Ana-Maria Ivan, actriță: “Am multe de construit aici”

- - 10- 602 vizualizari

Tânăra actriță declară că iubește Bucureștiul (și Râmnicu Vâlcea) și nu ar prea putea trăi departe de țara noastră. Ia să vedem.

Andrei Crăciun

Drum. Ana-Maria Ivan, actriță. De unde vine ea și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Vin din Râmnicu Vâlcea, un oraș curat și liniștit pe care toamna îl face de-a dreptul irezistibil… Chiar acum când scriu mă gândesc cum arată parcul Zăvoi în toamna anului 2018 și deși a trecut prin mai multe etape de renovare, o constantă știu sigur că există: Teatrul Municipal Ariel, unde se află și începuturile mele ca spectator și mai apoi ca actriță. În clasa a X-a am început să frecventez cursurile de actorie din cadrul grupei « Ariel Junior » și să descopăr cât de mult îmi place să privesc și să deslușesc misterul din spatele creării unui spectacol. Ultimii doi ani de liceu au fost ani de drumuri între teatru, liceu și acasă unde ușor-ușor am instaurat ideea de « voi fi studentă la teatru ». Așa că după lungi discuții, familia Ivan a decis să o susțină pe Ana în acest demers curajos…și iată-mă alături de părinții mei bucurându-ne de fiecare spectacol și de oportunitatea de a ne reuni și vibra împreună.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Ana-Maria Ivan, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută a fost prima ca actriță cu acte în regulă și am avut norocul să întâlnesc oameni care să îmi ofere încrederea lor: primul spectacol la care am lucrat după terminarea masterului a fost « Raptus », adaptare după « Ruined » de Lynn Nottage , spectacol de disertație în regia Dianei Păcurar, după a urmat «Puterea dragostei » la Teatrul Dramaturgilor Români, în regia lui Paul Chiribuță, spectacol care se regăsește în stagiunea actuală a teatrului, apoi a urmat «Footloose » în regia Gabrielei Dumitru, la Teatrul Metropolis , spectacol care se regăsește în stagiunea actuală a teatrului, și ultimul spectacol care a avut premiera în iunie a fost « Sunetul muzicii » în regia lui Răzvan Mazilu, la Opera Comică pentru Copii, un spectacol în care am cunoscut cel mai frumos sentiment pe care în scurta experiență de până acum mi l-a oferit meseria. Aș putea scrie în acest interviu numai despre lucrul la acest spectacol – lumină, spectacol magie… Din păcate pentru moment spectacolul și-a epuizat reprezentațiile, dar așteptăm cu nerăbdare revenirea lui în stagiunea viitoare . Stagiunea 2018-2019 a început cu o premieră , « Dragostea celor 3 portocale » în regia lui Michele Modesto Casarin, la Teatrul Stela Popescu, o premieră care a venit cu mari satisfacții pentru că echipa ce s-a format în timpul repetițiilor este o echipă de profesioniști dar mai ales de prieteni, alături de care aș lucra oricând și pe care îi respect mult. Profit de ocazie să îi mulțumesc coregrafei Ioanei Macarie pentru răbdarea, căldura, calmul și liniștea cu care ne-a îndrumat pașii.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Iarna trecută am avut ocazia să debutez într-un lung metraj, cu un personaj secundar de care sunt foarte curioasă cum se va înfățișa pe marile ecrane (vai cum sună, hi-hi-hi). Momentan se montează așa că mai multe detalii nu pot să dau, dar sunt foarte curioasă de produsul final .

Marea Neagră, nopțile din Vamă, iubirea pentru muzică și alte aspecte

Țara. Ce relație are Ana-Maria Ivan cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? De referendumul ăsta la zi, ce ziceți?
Îmi iubesc țara și simt că deocamdată am multe de construit aici. Iubesc Bucureștiul cu toată agitația dar și melancolia lui, cu oamenii grăbiți dar și dornici de momente de liniște, iubesc Râmnicu Vâlcea și felul în care de fiecare dată mă face să apreciez întoarcerea acasă, iubesc marea noastră Neagră și verile de Vamă…dar cred că nu acesta era sensul întrebării. România? E o fată frumoasă de al cărei viitor se preocupă absolut toată lumea, pentru al cărei viitor are toată lumea soluții… dar căreia niciodată nu i s-a acordat un timp să vedem real încotro se îndreaptă. Cred că ar trebui să respirăm mai des și să conștientizăm ce se întâmplă cu noi în acest timp. În weekendul acesta lumea a respirat și rezultatul s-a văzut în procentajele finale.
Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Ana-Maria Ivan? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Ana votează, Ana protestează când știe de ce și pentru ce, Ana încearcă să-și descopere locul și atribuțiile în viața cetății și să acționeze în acest sens. Sunt încă într-un proces de descoperire și de asumare a rolului pe care îl are tânărul actor în societate, poate că încă încerc să-mi dau seama care este mersul în « propria cetate » ca mai apoi să fiu autentică și activă în implicarea civică.

Idoli. Are Ana-Maria Ivan idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Lângă teatru, o altă mare iubire este muzica, pasiune pe care am moștenit-o de la mama care a studiat pianul la liceul de artă « George Enescu » București, dar și de la tata care în anii studenției făcea furori cântând la chitară… așa că în anii de liceu, când au ajuns în viața mea Bob Dylan, Florian Pittiș și toată poezia folkului, mi-am dorit să fiu o Joan Baez… Cântam pe unde prindeam ocazia « Diamonds and Rust » , visam la festivaluri și concerte cu muzicieni talentați și an de an mergeam la « Folk You » în Vamă și speram să se întâmple o minune , să urc și eu pe scena aceea…
( încă visez la asta, dacă citește cineva aici) . O altă întâlnire importantă a fost aceea cu Ofelia Popii în spectacolul « Felii » , la Teatrul Radu Stanca din Sibiu. Am asistat pentru prima dată la aplauze de zece minute, publicul era hipnotizat și aplauda , aplauda, aplauda… de atunci o urmăresc pe Ofelia Popii pe unde pot. Iar în ceea ce privește artiștii de dincolo de granițele noastre urmăresc cu interes Lea Salonga, Helena Bonham Carter, Anna Hathaway și alți artiști pentru care musicalul este o opțiune și care reușesc să facă performanță în acest domeniu.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Am menționat mai sus că la începutul stagiunii trecute am lucrat cu Diana Păcurar, la spectacolul ei de disertație. Ea este una din recomandările mele pentru grija și respectul pe care îl are pentru actor, pentru maniera inspirată în care a reușit să țină  echipa unită și pentru profesionalismul de care a dat dovadă la fiecare repetiție. Pentru tineri actori, aș vrea să-l menționez pe Alin Potop, pentru curajul și grija pe care o are pentru această meserie, pentru traseul constant de la care nu deviază și pentru iubirea pe care o are în privire mereu, iar dintre colegii cu care am colaborat la Opera Comică pentru Copiii, Andreea Iftimescu pentru candoare, talent și lumina din glas. Tineri de urmărit, vă promit !

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
“Răspândește lumina iar întunericul se va risipi de la sine” spune Erasmus.  Eu las aici aceste cuvinte, cu gândul că sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce mi se întâmplă, pentru șansa întâlnirilor pe care mi-o oferă teatrul cu fiecare proiect , pentru șansa de a fii vulnerabilă și de a descoperi noi resurse de fiecare dată, și desigur pentru șansa de a îi acorda un interviu lui Andrei Crăciun… care m-a provocat să fac un mic bilanț pâna la vârsta de 25 de ani…un bilanț pozitiv până acum. Acesta ar fi îndemnul: răbdare, calm și recunoștință.

 

 

 

10 recommended
comments icon 0 comments
602 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun