Vlad a fost delegat de tineret al României la ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite). A studiat în Olanda și Japonia și s-a întors în România, unde găsește că sunt mai multe oportunități decât în Olanda. A primit mai multe premii internaționale pentru invențiile sale.

A luat premii și pentru start-up-urile pe care le-a inițiat. A lucrat, împreună cu o echipă, să facă niște ochelari inteligenți destinați mediului industrial. Totul de la design până la asamblare, aici, în România. Ochelari dotați cu o serie de senzori – infraroșii, QR scanner etc. – pentru a-i ajuta pe muncitorii din fabrici să își desfășoare mai ușor activitatea. Încă nu au fost lansați pe piață. Vlad Măcelaru împlinește pe 28 martie 26 de ani.

Andrei Crăciun

Vlad Măcelaru, ai studiat în Olanda și în Japonia, dar te-ai întors în România. Cum și de ce? Ca să ce? Ce așteptări ai mai departe aici? Ce planuri ai cu viața dumitale?

Vlad Măcelaru: Universitatea am făcut-o în Olanda, iar în Japonia am avut un exchange de un semestru. M-am întors în Romania după facultate,  să lucrez împreună cu niște prieteni la proiecte proprii, să ma implic în educație. M-am gândit că sunt oportunități mai multe în Romania decât în Olanda, în cazul ăsta, orice lucru de aici care nu funcționează cum trebuie (e stricat, învechit sau lipsește) reprezintă o oportunitate. M-am întors după ce am absolvit, prin august 2016, am stat acasă câteva săptămani, m-am odihnit, iar apoi am organizat la București un eveniment de informare despre studiile în Olanda la care au participat 6-7 universități de acolo. Nu vreau să am așteptări, s-au întâmplat multe lucruri neașteptate pentru mine în ultimii doi ani. Nu am anticipat și nici plănuit Delegația la ONU sau proiectele din tehnologie. Cel puțin nu în forma în care s-au întâmplat, au fost peste ce aș fi așteptat eu. Și la partea de plan sunt sceptic, e greu să ne dăm seama care va fi contextul în 2-5 ani. Cel puțin mie așa mi se pare. Dar știu cu ce intenții am pornit proiectele în care sunt implicat și am voința și viziunea spre unde vreau să le conduc. Intenția e să cresc împreună cu generatia mea, într-un sens mai larg. O dată să îmbunătățim educația și accesul la ea în țară, sa creăm un centru de expertiză tehnologic la nivel european, cel puțin. Îmi doresc și să inspir, să aduc puțin spirit celor care vor să facă lucruri și nu știu cum sau de unde să pornească. Să conectez oamenii care își doresc lucruri comune.

Cum a fost școala în România, față de ce ai întâlnit în străinătate, ce ne lipsește, unde stăm bine, ce e de făcut? Ce ai fi vrut să ai aici și nu ai avut? Ce ai fi vrut să găsești dincolo și nu ai găsit?

Vlad Măcelaru: În Romania am făcut gimnaziul și liceul la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov și consider că am fost privilegiat. Știu că școala pentru mine nu a fost la fel cu școala pentru mult mai mulți din România. Am avut contact cu multe lucruri și profesorii ne-au respectat. Voi reveni la subiectul școlilor din România. Long story short, am ajuns în Olanda la Universitatea Fontys din Venlo, de lângă Maastricht. În Olanda există 2 tipuri de învățământ superior, WO – universitățile de cercetare și HBO – universitățile de științe aplicate (primul gând ar fi că e un fel de școală profesională de la noi, dar nu are loc comparația). Eu am studiat 4 ani la o universitate de științe aplicate, Fontys International Business School, din care un an este de practică. Am lucrat 3 ani din 4 în facultate, doar în afaceri internationale și asta mi-a dat un avantaj ca experiență. În Olanda, atât la universitate cât și în firme și instituții, ierarhiile sunt „plate” (flat hierarchy) adică profesorii sau șeful sunt Bob sau John, se poartă și sunt tratați la fel ca restul oamenilor de acolo, e respect reciproc și autoritatea nu se manifestă la fel ca la noi. Asta aș vrea și în țară mai mult. Mi-a lipsit în facultate.

Ce au zis ai tăi când te-au văzut îndărăt în țară? Ce meserie o să faci dumneata aici? Ai carte de muncă? Îți merge vechimea? Cum stai cu planurile de pensie?

Vlad Măcelaru: Nu au fost neapărat încântați ai mei de faptul că m-am intors. Dar nu a durat nici mult până s-au liniștit și au prins încredere. N-am un răspuns direct pentru ce meserie am sau o să fac, întemeiez echipe bune și inspir oameni să se extindă. În rest trebuie să muncesc și să mă educ. Am carte de muncă în România de aproape trei ani, nu mă gândesc încă la pensie, sincer. Vechimea merge din punctul meu de vedere din momentul din care am plecat la facultate, atunci mi s-a lărgit perspectiva și am început să caut lucruri și să devin activ spre alea care îmi plac.

Ce ți-a lipsit cel mai mult din România cât ai fost plecat? Și cum vezi tu viitorul României?

Vlad Măcelaru: Mi-au lipsit oamenii, de la părinți, prieteni, colegi până la lucruri mai generale despre oameni, mi-au lipsit umorul din Romania și alte lucruri culturale de genul acesta.

Ce crezi tu că e caracteristic pentru generația voastră, tineri născuți în libertate, după 1989?

Vlad Măcelaru: Greu de zis. Eu sunt generația care s-a format fără PC, internet și smartphone, primii 8-10 ani de viață. Observ diferența între mine și cei care s-au născut înconjurati deja de tehnologie, s-au născut într-o lume mai mare, au acces la tot, cu bune si rele. Eu aveam doar informația de la școală, de la părinti, bunici, cărți, de la Eminem și ce mai ascultam eu, prea puţin de la TV. Cât am fost delegat al tineretului la ONU am fost prin multe școli, am vorbit cu tineri la toate ocaziile, cu organizații de tineret, am făcut chestionare. Avem în comun faptul că suntem printr-o ceață compusă din mai multe lucuri de genul nepasare, dezinteres, demotivare. Mai cred că e și o ruptură între generații, între copii și profesori, copii și părinți. În rest cred că ne caracterizează cum am fost influentați de pop culture, filme, emisiuni, muzică etc. Și în cea mai mare parte influența pentru noi a venit de la entertainment-ul din Statele Unite. Poate ăsta e un element care ne-ar diferenția de generaţiile mai mari. Nu știu exact.

CITAT
Intenția e să cresc împreună cu generaţia mea, într-un sens mai larg. O dată să îmbunătățim educația și accesul la ea în țară, sa creăm un centru de expertiză tehnologic la nivel european, cel puțin. Îmi doresc și să inspir, să aduc puțin spirit celor care vor să facă lucruri și nu știu cum sau de unde să pornească. Să conectez oamenii care își doresc lucruri comune.
Vlad Măcelaru, inventator