Maria Teodora Filip, actriță: “Nu mi-aș parăsi țara chiar dacă am motive să o fac”

- - 10- 247 vizualizari

Când era mică, Maria Teodora Filip, una dintre cele mai apreciate tinere actrițe din București, dorea să se facă poștăriță. Din fericire, nu s-a făcut.

Andrei Crăciun

Drum. Maria Teodora Filip, actriță. De unde vine ea și unde vrea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Vin din București. Acest oraș haotic este locul nașterii mele. Cartierul Militari (cartier de frumoși îi zic eu) mă găzduiește și acum. Am crescut în campusul universității Politehnice București și în fața blocului. Vreau să cred din tot sufletul că nu am făcut parte din penultima generație care în vacanțe se juca de dimineața până seara cu copiii de-a v-ați ascunselea. Am crezut până de curând că este orașul în care se aleargă, dar de când au apărut telefoanele inteligente și suntem conectați la ele în timp ce mergem mi-am schimbat părerea. Uneori mă întreb cum ar fi fost dacă m-aș fi născut la munte, dacă aș fi respirat aer un pic mai proaspăt. Poate că aș fi avut mai multă răbdare cu mine și nu aș mai alerga în continuu către nu știu ce. Dar iarăși este o tâmpenie să te gândești cum ar fi fost când prezentul este ăsta, și din el se naște armonia. Da, din haos se poate ajunge la liniște. În direcția asta mă îndrept eu. Vrea sa devin din ce în ce mai ok cu mine, să fiu prietena mea (ceea ce nu am fost de prea multe ori).

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în toamna asta? Unde să vină publicul spectator să vă vadă munca, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută am jucat în: “Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare în regia domnului Gelu Colceag, «Hamlet și noi», în regia Antoanetei Cojocaru, « Stai pe lochian în regia lui Mihai Ion Alexandru și nu prea mai țin minte, sincer, atât de «multe au fost ». Nu m-am putut abține de la a fi ironică… Cred că « Hamlet și noi » m-a ținut în priză. Întotdeauna am norocul să mai apară soarele pe cer când am senzația că o să înceapă ploaia. Spectacolul ăsta mi-a păstrat tonusul actoricesc intact cum s-ar zice. Asta îmi amintesc eu din stagiunea trecută. Poate că am probleme de memorie, dar nu cred. În prezent joc în spectacolul « Coriolanus » regizat de Alexandru Darie la teatrul Bulandra. Mă bucură fiecare zi care începe știind că urmează să joc în acest spectacol pentru că ai de unde să furi.

MARIA TEDORA FILIP ȘI ȚARA CU CEL MAI BUN SIMȚ AL UMORULUI

Țara. Ce relație are Maria Teodora Filip cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Nu mi-aș părăsi țara chiar dacă am motive să o fac. Vorbesc strict din punctul meu de vedere. Este o țară cu foarte mult potențial care nu este folosit nici 30%. Nu cred că există regizori sau actori mai talentați în alte țări, dar cred că sunt locuri în care aceștia au condiții să creeze și au șansa să performeze la adevărata capacitate. Cred că meseriile vocaționale țin foarte mult de anduranță, dar mi se pare că foarte mulți oameni care au ales o cale vocațională trăiesc la limita rezistenței. Am văzut foarte multe talente risipindu-se și împrăștiindu-se pentru că trebuiau să lucreze în zece locuri ca să poată avea cu ce plăti chiria. Cred la fel de mult că în domeniul artistic trebuie să poți să fii capabil să îți clădești bazele în mama patrie. Plecând din țară există riscul să trebuiască să o iau de la zero de fiecare dată. În artă funcționează, ba chiar este indicat, în viață însă lucrurile stau puțin altfel. Cred că este țara cu cel mai bun simț al umorului și asta chiar este esențial pentru a trăi.

Cu referendumul ăsta la zi, ce ziceți?
Am stat și m-am gândit de multe ori la subiectul ăsta și am avut tot felul de discuții. Am avut într-adevăr o reticență în ceea ce privește adopția unui copil, dar am făcut o paralelă cu ceea ce se petrece cu micuții dintr-o așa-zisă familie «normală». Există «familia» cu adevărat? Se mai poate spune despre două persoane care împart același pat că sunt o familie? Acești copii au foarte multe probleme care vin deseori de la părinți. Sunt copii abandonați pe o canapea cu o tabletă în brațe, care văd scandal și violență. Aceste persoane atacate de referendum pot oferi o educație și un confort atât emoțional, cât financiar și micuților pe care mulți dintre cei care văd lucrurile într-o singură direcție, excluzând varianta că există și stânga sau dreapta, nu pot. Cred că suntem foarte închiși pe foarte multe planuri și asta se vede atunci când discutăm pe astfel de teme.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Maria Teodora Filip? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votează! Cred că este datoria mea să votez chiar dacă după puțin timp încep să regret alegerea. E foarte dificil pentru mine acel moment în care sunt cu ștampila în mână. Nu sunt foarte implicată în viața cetății. Știu și îmi reproșez asta de foarte multe ori. Nu sunt pentru că nu știu ce se petrece în jurul meu. Am nevoie să știu concret care este adevărul, iar în ceea ce privește cetatea noastră lucrurile sunt foarte interpretabile. Nu pot să spun e albă sau e neagră și nu mă simt capabilă să îmi asum riscul de a avea un punct de vedere greșit cu privire la binele comun.

Idoli. Are Maria Teodora Filip idoli? Către cine se îndreaptă privirile sale admirative? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mică voiam să fiu poștăriță. Știu că asta i-am răspuns doamnei educatoare când mi-apus întrebarea asta. Nu știu să explic de ce, dar mi se părea fascinant momentul acela în care poștașul lăsa să cadă plicul în căsuța poștală. Întotdeauna mi-am dorit să fiu varianta feminină a lui Robert De Niro sau a lui Al Pacino. De ei doi am fost și sunt fascinată, dar să nu uităm și de Tom Hanks care este extraordinar. Omul care mă inspiră permanent este actorul Ionel Mihăileanu. Cel mai bun exemplu de artist cu foarte multă experiență care și-a păstrat ludicul intact. Mă uit la el când repetă și mă mir, mă mir, mă mir de cât de frumos se joacă și se bucură într-un fel foarte disciplinat.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Am o listă cu oameni care merită să fie pe scenă. Oameni care respect arta actorului și care sunt plini de energie. Am zis și o repet încă o dată: actori buni există, se află, există. Bun. Pe lista mea se află: Răzvan Nicolae Răduță, Adela Bengescu, Anamaria Turcu, Crăciun Florin Ionuț, Tudor Morar, Theodor Costache, Tiberiu Enache, Andrei Nedelea, Cristiana Luca, Ciprian Chircheș, Florin Aioane, Alex Popa, Marina Fluerașu, Ioana Predescu, Ștefan Craiu, Irina Sibef, Alin Potop, Costi Apostol, Liviu Popa.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Aveți grijă de sufletele voastre, de corpurile voastre, aveți încredere în voi și în ceea ce puteți realiza.Să-i lăsați să spună ce vor și cât îi ține gura, dar să nu plecați urechea spre toate nimicurile. Pentru orice coleg care părăsește școala cred că este foarte,foarte, foarte important să știe că fără rezistență și răbdare există riscul unei dezamăgiri și suferințe greu de îndurat. Fără rezistență și nervi super-eroi nu ai cum să exiști în mediul ăsta.Bucurie, Bucurie, Bucurie în tot ce facem!

CITAT
Întotdeauna mi-am dorit să fiu varianta feminină a lui Robert De Niro sau a lui Al Pacino. De ei doi am fost și sunt fascinată, dar să nu uităm și de Tom Hanks care este extraordinar. Omul care mă inspiră permanent este actorul Ionel Mihăilescu. Cel mai bun exemplu de artist cu foarte multă experiență care și-a păstrat ludicul intact.
Maria Teodora Filip, actriță

 

 

 

 

 

 

10 recommended
comments icon 0 comments
247 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun