Septimius Pârvu, activist la Expert Forum: „Dacă plecăm toți și stingem lumina, mediocritatea și incompetența vor câștiga!”

- - 6- 605 vizualizari

Absolvent de Științe Politice, Septimius Pârvu lucrează de peste zece ani în sectorul neguvernamental și este astăzi activist la Expert Forum. „Doresc să contribui la schimbarea în bine a comunității în care trăiesc. Dar nu văd ceea ce fac doar ca pe un simplu job, la care merg de la nouă la cinci, ci ceea ce fac reprezintă valorile mele și lucrurile în care cred”, spune el.

de Ionuț Axinescu

De-a lungul timpului a coordonat proiecte care țin de bună guvernare, educație civică  și alegeri la unele dintre cele mai cunoscute ONG-uri din România. A călătorit mult, mai ales în Moldova, Balcani și Caucaz, dar și în vestul continentului.

„În tot ceea ce fac mă ghidez după câteva principii, de la care încerc să nu mă abat. Consider că cinstea este cel mai important lucru. Cred în merit și în faptul că rolul fiecăruia în societate ar trebui să se bazeze pe acest principiu și nu pe prietenii, nepotisme sau alte criterii obscure. Și nu în ultimul rând, cred că trebuie să fim entuziasmați de tot ceea ce facem. Lucrurile făcute doar de dragul de a fi făcute nu ies bine”, explică Septimius Pârvu.

Spune-mi ce faci la Expert Forum și ce proiecte derulați voi în acest moment?
Ne-am format ca organizație în 2011 și de atunci am stabilit câteva direcții principale: bună guvernare, justiție, alegeri și finanțarea partidelor, energie și educație civică. Ne preocupă și chestiuni care țin de influența Rusiei, de dezinformare și fake news. În toate proiectele noastre încercăm, pe lângă partea mai tehnică și sofisticată, care ține de politici publice, să implicăm cetățeni și să formăm un public educat pe aceste teme pe termen lung. Și lucrăm mult cu parteneri din regiune, din Balcani sau din Caucaz.

Cum te-a pregătit facultatea din România pentru carieră?
Facultatea m-a ajutat să înțeleg principii, mi-a oferit partea teoretică, dar cel mai bine am învățat din propria experiență. Am avut parte de profesori de la care am învățat multe, dar cu toate acestea, cred că sistemul educațional din România mai are pași de făcut pentru a deveni mai orientat spre practică și realitate și mai puțin spre teorie. Dar indiferent de facultate, cel mai important este să îți găsești singur oportunități de învățare, fie că este voluntariat sau orice altă șansă de a învăța lucruri cât mai practic.

M-a ajutat mult și experiența Erasmus. În 2007, am fost pentru un semestru la Universitatea din Urbino, Italia. A fost un moment important pentru a vedea și alt fel de a gândi și am cunoscut oameni diverși din toată lumea. Am fost expus altor culturi și astfel am reușit să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc.

Care sunt principalele tale trei realizări ca ONG-ist implicat în bunul mers al societății civile?
Proiectul de care sunt cel mai mândru și atașat este observarea alegerilor. Și consider că este o realizare că am reușit să monitorez toate alegerile din 2009 și să influențez – chiar dacă nu pe cât mi-aș fi dorit – legile și modul în care se organizează alegerile în România. Multe dintre recomandările la care am lucrat se regăsesc acum în lege și în practică.

Pentru mine este prioritar și plăcut să lucrez cu persoane din comunitățile locale. Schimbarea se produce în primul rând începând de jos, astfel că dacă la nivel local democrația nu funcționează, nu va merge nici în alte condiții. Astfel că sper că mi-am adus un pic contribuția în a face oamenii să înțeleagă cum să participe la decizia locală, cum să își ceară drepturile și cum să vrea mai mult decât primesc. Am învățat jurnaliști și activiști locali cum să monitorizeze resursele locale. Din 2012 am început programul Școala pentru Democrație, prin care lucrăm cu profesori din toată țara și din Republica Moldova pe teme de educație civică. Cred că toate eforturile acestea adunate au lăsat o urmă sau cel puțin au sădit sămânța îndoielii în mințile celor cu care am colaborat.

Ai coordonat numeroase campanii de monitorizare a alegerilor în România, de-a lungul anilor. Ce ai învățat în tot acest timp?
Prima dată am observat alegeri în 2009, când am început să lucrez la Pro Democrația. A fost fascinant să văd cum sute sau mii de oameni merg în secțiile de votare și din concluziile lor se scrie un raport care influențează ulterior modul în care se organizează alegerile. De atunci am observat toate alegerile și referendumurile, nouă la număr, iar acum mă pregătesc pentru alegerile europarlamentare din 26 mai. Și ce am mai învățat este că perseveranța dă roade. Lumea deja ne cunoaște, partidele știu că sunt observatori în secții, iar acest fapt în sine scade riscul de nereguli.

Am învățat foarte multe de la colegii cu care am lucrat, unii dintre ei foarte experimentați. Partea bună este că am învățat împreună, unii de la alții, iar din 2016 am inițiat campania FiecareVot (www.fiecarevot.ro). În cadrul coaliției ne-am strâns ONG-uri și inițiative civice din toată țara, iar la parlamentarele din 2016 am avut peste 1.200 de observatori. Apropo, înscrierile pentru europarlamentare sunt deschise pe site până pe 19 mai.

Din 2009 am lucrat cu peste cinci mii de observatori, oameni foarte diferiți, din toată țara și din străinătate, care investesc resurse de timp sau de bani de la ei, își iau liber de la serviciu pentru a merge în secția de votare, fără a fi plătiți. Câteodată este și dificil să fii observator pentru că trebuie să devii absolut imparțial, chiar dacă valorile tale nu se împacă prea bine cu persoana sau partidul care a câștigat alegerile. Dar toate lucrurile acestea îmi dau speranță că sunt multe persoane care vor să se implice și pentru care democrația este importantă.

Știu că ai făcut același lucru și în țări străine (Estonia, de exemplu). Care sunt diferențele față de România?
Da, am observat alegerile în țări diferite ca profil, precum Estonia, Slovacia sau Moldova. Estonia este foarte diferită de România, la capitolul alegeri, deși avem tendința să ne uităm la votul prin Internet ca la Sfântul Graal. Foarte multă lume votează în avans sau prin internet, dar condițiile sunt altele. Cel mai important este că alegătorii au încredere în partide și în autorități, ceea ce la noi nu se întâmplă. Apoi, condițiile tehnice sunt diferite, Estonia fiind o țară puternic informatizată. Deși se discută mult despre preluarea sistemului estonian în România, nu cred că vom ajunge prea curând să votăm electronic la toate alegerile; și nici nu cred că ar trebui să o facem până nu știm clar ce vrem și dacă avem resursele să asigurăm securitatea.

În Moldova, te simți ca acasă, chiar dacă de multe ori diferențele sunt mari, în special din cauza moștenirii sovietice și a relației cu Rusia. Acolo am observat alegeri începând cu 2011, iar fiecare experiență a fost foarte diferită. Dar de fiecare dată a fost plăcut să văd oameni, politicieni care luptă pentru idealurile lor și pentru a duce țara pe calea europeană.

Cum ți se pare societatea civilă din România și implicarea tinerilor în viața „cetății” acum, comparativ cu acum 10-12 ani?
De când am început eu să lucrez în sectorul ONG, societatea civilă a avut o evoluție sinuoasă, cu destule suișuri și coborâșuri. Nici cu finanțările nu stăm grozav ca sector, iar dacă vrei să faci activism civic e o provocare să te finanțezi. Alegerile le observăm în cea mai mare parte voluntar. Și tocmai de asta îndemnăm pe oricine să susțină mai mult cauza în care crede, indiferent care este aceasta, prin donații sau voluntariat.

În ultimii ani s-a văzut și o efervesecență, mai ales că au apărut multe grupuri civice, care nu sunt neapărat organizate și care se mișcă foarte bine la nivel local. Multe dintre ele sunt compuse din tineri care vor să aibă un cuvânt de spus. Dar recunosc în același timp că mi-ar plăcea să continue această creștere și să văd mai multă implicare și mai mult voluntariat în jur.

Cum vezi generația tânără de azi?
În primul rând, tinerii de azi – nu că eu aș fi foarte bătrân – au mult mai multe oportunități decât acum 10-15 ani. Poți călători mult mai ușor, poți studia în afara, ai acces la mai multă informație. Deci văd multe oportunități. Și cu oportunitățile de genul acesta cred că vine și multă capacitate de a te implica să schimbi lucrurile. Așadar, eu am mare încredere că generația tânără, este parte cât se poate de importantă din viitorul pozitiv al acestei țări. Și unul dintre lucrurile pe care ar putea să le facă pentru a se asigura că asta se și întâmplă este să intre în politică, fie în partidele care există deja, fie să își facă un partid nou.

Cum va arăta România peste cinci-zece ani?
Eu vreau să fiu pozitiv. Zilele astea aud mulți oameni care vor să plece din țară.. Dar eu cred că schimbarea depinde doar de noi. Dacă plecăm și stingem lumina, mediocritatea și incompetența vor câștiga.

Iar primul lucru pe care trebuie să îl facem este să mergem la vot, să mai tragem trei prieteni și membri ai familiei după noi și să ne asigurăm că îi votăm pe cei care ar putea menține România pe drumul democrației. Și pentru cei care cred că există partidul perfect, am o veste proastă: nu există. Dar există oameni care vor să facă bine și care cred în valorile democratice.

Și nu în ultimul rând, văd România în Uniunea Europeană. Trebuie să conștientizăm mai mult beneficiile pe care ni le-a adus UE și să nu ne prindem în jocul populist, presărat cu știri false și demagogie. Fără UE ne-ar fi mult mai rău și probabil dacă nu intram în 2007, am fi avut soarta mai puțin fericită a multor țări din regiune. Tocmai de asta este important să votăm cu cap și la europarlamentare, pentru a trimite reprezentanți care înțeleg pe ce lume trăiesc și chiar vor să susțină bunăstarea României și a Europei la Bruxelles.

6 recommended
comments icon 0 comments
605 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Ionut Axinescu