Pe Teodor îl puteți vedea, alături de trupa ImproFix, pe 14 și 19 septembrie la Grădina TVR și pe 5 septembrie la Grădina cu Filme (Teatrelli).

Andrei Crăciun

 Drum. Teodor Abagiu, actor. De unde vine Teodor și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi? Cine ești dumneata, Teodor Abagiu? Care îți este povestea?

Sunt actor, am 22 de ani, m-am născut în Slatina, județul Olt,  am absolvit Colegiul Național Ion Minulescu, la profilul de științe ale naturii. De actorie m-am apucat în clasa a 8-a când profesoara mea de română voia să monteze o piesă de teatru pentru un concurs, iar eu, după ce am manifestat o atitudine miserupistă  față de ideea ei, am primit drept pedeapsă rolul principal. Am luat foarte în serios responsabilitatea pe care mi-a atribuit-o și am încercat să lucrez la rol cât de bine am putut eu cu minimul de cunoștințe pe care-l aveam. Am luat locul întâi pentru rolul masculin și încrederea pe care am câștigat-o din asta m-a făcut să continui.  Următoarea decizie a fost să mă înscriu la UNATC. Actorul care sunt azi s-a format atât în copilărie și în facultate cât și după terminarea acesteia; iar el continuă să se formeze. În facultate mi-am cimentat o mare parte din personalitatea mea pentru că acolo am început să văd o grămadă de bariere de care nu eram conștient. Pentru unele am găsit soluții, pentru anumite frici și perspective eronate pe care le aveam. Am căpătat o sumedenie de cunoștințe noi, am aflat cât de asemănător sunt cu majoritatea oamenilor și poate, ce mă face pe mine diferit. Asumarea, curajul, prezența și răbdarea sunt câteva dintre aspectele pe care, înainte de facultate, nu le conștientizam . După ce am învățat să le numesc și să le observ atât la cei din jur cât și la mine, mi-am dat seama care sunt aspectele la care trebuie să lucrez. Sunt o persoană care se aruncă cu capul înainte în orice face și în același timp un mic introvertit. Îmi place să cred că sunt sociabil și că accept lucrurile așa cum sunt. Mă bucur atunci când îmi fac prietenii să râdă. Ca la toți oamenii din această branșă, unul dintre gândurile mele este cum fac să obțin un Oscar sau un un mic premiu la Cannes; dar, mai e mult până departe, în acest moment încerc să mă concentrez pe proiectul actual, anume, trupa de improvizație din care fac parte, Trupa ImproFix.

Pandemie. Cum a fost în starea de urgență și în starea de alertă, cu ce învățăminte s-a ieșit, și de acum încotro?

În perioada stării de alertă m-am retras acasă la Slatina. Am încercat să mă țin activ uitându-mă la filme,  alergând, încercând să fac diferite tipuri de mâncare cu sora mea, am încercat să-mi întăresc relația cu părinții mei, am avut multe momente bune. Cu adevărat, asta a fost doar o parte de pandemie. Mi-a fost greu să nu joc, să nu ies cu prietenii mei, să nu merg la concerte,  în parc și așa mai departe. Am fost pus în situația să găsesc ceva de făcut când nu e nimic de făcut. Am învățat cât de fragile sunt lucrurile în jurul meu și că normalul se poate întotdeauna schimba. De acum încolo vom găsi alte metode de a ne adapta și de a stabili un nou normal.

Spectacole. Unde să vină publicul spectator să vă vadă, cu apetitul deschis de citirea interviului (și apocalipsa încheiată)? Unde ești de găsit? Pe marele ecran, precum și pe ecranele mici și mijlocii unde te putem vedea?

Pot fi văzut alături de trupa ImproFix pe 14 și 19 septembrie la Grădina TVR și pe 5 septembrie la Grădina cu Filme (Teatrelli). Următoarele date vor fi anunțate pe paginile de socializare ale trupei, iar alte proiecte la care am să lucrez o să fie anunțate pe pagina mea.

Țara. Ce relație are Teodor cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? 

Nu am ieșit niciodată afară din țară deși îmi doresc să vizitez multe locuri. Nu am avut niciodată gânduri de plecare în sensul de fugă. Cred cu tărie că avem foarte mult potențial și că deși facem niște pași spre dezvoltare mult mai mici în comparație cu alte țări, direcția spre care ne îndreptăm este bună, abordarea lasă de dorit. Cred că impactul nostru asupra dezvoltării țării vine din lucruri mici, poate nu o să scăpăm de corupție, de nepotisme, de micile favoruri și de concepția de ‘las’ că merge și-așa’ dar ne putem deschide mai mult față de nevoile altora, putem să realizăm că facem parte dintr-un grup numit societate și să ne comportăm ca atare.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. 

Am o listă mult prea mare pentru a încăpea în câteva rânduri. Această concepție cum că nu mai avem actorii de altă dată este de obicei o afirmație a oamenilor care nu urmăresc în mod activ industria, care s-au uitat într-o perioadă la ce era promovat în media și s-au oprit în perioada lor. Lista pe care o propun este doar o mică parte dintr-o mare de nume de actori și actrițe talentate, ea nu este în funcție de preferințe, ci de numele care îmi vin acum în minte. Am onoarea de a juca alături de niște oameni foarte talentați în trupa de improvizație din care fac parte (ImproFix).  Am să-i enumăr pe Emma Mateciuc, Alex Mirea, Eduard Păuna, Theodor Șoptelea, Vlad Ionuț-Popescu, Iosif  Paștina, Ion Gâlmă, Tudor Cucu-Dumitrescu, Cătălina Mihai, Ștefania Cîrcu, Cristina Simion, Ecaterina Elena-Lupu, Alexandru Ivănoiu și mulți alții și altele, îmi cer scuze anticipat pentru cei pe care nu i-am numit.

Ce ai vrea să știm despre tine și eu nu am știut să te întreb: Teodor Abagiu să se întrebe, el să răspundă. 

Ce așteptări ai de la tine? Vreau să mă accept mai mult, să capăt curajul de a fi totalmente sincer cu mine, să mă judec mai puțin și să judec mai puțin. M-am întrebat ce așteptări pot avea de la mine pentru că încerc să nu am așteptări legate de alți oameni. Ai și alte ocupații? În timpul facultății m-am ocupat de producția unor scurtmetraje. După terminarea facultății, am lucrat ca asistent de producție la câteva reclame. Am realizat că îmi place atât perspectiva din fața camerei, cât și din spatele ei. Intenționez să continui în paralel și pe acest drum dar actoria rămânând componenta principală din viața mea.

CITAT
În timpul facultății m-am ocupat de producția unor scurtmetraje. După terminarea facultății, am lucrat ca asistent de producție la câteva reclame. Am realizat că îmi place atât perspectiva din fața camerei, cât și din spatele ei
Teodor Abagiu, artist