vine „teoretic” de la Târgu Mureș, oraș curat și cochet, unde rămânea la grădiniță peste program ca să ajute la curățenie, unde a făcut în primii 6 ani de școală pian și în următorii 6 orice activitate extrașcolară care îi ieșea în cale. „Practic”, Silvana vine din satul Șerbeni, unde își petrecea toate vacanțele la bunici și de unde a „cules” toate valorile după care se ghidează acum; de unde a învățat ce înseamnă o comunitate și ce înseamnă să faci parte din ea, ce înseamnă iertarea, înțelegerea, iubirea, truda, satisfacția muncii, bucuria, natura… lista e lungă. Sunt timidă și tăcută, deși aș vrea să spun multe. Așa a apărut dragostea pentru teatru. Este forma mea de exprimare. Vin din liniște și mă îndrept spre liniște, exprimându-mi freamătele interioare pe scenă. M-am format treptat, cu ajutorul îndrumătorilor trupei de teatru din liceu, apoi cu profesorii și colegii de la UNATC și continui să mă formez cu ajutorul regizorilor și al colegilor actori cu care lucrez. Am privit, am ascultat, am analizat, am încercat să „fur”, am vorbit puțin și am muncit enorm.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Silvana, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Din stagiunea trecută… Teatrul Bulandra: „Omul cel bun din Seciuan” și „Carousel”, regia Andrei Șerban, „Voiajul domnului Perrichon”, regia Dinu Cernescu, „Incendii”, regia Irina Banea. Centrul Replika: „ROVEGAN” de Catinca Drăgănescu, „Totul e foarte normal”, regia Leta Popescu, „Familia Fără Zahăr” (coproducție cu Teatrul Mic – se joacă uneori la Replika, uneori la Mic) înregia lui Radu Apostol, „Pe ce stăm”,regia Radu Apostol.  POINT: „Bun de export” în regia Catincăi Drăgănescu. În stagiunea care tocmai a început, se vor juca toate spectacolele menționate mai sus la București, câteva și în alte orașe din țară. „Totul e foarte normal” și „Bun de export” vor fi prezente în Festivalul Național de Teatru, iar momentan repet la încă două producții ce urmează să aibă premiera la Teatrul Bulandra: „Pisica pe acoperișul fierbinte”, regia Dinu Cernescu și „Pasărea albastră”, regia Irina Banea. De asemenea, tinerii spectatori mă vor putea vedea în câteva școli din București, datorită proiectelor educaționale pe care le desfășoară CentrulReplika.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Monșer, stăm rău. În afară de câteva scurt metraje făcute în facultate și alte câteva pentru diverse evenimente, nu am avut încă ocazia să fac film. Îmi doresc, sunt curioasă, dar încă nu s-a întâmplat. Mai așteptăm.

Țara. Ce relație are Silvana cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Uf. Am o relație… specială cu țara noastră. Nu mi-am dorit niciodată să plec. Mi-am dorit să reușesc să fac aici ce îmi doresc. Îmi iese cât de cât. Îmi iubesc țara. Totuși, fratele meu a plecat. Prieteni de-ai mei au plecat. Alți prieteni își doresc sau se gândesc să plece. Aici încep sentimentele contradictorii pe care le am față de ea. Viitorul României. Mi-ar plăcea să spun că îl vad luminos, prosper și armonios. Dar nu îl văd. Deloc. Momentan nu reușesc să îl văd deloc și mă agăț disperată de oamenii frumoși care sunt în jurul meu și sper. Atât.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Silvana? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Silvana votează când trebuie. Reciclează tot mai mult. Face curățenie în Grădina Botanică și în alte locuri de câte ori poate. Protestează în funcție de valorile în care crede. Nu lasă mizerie după ea. Se implică în proiecte de teatru pe teme sociale care își doresc sa îi facă pe oameni mai empatici, mai toleranți, mai conștienți de realități din jurul lor. De ce? Pentru că e visătoare și crede încă în puterea Binelui.

Idoli. Are Silvana idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mică, voiam să fiu, pe rând, ca doamna educatoare, învățătoare, profesoară. Când am luat-o pe acest drum, mi-am dorit să fiu ca Meryl Streep. Cred că orice actriță care spune că nu și-ar dori să fie ca ea, minte. Idoli nu am avut niciodată. Nu am casa plină de fotografii cu ea, dar admirația atât de profundă și setea cu care o urmăresc, nu cred că vor putea fi egalate de altcineva. Între timp, mă străduiesc să fiu ca mine, autentică. 

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Peimii care îmi vin în minte acum sunt Adela Bengescu, Maria-Veronica Vârlan, Voicu Aaniței, niște tineri actori foarte talentați. Nu știu în ce măsură sunt să dau povețe. Continui și eu să învăț. Ceea ce este, cu siguranță, foarte important, este să fii foarte prezent acolo unde ești, fizic. Să fii punctual. Să îți dai seama când trebuie să vorbești, să asculți, să fii curios, să crezi în tine, dar să fii conștient că e mereu loc de mai mult. Să fii o sugativă cu filtru.

40 recommended
330 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun