Oana Racheleanu, jurnalistă de mediu: „Când eram mică voiam să schimb lumea”

- - 54 vizualizari

 Atitudinea civică înseamnă enorm pentru Oana Racheleanu. În urmă cu trei ani, când a văzut că o sticlă de plastic cade din mâna scoasă pe geam dintr-o mașină neagră, a deschis portiera, a bătut în geam și i-a spus cu blândețe celui care o aruncase că i-a căzut ceva. Crede că vorba bună rezolvă mult mai multe decât un ton belicos. Cel care aruncase sticla a luat-o înapoi.

 

Cine ești tu și ce faci în lume?  

Sunt jurnalist de mediu și am ajuns în zona aceasta printr-o conjunctură. Am terminat Facultatea de Jurnalism, am lucrat pe la Digi, pe la Adevărul, dar eram peste tot și nicăieri. Până am primit o ofertă de la un site despre mediu. Prima dată am fost reticentă pentru că nu prea știam multe lucruri despre acest domeniu. Dar, tot scriind articole pentru acest site, m-a prins foarte tare povestea asta. Acum am o perspectivă pe care nu o aveam înainte, nu eram atentă la cât plastic consumăm, cum depozităm gunoiul. Am început să mă gândesc când cumpăram ceva unde va ajunge ambalajul. Și …ce fac în lume? (râde) Când eram mai mică aveam acest țel măreț de a schimba lumea — toți copiii cred că au asta pe listă la un moment dat. Îmi amintesc cum vorbeam cu tata „Noi doi vom schimba lumea!”. M-am temperat apoi când am crescut și mi-am dat seama că nu-i deloc realist și am zis: OK, o să fac ce pot eu, să schimb măcar câteva mentalități, măcar un om să vadă puțin mai la stânga sau mai la dreapta. Nu sunt jurnalist de investigații încât să sap adânc, dar îmi place să fac sinteze din care să reiasă imaginea unei probleme. De exemplu, colectarea separată sau poluarea aerului. Mi se pare că avem nevoie să vedem unde suntem ca să știm cum acționăm. Poluarea aerului e ceva ce nu se simte, așa că avem nevoie să vedem negru pe alb cât de poluat e aerul. Cred că scopul meu e să arăt imaginea de ansamblu.

Spre ce voiai să te îndrepți la începuturi?

Am oscilat între jurnalism și psihologie. M-a încurajat că — deși sună amuzant acum și nu recomand nimănui să se ghideze după asta — am primit un 10 pentru o compunere în școala primară, apoi în liceu am scris în revista liceului și era ceva wow!, chiar credeam atunci că fac ceva important. Sunt și dintr-un oraș foarte mic, din Măcin, județul Tulcea. Atunci am ales să mă îndrept către jurnalism, dar nu știam spre ce zona a jurnalismului, nici măcar nu știam cu ce se mănâncă. Mi se părea interesant să scrii editoriale, dar mai târziu mi-am dat seama că trebuie să fii cineva ca să scrii un editorial care să conteze.

Cum te-a schimbat faptul că ai început să scrii despre mediu?

Adevărata schimbare s-a produs când am început să scriu despre colectarea separată. Prima reacție a fost că m-am simțit copleșită. Încercam să răspund la întrebarea: se colectează separat în România sau nu? Am avut norocul să găsesc un operator de salubritate deschis la colaborare, în sectorul 6, și am putut să urmăresc tot procesul, până la Buzău, unde este reciclatorul. Eu nu pot să bag mâna în foc nici măcar după ce am făcut materialele alea că așa se întâmplă peste tot în țară, nici măcar peste tot în București. De aici a venit sentimentul copleșitor. Mă întrebam în ce m-am băgat de fapt. Mă gândeam cum pot eu să răspund la o întrebare la care nu știu dacă poate răspunde cineva. Însă după seria aia de materiale am început să fiu mai atentă la ambalajele produselor, să aleg pe cât posibil produse fără ambalaj, să refuz punga la magazin, să fiu atentă să nu fac greșeli când colectam separat deșeurile. Apoi, pe măsură ce am scris despre diferite aspecte legate de mediu, am căpătat un respect mai mare pentru natură și am început să mă întreb aproape la fiecare pas ce impact au acțiunile mele asupra mediului. M-am educat să aleg varianta poate nu cea mai comodă pentru mine, dar care să afecteze mai puțin mediul. De exemplu, mers pe jos versus transport în comun. Sau cărat cumpărăturile în brațe, dacă am uitat sacoșa de pânză acasă. Nu-mi iese întotdeauna, dar e un proces continuu de educare.

 

 

Ce-ar fi de făcut ca oamenii să aibă mai multă grijă de mediu?

Ar trebui aplicată legislația de către stat, ar trebui aplicate amenzi. Dar mai întâi, creată infrastructura — asta-i super important! Nu poți să dai amenzi pentru că un om nu duce sticla unde trebuie dacă el nu are unde să o ducă. Iar oamenii ar trebui să conștientizeze că ține și de ei. Ține și de noi! Nu putem doar să așteptăm „să se facă”. Până atunci, fiecare poate face ceva, chestii mici și de bun simț cum ar fi să nu arunci gunoaie pe jos.

Nu cred că o soluție să te iei de cineva când aruncă un ambalaj pe jos

Ai fost virală acum trei ani când te-ai dat jos din mașină într-un ambuteiaj și i-ai aruncat cuiva sticla.

I-am dat frumos sticla, n-am aruncat-o. Cred că pe lângă faptul că iei atitudine e important și cum faci asta. Dacă ești agresiv cu el, nu o să aibă vreun efect.

Ce ai simțit în momentul acela când te-ai dat jos din mașină?

Mi s-a urcat sângele în cap (râde amar). Așteptam la o trecere de cale ferată și am văzut cum dintr-o mașină cade o sticla de plastic. Nici n-am stat să mă gândesc ce trebuie să fac, doar i-am zis prietenului meu. „Eu mă duc”. Am coborât, am luat pet-ul din iarbă, i-am bătut în geam, a deschis și am zis „V-a căzut asta”, și i-am întins sticla. Eram foarte nervoasă, dar am putut să mă temperez pentru că mi-am dat seama că nu câștig nimic dacă îl iau cu „Băăă!”. Iar pe lângă asta, nici nu știam peste cine dau. Prietenul meu a filmat faza asta pentru „pentru orice eventualitate” – cum s-a și exprimat. Abia când a spus asta mi-am dat seama la ce m-am expus.

Ce știi tu că se face în școli pentru educație în direcția asta?

Din câte știu, sunt ONG-uri care fac activități suplimentare, dar nu știu să existe un obiect de studiu în toate școlile, la nivel național, iar de asta chiar avem nevoie. Și nu opțional, ci obligatoriu! Nici ONG-urile astea nu pot ajunge peste tot în țară, iar asta e foarte important: să avem parte de educație făcută devreme — și copilul de grădiniță, dacă înțelege niște chestii de bază se va duce acasă și va întreba „De ce nu punem sticla separat?”. În străinătate lucrurile stau complet altfel. Finlanda face educație despre mediu în natură. Îi duc pe copiii de grădiniță să doarmă în natură! Dacă îi predai copilului doar teoria, s-ar putea ca pentru el lucrurile să nu aibă sens.

Ar ajuta niște stimulente pentru oameni decât niște sancțiuni? În Germania cred că din vreo șase sticle duse înapoi îți mai poți cumpăra o bere.

La noi abia acum se lucrează la structurarea acestui sistem, depozit-garanție — așa se cheamă sistemul la care faci tu referire. În ianuarie 2021, România trebuie să aibă implementat acest sistem, dar, din câte știu eu, încă nu e gândit până în cele mai mici detalii. Ar fi foarte util, evident. Avem nevoie să știm că dacă te duci și cumperi cinci sticle de bere de la magazin — care, da, costă —, primești banii pe ele, dacă le aduci înapoi. Mai mulți experți din zona aceasta spun că asta ar fi soluția pentru România ca să reducem cantitatea de deșeuri, dar de asemenea tot experții zic că sistemul trebuie gândit și implementat foarte bine ca să aibă efectul scontat. Există riscul să fie gândit prost și să nu aibă efect.

Unde te vezi pe viitor?

Nu mă văd stând într-un loc, nu sunt genul. Mi-a plăcut experiența din Filipine (n.a. — Oana a locuit alături de prietenul ei un an în Filipine) pentru că am explorat și am cunoscut multe lucruri și locuri. Am învățat foarte multe despre mine. Dar simțim nevoia să avem o bază în România, apoi să plecăm, după care să ne întoarcem. Aș vrea ca baza să fie aici, pentru că mi-a fost dor de lucruri din România. De aer! Țin minte când m-am întors din Filipine mi s-a părut că în București miroase ca la munte. Plus că mâncarea are gust, roșiile au gust! În Filipine, roșiile păreau din plastic.

Dacă ar dispărea corupția s-ar rezolva multe

Ce ți-ar fi bine ție să se întâmple în România? Ce ar fi bine pentru mediu?

Ce mi-aș dori să se întâmple în România din punct de vedere al mediului? Zic da Hmm, (face o pauză) Zic că nu doar legat de mediu, legat de orice. Să nu existe corupție, mi se pare că asta ar rezolva multe din problemele pe care le avem.

Dar legat de ce ar fi bine pentru lume. La încălzirea globală mă refer. Crezi că suficient ce se face în sensul ăsta?

Mi se pare că se tot amână implementarea unor decizii ferme. Nu știu exact din ce cauză se întâmplă asta, poate să fie ceva politic, poate să fie ceva care ține de afaceri. Se pune chiar problema dacă energia verde e chiar atât de verde și nu e totul de fațadă. Tot aici, în categoria lucrurilor făcute să dea bine, se încadrează greenwashing-ul – de exemplu, un producător de cosmetice care folosește plastic în ambalaj face o campanie de împădurire. Întrebarea e: care e mijlocul? Sigur, nu putem să ne întoarcem în peșteri. Dar cum putem să ne educăm să mai reducem din confortul cu care ne-am obișnuit și să avem un impact mai mic asupra mediului? Și, cel mai important, cum faci oamenii puternici și bogați să nu mai facă risipă? Cum îl faci pe Donald Trump, de exemplu, să înțeleagă problemele de mediu, când el nu crede că există încălzire globală?

comments icon 0 comments
54 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Stoica Adrian