Călătorie în lumea muzicii cu Alexandru Ioan Chirica, Co-Principal Fagot la opera din Malmo

- - 1 vizualizari

Numele Alexandru Ioan Chirica este strâns legat de opera din Malmo încă din 2011 și va suna peste granițele țării noastre mult timp. O simplă invitație a unui prieten i-a schimbat cursul vieții tânărului ieșean și l-a impulsionat să își urmeze, cu optimismul caracteristic, direcția aleasă, deși în România, în sistemul nostru educațional, era văzut un student cu multe sincope. Aripile pentru o frumoasă evoluție la noi în țară i-au fost tăiate, dar nu s-a lăsat deznădăjduit, astfel încât, fără să se uite înapoi, a ales nordul Europei cu încredere și fără temeri.

Probabil cel mai dureros moment este acela când realizezi că ești integrat și îmbrățișat de către un alt sistem funcțional. A fost trist pentru mine să mă simt „acasă” într-o țară străină.”

             Fagotul, după cum mărturisește invitatul meu, a fost atât eroul său din copilărie, cât și prima dragoste de la primul sunet căreia îi va rămâne fidel, mai ales că reprezintă startul formării sale ca om. Se identifică total cu acest frumos instrument și nu și-a  pus vreodată întrebarea dacă va cocheta cu altul, conștientizând că a contribuit pe deplin la regăsirea sinelui.

Respectă mult scena pentru că este locul unde încă vibrează și simte emoții sincere, deși experiența sa este vastă. Este mândru că după numeroase încercări a venit momentul în care simte bucuria reușitei și o împarte pe scene mari precum cele din țările Danemarca, Olanda, Belgia, Germania. A cucerit cu al său talent care a fost mereu mână în mână cu munca și perseverența chiar și în reprezentații din Statele Unite ale Americii.

Un an a împărțit din cunoștințele lui și cu tinerii studenți de la Lunds University fiind una dintre cele mai mari satisfacții. Cu bucurie în inimă declară că “a fi pedagog este un tărâm special „ pentru el.

Este un om care se menține viu prin ceea ce face. Nu a lăsat vocile negative să își pună amprenta asupra lui, astfel încât a mers întotdeauna după cum i-a ghidat sufletul.Va iubi mereu arta și oamenii. Și cum orice inimă are o poveste, a lui Alexandru Ioan Chirica este frumoasă prin împletirea întâmplărilor. Deține și o notă mare de onestitate. Sincerele impresii ale sale despre ce i-a oferit România, țara natală, cât și despre trările din Suedia, țara care l-a adoptat, sunt în rândurile de mai jos.

            Numele tău este legat de Lunds University din Suedia și opera din Malmo. Care este povestea ta? Cum ai ajuns acolo?

            În 2011 am avut ocazia să colaborez pentru prima dată cu Malmö Opera House, prin invitația actualului meu coleg/profesor/prieten Constantin Barcov. Ulterior, am dat concurs pentru postul de Co-Principal Fagot (în jur de 40-50 candidați  au fost din prin toate colțurile lumii în acel moment) pe care l-am câștigat. Am fost profesor universitar la Lunds University Sweden pentru un an la invitația Solo Fagotistului de la Malmö Symphony Orchestra.

            Dragostea față de fagot a fost de la primul sunet? Îi vei rămâne fidel?

            Fagotul pentru mine a fost atât eroul meu din copilărie cât și prima dragoste/pasiune. Până să descopăr muzica prin intermediul fagotului aș putea să mă descriu ca fiind un copil problemă, negăsindu-mi locul în societate. Astfel, fagotul pentru mine reprezintă mult mai mult decât o pasiune/carieră. Reprezintă startul formării mele din punct de vedere uman/artistic/social. Prin muzică am început să îmi formez identitatea și integritatea, aș putea spune. Acestea fiind spuse, nu cred că mai este nevoie să îmi justific fidelitatea față de acest instrument.

În lumea muzicii totul depinde de talent în accepțiunea ta?

            În lumea unui artist din exterior cel mai ușor lucru de sesizat este originalitatea sau amprenta personală care, uneori, poate fi sinonim cu talentul. Pentru mine personal, talentul a ieșit din contextul artistului în momentul în care am fost nevoit să ies din zona de confort și să realizez că munca și perseverența șlefuiește de fapt talentul.

Prin câte țări te-a purtat cariera aleasă? Ce scene mari ai cucerit cu fagotul?

            Am avut șansa și privilegiul de a cânta și călători în multe țări, dar cele mai proaspete memorii le am din Danemarca, Olanda, Belgia, Germania, Statele Unite ale Americii. Am fost și norocos să interpretez în săli precum Concertgebouw/Amsterdam, Elbphilharmonie/Hamburg, Semperoper/ Dresden, Danish Radio Hall/Copenhaga.

Artistul Alexandru mai simte emoții când urcă pe scenă având în vedere experiența sa?

La fiecare spectacol/concert am emoții. Cred că emoțiile sunt vitale pentru mine ca artist. Le putem numi emoții constructive. Impactul cu publicul îmi creează emoțiile, dar mă și stimulează.

Ai tabieturi/superstiții înaintea unui concert?

            Nu sunt o persoană superstițiosă. Aș vrea să cred că tabietul meu ca artist este să urc pe scenă și să fiu capabil să îmi exprim emoțiile/sentimentele/textul muzical și să observ că o persoană pleacă de la concert inspirat.

Ai pornit pe calea studiilor în muzică în România și  după ai continuat în Suedia. Ce nu ți-a dat școala românească și ai fi dorit să îți ofere?

            Este un subiect sensibil pentru că văd un cerc  vicios în ceea ce are România și ce oferă. Probabil cel mai dureros moment este acela când realizezi că ești integrat și îmbrățișat de către un alt sistem funcțional. A fost trist pentru mine să mă simt „acasă” într-o țară străină. Sistemul educațional în România tremură din multe puncte de vedere. Ca student, mi-a lipsit încrederea și suportul moral. Ironic, în România am fost un student problemă în cadrul universitar, dar în Suedia sunt profesor universitar. Probabil, încă funcționăm după proverbul „Un șut în fund, un pas înainte”.

Ce mai înseamnă România pentru Alexandru Ioan Chirica?

            România este mereu în memoria și sufletul meu, este locul în care m-am format și locul în care am prins aripi. Cred cu tărie în potențialul nostru și în evoluția noastră, doar, din păcate, avem încă un ritm sincopat.

Are România talente?

            Nu cred că este nevoie de opinia mea, pentru că istoria ne arată că suntem un popor plin de talent. Există mereu un sentiment de mândrie când călătoresc și realizez că sunt atât de mulți români răspândiți în toate colțurile, plini de talent.

Cadru didactic la Lunds University. Cu ce gând ai intrat/intri zilnic în sala de clasă/repetiții?

            A fi pedagog este un tărâm cu totul special pentru mine. De fiecare dată când am predat, mi-am dat seama că învăț și eu odată cu studentul. Uneori, începi lecția și realizezi că nu ține totul doar de tehnica predării, ci doar de un mic impuls, un mic stimulent care să determine studentul să își formeze propria identitate artistică. Aș spune că de fiecare dată când intru în clasa de fagot, aflu lucruri noi atât despre studenții mei cât și despre mine. A fi profesor, în viziunea mea, este probabil una din cele mai nobile meserii pe care le poate avea societatea.

Suntem construiți atât cu mulțumiri sufletești, cât și cu tristeți. Care este împlinirea ta cea mai mare? Dar tristețea care te apasă zilnic și nu îți dă liniște?

Cu siguranță, cea mai mare împlinire a mea este muzica și fagotul, fără de care nu aș fi în locul în care sunt, cu experienta pe care am acumulat-o. Tristețeasă spunem că ține tot de cariera mea. Mi-aș fi dorit să am oportunitatea să mă pot dezvolta ca artist în România și să îmi desfășor activitatea de artist la mine în țară.

Când pronunți Iași ce sentiment te încearcă? Dar, Malmo? Unde e acasă pentru tine?

Alexandru Ioan Chirica o să fie mereu legat de orașul Iași. Am atât de multe amintiri , atât de mulți prieteni, familie, mereu o să port Iașul  în sufletul meu. Malmö, pe de altă parte, este lucrul în care am avut oportunitatea să mă exprim ca artist si să mă dezvolt ca membru al societății. Mi-am format personalitatea aici, aș putea spune că în Malmö am dobândit mai multă maturitate și echilibru. În prezent Malmö/Suedia este lăcașul meu adoptiv .

Cum arată viitorul pe care ți-l dorești?

Sunt într-un moment al vieții în care savurez fiecare zi în parte. Uneori mai ambițios, alteori mai leneș. Ceea ce ține de viitor, las munca și pasiunea să mă ghideze. Am încredere deplină în cele două mai sus menționate.

Un gând pentru tinerii care au ales aceeași direcție, cea a muzicii ca tine.

Fă muzica cu pasiune, iubește și protejează muzica căci îți poate oferi atât de multe perspective în viață. Pune echilibru prin muncă și dragoste față de muzică. Nu lăsa pe nimeni să îți spună că nu se poate. Muzica este un tărâm infinit, încarcă-ți inima cu mult curat și exploateaz-o la maximum!

 

 

comments icon 0 comments
1 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma


Bookmark?Remove?

De vorbă cu Ioana Pădurariu, tânăra artistă elevă la Centrul de  Instruire pentru Muzici Militare. Despre cum să ajungi la înălțimea celui mai frumos vis, muzica

-

Azi, descoperim o tânără ieșeancă care nu a lăsat visurile pe modul așteptare, astfel încât a reușit să dobândească în muzică, iubind-o de mică. De la vârstă fragedă Ioana Pădurariu, căci așa se numește invitata mea de azi, s-a făcut remarcată și s-a lăsat con... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Laurențiu Dorobanțu visa să dețină un butic de cartier și a ajuns să facă afaceri de succes peste hotare: „ M-am întors să-mi trăiesc viața de vis aici! ”

-

Mediul de business crește și mulți antreprenori doresc productivitate peste noapte, însă uită că în business nu este vorba despre un cocktail format din talent, har sau alte ingrediente, ci despre reguli simple, în același timp stricte care să îi conducă să ai... Mai mult »