Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm.
Andrei Crăciun
Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?De unde vin? Foarte frumoasă întrebare. Vin din Iași, din părinții mei, din familia mea, din tot mediul de acolo. Cum m-am format? Din mediul respectiv, la care s-a adăugat mediul de aici și din încă ceva, ceva amorf, ceva care a fost dintotdeauna în mine. Încotro? Înainte presupun.
Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Alexandra, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Sper să nu ucid apetitul odată citit interviul. Spectacole avem. Multe și variate.
La Teatrul Național joc în : Furtuna de William Shakespeare, No man’s land, regia Alexander Morfov, Umbre de Marilia Samper, regia Vlad Cristache, Viforul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Alexandru Dabija, Pădurea Spânzuraților, adaptare după romanul lui Liviu Rebreanu, regia Radu Afrim, CLASS de Iseult Golden și David Horan, regia Felix Alexa. La Teatrul Metropolis joc în: Peretele și 7 dintr-o lovitură, scrise și regizate de Lia Bugnar, Cum se cuceresc femeile, adaptare după Woody Allen, regia Liviu Lucaci. La Teatrul Bulandra joc în Before Breakfast de Eugene O’Neill, regia Alexandra Popescu și la Palatul Copiilor mă puteți vedea în Eu te cred, dar tu mă minți, adaptare după ”La Menteuse” de Jaques Bricaire, regia Liviu Lucaci.
Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Nu prea stăm.
Țara. Ce relație are Alexandra cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorulRomâniei?
Țara pot spune că o iubesc. O am în sânge. Îmi place România din punct de vedere geografic și cultural (pe alocuri). Este frumoasă, pitorească, variată și surprinzătoare. Vizual nu te prea poți plictisi dacă o traversezi. Mă face să mă minunez, să mă mir aproape tot timpul, pentru că avem de toate! Avem de toate, dar nu știm să alegem, să le alegem, să ne alegem. Din punct de vedere social lasă de dorit, iar din punct de vedere politic… nici nu vreau să deschid subiectul. Avem un egoism bolnav, toxic pentru că nu ne mulțumim doar cu interesul pentru propria persoană, ci avem nevoie să-i vedem pe toți la același nivel cu noi. Cinstit ar fi să recunoaștem o valoare, nu să-i dăm în cap pentru a o toci suficient de mult încât să putem spune ”e la fel ca mine”, doar pentru că evoluția implică muncă, pe care nu avem chef să o depunem, depășirea limitelor, pe care nu știm dacă le putem surmonta și adaptabilitate, pe care nu o înțelegem. De ce vrem să nivelăm totul și să arătăm ca un gazon tuns perfect la aceeași dimensiune? Pe de altă parte, această diversitate este de multe ori prost înțeleasă și gestionată. Evident că trebuie să existe o bază solidă pe care să ne putem sprijini cu toții și asta ar trebui să fie reprezentată de sistemul legislativ. România, pentru mine, mai înseamnă și familia mea. Și ăsta e un motiv important pentru care nu aș emigra. Dar am învățat de la viață să nu spun niciodată ”niciodată”. Văd viitorul, dar nu în aceste condiții. Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară. Dar pentru asta trebuie să învățăm să alegem. Să ne alegem! Pe noi și pe această țară!
Idoli. Are Alexandra idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actoriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Idoli? Nu știu dacă mai am. Nu știu dacă am avut. Am avut modele, dar întotdeauna am simțit nevoia să fiu eu. Să aflu ce sau cine sunt eu. Sunt încă pe drum. Când eram mică, prima oară am vrut să mă fac fum…Nu știu ce să zic despre asta. Apoi mi-am dorit să fac pian – n-am făcut; apoi balet – n-am făcut; apoi mi-au plăcut poveștile. Și pe astea încă le mai fac. Cât despre privirile admirative… mi se îndreaptă către bunătate.
Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Tineret sigur este și în mod cert talentat. Într-adevăr nu mai avem actorii de altădată, îi avem pe cei de acum! Pot recomanda mulți actori tineri, dar vă invit să-i vedeți în exemenele de absolvire la UNATC și să vă dați singuri cu părerea.
CITAT
Când eram mică, prima oară am vrut să mă fac fum…Nu știu ce să zic despre asta. Apoi mi-am dorit să fac pian – n-am făcut; apoi balet – n-am făcut; apoi mi-au plăcut poveștile. Și pe astea încă le mai fac.
Alexandra Sălceanu, actriță