Invitata de azi este o tânără ieșeancă, Mădălina Corduneanu, ce ne conduce spre un orizont plin de lumini, grație, emoții, aplauze furtunoase și tutuuri. A studiat baletul de mică, în pofida tuturor eforturilor întâlnite pe parcursul anilor de perfecționare, dar știe să ne poarte grațios într-o lume altfel, baletul fiind una dintre cele mai frumoase arte care ar fi putut să fie dezvoltate vreodată. A învățat să nu se lase deznădăjduită și să își urmeze direcția aleasă cu sufletul de la vârstă fragedă, mai ales că a avut un sprijin de neprețuit, mama sa.

În zilele noastre baletul este, probabil, cea mai populară formă a dansului, ceea ce nu-i de mirare, având în vedere istoria-i de aproape jumătate de mileniu. Suntem familiarizați cu mișcările senzuale și grațioase, dar nu la fel de mulți sunt cei care știu de câtă muncă și determinare este nevoie pentru a egala grația și eleganța scenică a balerinelor

            Nu trebuie să te pricepi la balet ca să-l poți gusta, deoarece sunt convinsă că mișcările făcute pe scenă de către micuțele balerine instruite sub ochii Mădălinei conving publicul foarte repede. Provocarea cea mai mare este ca mișcările să nu fie simple tehnici, ci un întreg spectacol, să redea cea mai pură poveste, astfel comunicarea și exprimarea în pași de dans să fie suport pentru textul pe care dorește să îl expună. Micuțele balerine reușeșc de fiecare dată să cucerească publicul spectator pentru că au lângă ele cel mai frumos exemplu, Mădălina, și atmosfera de basm se simte mereu.

Prime Agency a pus România pe hartă participând în acest an la câteva competiţii foarte importante, de unde s-a întors cu premii ce au răsplătit efortul și constanța micuţelor balerine. În urma unei preselecţii organizate la Bucureşti, una dintre fetițe s-a calificat la finala mondială de la Braga (Portugalia), de unde a adus României medalia de argint. 6.000 de participanți din 53 de țări, școli din toată lumea, dar una dintre balerinele instruite de către Mădălina a fost remarcată. Au împărtășit împreună emoții, dar și lacrimi de bucurie pentru succesul avut datorită prestației.   Țara noastră s-a auzit tocmai și în Italia, la un alt concurs important, Dance Campus&Content de la San Francisco di Paula. Agenția de balet din Iași s-a prezentat cu 15 copii, care s-au întors cu premii importante acasă, precum locuri pe prima treaptă a podiumului și burse de școlarizare în cadrul International Dancing English Campus Idec din Malta. La Iași, dintre cele cinci burse de studiu pe durata a unui an oferite la Bolshoi Ballet Academy unde mulți artiști râvnesc, au ajuns două. O mare realizare în cariera Mădălinei. Reușita aceasta reprezintă încununarea anilor de muncă, constanță și ambiție.

Încotro se îndreaptă Mădălina Corduneanu?

Mă văd absorbită de școala mea Prime Agency, de copiii de la cursuri. Scopul meu în viitor este de a da bucuria copiilor de a dansa și de a le arăta cât de frumoasă este această artă, învățându-i nu numai balet clasic, ci și dans modern, contemporan, dansuri ale popoarelor.

Te încadrezi în tiparul fetițelor care au urmărit la TV spectacole de balet și au început să-l practice de la vârsta de 4 ani?

            Am început la trei ani gimnastica ritmică. Într-o zi, la grădiniță, apare ca de nicăieri o doamnă care ne-a întrebat dacă am vrea să ne înscriem la gimnastică ritmică. Am răspuns afirmativ și am început cursurile cu doamna Adriana, o profesionistă, pătimașă cu ceea ce trebuia să facem, fascinată cum ne vorbea și ne arăta mișcările de gimnastică. În clasa a IV-a am mers împreună cu mama la Liceul de Arte Octav Băncilă pentru a da o probă pentru secția de coregrafie. Am văzut o fetiță care se antrena în clasa de balet și pe deasupra, mai avea și un sac plin de poante. Cu ochii de copil, mi s-a părut un sac magic. Nu mai văzusem așa ceva. Am urmărit-o curioasă cu privirea cum lucra, iar în clipa în care a început să se învârtă pe cerc în poante, m-a străfulgerat fix în inimă. Voiam ca într-o zi să fac la fel ca ea. De aici a început totul. M-a fascinat ce vedeam încât am spus că vreau să mă duc și eu la balet. Apoi, mama mea a discutat cu doamna Mădălina Pruna cu care lucrasem la clasa de gimanstică și am început ore de balet în privat cu dumneaei.

Prin ce momente frumoase trece o elevă a unei școli de balet?

            Primul ei spectacol pe o scenă cu tot ce implică: antrenamente, repetiții, costume, probe, emoții, planuri, culise, speranțe, nodul în gât de la început, euforia finalului plin de aplauze.

Dar cea mai mare provocare care ar fi?

Cea mai mare provocare este să îți autodepășești nivelul. Fiecare ierarhie are frumsețea, importanța, secretele ei. Trecând și aprofudând fiecare treaptă artistică ajungi să te dezvolți, să cunoști tainele nescrise ale acestei arte, să devii complet. Odată gustată o picătură din magia dansului, nu mai ai leac. Cauți mereu, mereu să simți acea stare de beatitudine pe care o simți la auzul aplauzelor, când publicul răspunde dăruirii tale pe o scenă, cu aplauze ce îți vibrează până în adâncul inimii.

Îți amintești de prima reprezentație? Mărturisește-ne emoțiile care te-au îmbrățișat la acea vreme.

Totul nou pentru mine. Nu m-a interesat vreodată să fiu în centrul atenției, nu visam până atunci la scenă, dar cumva așteptam ziua asta. Nu mai era o simplă serbare. Era un spectacol. Simțeam că o să fie o zi specială, iar mama mi-a fost alături, cu un pas în spate. Seara dinaintea spectacolului mi-am pregătit costumul, opincuțele și am dormit cu gândul la ce va urma. I-am spus mamei că nu am emoții. Dar ea a simțit că nu știu exact să explic de ce nu pot să adorm.

Care este cel mai dificil lucru pentru o balerină?

            Disciplina, seriozitatea, antrenarea intensă, prezența continuă a competiției nu numai cu ceilalți, dar și cu tine însăți – să faci mai bine decât ieri, să treci spre exemplu, peste durerile fizice apărute în urma eforului susținut – componente ale acestei meserii știute, testate, formate de la începutul orelor de balet. Să nu renunți atunci când știi că ai executat cum scrie la carte, greșești, nu îți iese mișcarea sau elementul tehnic, reiei iar și iar, până vei reuși. Însă, pentru toate acestea trebuie să ai o mare voință în interiorul tău. Să găsești puterea de a te ridica în fiecare zi, de a o lua de la capăt. Până și timpul liber ți-l faci raportându-te la el, ca și evenimentele sau aniversările din familie. Făcând cu pasiune baletul, treci în plan secundar aceste aspecte, concentrată fiind pe balet.

            Au fost și momente în care ai spus: Nu mai pot!?

Cu siguranță ca și alți copii, am avut momente când mi-am dorit să renunț. Dar, am avut-o alături pe mama care mereu mi-a explicat că trebuie să am răbdare și să aștept roadele muncii istovitoare și că roadele apar în timp, peste ani, nu imediat.

            Care sunt soluțiile Mădălinei pentru a depăși pasele urâte pe care le întâmpină?

Sunt optimistă și evit să mă concentrez pe un aspect negativ.

Când ai înființat Prime Agency Balet? Care e povestea din spate?

Am înființat această școală acum 6 ani. Am conceput și am organizat acest loc ca pe unul cald și plăcut care să îmbogățească viața fiecărui copil care ne trece pragul, sperând ca toți copiii să aibă oportunitatea să se pregătească temeinic și să se bucure de fiecare succes, învățând o lecție neprețuită de viață: numai cu răbdare și perseverență apar realizările.

Ai întâlnit și voci negative în direcția aleasă de tine?

Am fost încurajată mereu de cei apropiați să fac ceea ce iubesc cu adevărat.

            Anul acesta micile balerine care sunt sub coordonarea ta în cadrul școlii înființate au luat peste granițele țării importante premii și burse.

            Sunt foarte multe premii pe care micuțele balerine le-au luat: două grupe au câștigat locul 1 cu dansul Imperial Waltz și Tarantella la competiția internațională din Russe Movment. Bianca Iancu este locul 2 mondial la dans de caracter, loc câștigat la Dance Word Cup Romania. Anastasia Hromei și Bianca Iancu au obținut la concursul din Italia Dance Campus&Contest o bursă de studiu de un an la Bolshoi Ballet Academy, una dintre cele mai prestigioase școli de balet din lume. Flavia Voloșnicu și Alexandra Grigore au obținut locul al 2-lea cu duetul La Fille Mal Garde și Alexandra locul 1 cu momentul Lise s Variation.

Ce simte un antrenor când își vede munca prin ochii fetițelor pe podium?

            Bucuria pe care o simți în acel moment nu poate fi descrisă în cuvinte. Este cea mai mare recunoaștere pe care un profesor o poate avea atunci când văd că munca noastră zilnică dă roade.

Suntem construiți din bucurii, cât și din tristeți. Care este cea mai mare mulțumire a ta sufletească?

            Cea mai mare mulțumire este atunci când reușesc să fac un copil să fie pasionat de balet, să-l iubească cu toată ființa și gândirea să se raporteze la el.

Dar tristețea care îți ocupă gândurile cel mai des?

Dorul de mama care a trecut prea devreme în neființă.

Anul 2019 a fost anul tău? Cu ce gând vrei să intri în 2020?

Anul 2019 a fost un an extrem de plin de concursuri naționale și internaționale de balet pentru copii, rezultate neașteptat de frumoase. Mă bucur că am reușit în șase ani de când m-am dedicat complet școlii mele, să remarc că am ajuns printre cele mai bune școli. Este o performanță care se menține cu multe sacrificii și nopți nedormite pentru coregrafierea momentelor perfecte, copiii au mereu ceva nou de învățat. În următorul an vreau să reprezentăm România la cele mai importante concursuri ale Europei alături de cei mai talentați și muncitori copii. Să ne țineți pumnii, ca să ne întoarcem acasă cu rezultate bune și să-i facem pe românii din străinătate și pe cei de acasă mândri că sunt români.

Câteva impresii pe care vrei să le lași cititorilor și nu le-am surprins mai sus.

Iubesc cultura românească, trecutul (marii artiști pe care i-am avut) și viitorul pe care îl construim azi. Am ales să lucrez în această țară, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpinăm aici. Cred în talentul și capacitățile creative ale acestui popor. Și știu că putem crea oameni de valoare. Sper din toată inima că și cei din generațiile viitoare să contribuie la bogăția sprirituală a dansului românesc. Consider o datorie și o bucurie.