Ioan Cristian Irimescu s-a născut într-o familie de romi săraci, însă munca, ambiția și curajul l-au ajutat să termine două facultăți și să devină rezident în medicina de familie în București.

Voi să ajungeţi mari şi să aveţi curajul să vorbiţi cu boierii de la egal la egal.“ Asta îl sfătuia bunicul său pe Ioan Cristian Irimescu (31 de ani), un tânăr medic rezident din Bucureşti, ce provine dintr-o familie de romi vătraşi

Dacă bunicii lui au fost fierari și cărămidari, Ioan Cristian Irimescu a vrut să-și depășească condiția socială și a învins prejudecățile și neajunsurile. Învățând zi și noapte pentru o profesie demnă, el a reușit să devină ezident în medicină de familie şi a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti în 2019. Înainte, însă, a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Juridice din Oradea şi a fost bursier Roma Education Fund. Dragostea de carte i-a fost insuflată de mama sa, care l-a crescut şi l-a învăţat să aibă ambiţie, să fie puternic şi să nu dea niciodată înapoi de la ţelul său, potrivit Adevărul.ro.

„Sunt 164 de ani de când noi, romii, suntem un popor liber, dar istoria n-a fost blândă cu noi. Din această cauză am devenit puternici. Eu am fost încercat de sentimentul ruşinii mulţi ani. Multele prejudecăţi şi discursuri rasiste din mediul în care am trăit m-au făcut să-mi neg originile. Dar, ca orice lucru rău, m-a învăţat să înţeleg cine sunt. Acum situaţia e diferită“, spune tânărul medic rezident. „Sunt Cristian Irimescu, medic rom, bursier Roma Education Fund, fratele, copilul, prietenul, unchiul şi modelul cuiva. Nu-mi mai este ruşine pentru cum m-am născut. Îmi este ruşine de atitudinea celorlalţi faţă de romi. Mă deranjează nu doar discriminarea pe criterii etnice, ci şi discriminarea de gen, homofobia şi, în general, prejudecata. Asta nu înseamnă că eu sunt lipsit de prejudecăţi, însă exersez cu mine, cu fiecare gând murdărit de prejudecată.“

În familia sa, nu doar Cristian a reuşit să ajungă cineva; şi surorile sale au avut aceeaşi traiectorie în viaţă. Responsabilă de parcursul lor a fost mama, cea care a avut întotdeauna grijă să insiste ca ei să înveţe, să poată să-şi împlinească visurile, în ciuda tuturor piedicilor.

„Sora mea Jeni este asistent medical; Daniela, tot una dintre surori, este în curs de licenţiere în Ştiinţe Juridice, cu gândul să se înscrie la Facultatea de Horticultură; am o verişoară, Carmen, care acum este în Belgia şi lucrează în cercetare ca asistent de laborator. Mama este cea care ne-a sprijinit cel mai mult şi ne-a îndemnat să învăţăm, cea care a fost mereu aproape de noi. Este omul care a investit cea mai multă încredere şi energie în noi. Blândeţea şi perseverenţa ei mi-au ghidat paşii“, povesteşte Cristian.

Ioan Cristian Irimescu spune că şi-a ales profesia de medic pentru că şi-a dorit să le aline oamenilor suferinţele, dar şi pentru că a aspirat la un statut social. Eforturile susţinute l-au ajutat să fie un elev de nota 10, care a intrat cu brio la Facultatea de Medicină din Bucureşti. „Mereu am simţit că noi nu suntem aici, pe Pământ, doar că să trăim. Eu am avut mereu pornirea de a-mi ajuta aproapele. A fost o alegere naturală, acum că mă gândesc retrospectiv. Momentul deciziei a fost după trei ani de Facultate de Ştiinţe Juridice, când am realizat că menirea mea nu este să fiu jurist şi că în altă parte exista o cale mult mai bună să pot fi fericit cu mine şi cu ceea ce fac. Aşa că medicina a fost alegerea perfectă. Am fost îndrumat şi inspirat de multe persoane, însă mama mea şi dr. Lucza Tunde, medic specialist în anestezie şi terapie intensivă din Oradea, au fost persoanele care au crezut cu tărie că pot face asta. Sprijinul lor şi faptul că au crezut necondiţionat în mine mi-au fost ca nişte mâini întinse atunci când rătăceam“, spune Cristian.

Află întreaga poveste a lui Cristian, aici!