Am stat de vorbă cu Andrei Creţu, unul dintre tinerii businessmani de succes ai României, creator, alături de partenerul său, al agregatorului 7card, de la care am aflat cum se dezvoltă o afacere de la zero, care sunt calităţile necesare unui antreprenor şi dacă oricine este pregătit pentru succes în mediul afacerilor.

Cine este Andrei Creţu? De unde vii, încontro te îndrepţi?

Păi, o să încep cumva de la coadă. Nu ştiu dacă ai văzut, dar noi luni am anunţat, împreună cu cei de la Sodexo, finalizarea tranzacţiei 7card, e chestie proaspătă. Noi am convenit în trei tranşe, în 2016 a fost semnat, şi acum mai era ultima tranşă de 40% din acţiuni la noi. Pe o schemă de evaluare agreată încă de la început, acum s-a executat ultima tranşă şi de luni este integral la Sodexo.

Şi mai departe ce planuri aveţi, odată ce „aţi scăpat” de 7card?

(râde) Nu am scăpat, am rămas în echipa managerială. În februarie urmează ca echipa 7card şi cea de la Sodexo să se mute împreună într-un spaţiu nou, complex, care acum e în amenajare. Vreau să rămân în primul rând pentru echipă, să mă asigur că trecerea se face în parametri optimi, că e continuitate. Nu-mi fac mari probleme, pentru că e un cumpărător foarte bun, zic eu, un investitor strategic care a avut grijă să nu intre cu picioarele, dar sunt culturi organizaţionale diferite. Ei corporaţie mare, la noi s-a lucrat doar în mediu antreprenorial, echipe mici, sediu mic, aşa că vrem să ne asigurăm că se păstrează ce am construit noi.

Acum spune-ne, deşi probabil ai mai făcut-o de multe ori, ce e 7card?

Suntem un integrator de centre şi activităţi sportive. Practic, este un abonament cu plată lunară, recurentă, pe care îl achiziţionează angajatorii, companiile, şi îl oferă angajaţilor ca beneficiu extra-salarial. Deci noi nu vindem direct persoanelor fizice, ci persoana care îşi descarcă aplicaţia trebuie să selecteze angajatorul, companie care să aibă contract cu noi. Mai departe este complet flexibil, avem peste 670 de centre în România, din 55 de oraşe, şi astfel nu eşti legat de o activitate. Poţi să te duci în fiecare zi la alt sport, la altă sală, de la sălile clasice, la yoga, pilates, escaladă etc.

Cât a durat formarea acestei reţele de peste 600 de centre?

A durat ceva. Ideea ne-a venit prin toamna lui 2011 şi prima factură emisă a fost în toamna lui 2012, deci un an de zile noi ne-am tot chinuit să facem ideea să meargă. Mergeam la companii să o prezentăm şi ziceau „da, interesant”, pentru că se tot loveau de problema asta. Fie era World Class, cea mai răspândită, fie încercau ei să negocieze cu câteva săli dintr-un sector, apăreau tot felul de probleme, angajaţi care stăteau în cealaltă parte a oraşului etc. Deci ei vedeau destul de repede avantajul, dar ne întrebau câte săli avem în reţea, iar noi le ziceam 5-6, aşa că ne rugau să ne întoarcem când vom avea reţea mai mare. Cu sălile era şi mai complicat, pentru că am schimbat un pic paradigma de lucru cu ei. Ei erau obişnuiţi să vină clientul şi să plătească la început abonament lunar sau anual, eventual şi cash, iar noi le ziceam că le dăm banii la sfârşitul fiecărei luni şi la numărul de vizite, nu de abonaţi. Noi măsurăm numărul de intrări, nu ne interesează dacă 100 de vizite sunt 5 oameni care au venit de câte 20 de ori sau invers. Numărul de intrări se înmulţeşte cu suma agreată şi aia e suma pe care le-o plătim la sfârşitul lunii. Şi ei întrebau, la rândul lor, câte şi ce companii sunt pregătite să trimită oameni la sălile lor. Punctul de cotitură să zicem că a fost când am ajuns la un număr de vreo 20 de săli, care asigurau o acoperire geografică ok a Bucureştiului, pentru că pe Bucureşti am pornit, normal. Acum avem 200 doar în Bucureşti.

Şi cum s-a dezvoltat mai departe?

A fost o creştere destul de liniară. Au început să vină mai mulţi clienţi, care au atras mai multe săli, evident că în primii 3-4 ani tot noi trebuia să mergem, să le spunem povestea iar şi iar. Dar în ultimii ani a devenit ceva normal, dacă se deschide o sală, se ştie: ei se concentrează pe retail, iar 7card a devenit alternativa pentru acoperirea zonei corporate. Aducem un număr destul de mare de abonaţi, evident cu un discount faţă de preţurile lor de listă. Deci din al doilea an am cam dublat numărul abonaţilor, cea mai mică rată de creştere anuală fiind de 70%. Acum avem aproape 45.000 de abonaţi activi, deci a mai scăzut un pic rata de creştere, dar tot o păstrăm pe la 50%.

Câţi oameni aveaţi în echipă când aţi început şi câţi sunt acum?

Eu şi colegul meu Iulian eram în consultanţă încă, atunci când am început, deci ne ocupam mai mult seara şi în weekend, aşa că angajasem doi colegi, care şi în momentul de faţă sunt printre principalii membri ai echipei. Deci 4 în total, dar noi doi doar când şi când, pentru că aveam salarii ok în consultanţă şi aveam nevoie de ele ca să plătim aici salarii şi ce cheltuieli mai erau. Iar acum suntem 43, iar în curând vom fi 45.

Deci 7card în 2011 a fost începutul în antreprenoriat sau aţi mai avut şi alte încercări?

Nu am avut, asta a fost. Bine, ne tot gândeam la ce să facem, am venit cu ideea asta de platformă, de agregator, care era foarte la modă în momentul ăla, erau AirBnb, Uber etc. Ne-am gândit la pieţe fragmentate, pentru că astea se pretează la astfel de business. De la saloane de cosmetică, până la spălătorii auto am prospectat. Cu fitnessul am avut nişte colegi de prin alte ţări care ne-au zis că mai existau nişte încercări de genul ăsta prin Polonia şi, parcă, Belgia. Dar la ei erau un fel de bonuri. Deci am avut tot felul de idei. Până la urmă, eu nu prea cred pe cine zice că e cu totul revoluţionar şi inovator. E şi păcat, pentru că sigur cineva s-a mai confruntat cu probleme din care poţi învăţa, cum am făcut şi noi. După ce am ajuns la ideea cu fitnessul ne-am tot uitat ce funcţionează, dacă mai e ceva similar, deci a fost un amestec de inspiraţie a noastră, cu ce au mai încercat alţii şi aşa a ieşit. Până la urmă trebuie să ai o rezistenţă şi să te adaptezi specificului pieţei, pentru că ideea noastră iniţială de cum să ofertăm şi să împachetăm produsul nu s-a potrivit aşa bine de la început. Marele nostru noroc a fost că am avut încredere că o să iasă şi am perseverat, chiar dacă la un moment dat ajunseserăm să ne cam afundăm în datorii personale.

Cum vezi mediul de business din România? Ţi se pare că are un specific aparte?

Ca peste tot. Cred că sunt aspecte pozitive şi altele la care mai avem de lucrat. Uite, noi avem şi un mic incubator de business, cu spaţiu de coworking, V7 Startup Studio, şi suntem aproape de nişte studenţi şi proaspăt absolvenţi cu foarte multe idei bune şi pragmatici, muncitori, deci văd un val nou de antreprenori şi multă energie. Şi o mentalitate antreprenorială sănătoasă. Acum, că nu e chiar o chestie generalizată, e adevărat, chiar şi la Bucureşti şi Cluj sunt mai mult nişte insule. Nu e ca la Tel Aviv, de exemplu, unde nu am fost, dar am auzit că există această cultură antreprenorială de când sunt mici şi au sprijin în sensul ăsta. Deci cred că lucrurile o să meargă din ce în ce mai bine. În ce priveşte finanţarea, iarăşi văd că începe să existe o efervescenţă în piaţă, cu tot felul de fonduri, fonduleţe, bani privaţi, fonduri europene etc. Când am început noi, rar dădeai de un business angel, te bazai tot pe familie, prieteni, bănci. Acum, dacă ai o idee bună, un business plan şi ai şi ceva capital iniţial, nu e chiar greu să obţii 20-30.000, poate chiar 50.000 de euro pentru a-ţi dezvolta afacerea. Ăsta e un lucru bun, pentru că mentalitatea şi dorinţa ar trebui să fie criteriile principale, nu atât finanţarea. Dar şi ea e importantă (râde). Apoi progresul digital ne şi sperie, dar ne şi ajută, pentru că poţi scala mult mai eficient, dar asta înseamnă să ştii sau măcar să realizezi că trebuie să-ţi iei oameni care se pricep la asta. Iar românii mi se par destul de tech driven, ceea ce ne-ar putea ajuta să ardem nişte etape.

Spuneai despre studenţii şi absolvenţii cu care lucraţi la incubatorul de business. Cum ţi se pare învăţământul românesc în acest domeniu, te pregăteşte cu adevărat pentru mediul de business?

Sunt tot felul de programe de internship, de companii care investesc în tineri, asociaţii studenţeşti care fac lucruri interesante. De exemplu, anul trecut m-a contactat o asociaţie, care în colaborare cu alte asociaţii din alte ţări face un program de schimb de experienţă pe internship. Şi am avut o tipă din Brazilia şi un băiat din Germania. Oamenii se implică, se unesc şi fac lucrurile să meargă.  Mai ales în tehnologie/it, companiile se implică activ în formarea forţei de muncă. Sunt industrii unde este mare bătaie pe forţa de muncă şi se absoarbe imediat orice talent disponibil în piaţă.

Eşti interesat de viaţa politică?

Sunt interesat, atâta timp cât pot contribui şi eu cumva la schimbare şi la a crea un cadru favorabil. Cred că, în primul rând, trebuie să ne facem treaba bine, fiecare dintre noi. Mai departe, dacă te poţi implica şi ajuta şi în alte feluri, de ce nu? Important e ca statul, dacă tot nu-ţi creează un mediu favorabil, nişte pârghii, măcar să nu încurce. Eu cred că mediul privat e cel care aduce plus valoare într-o societate, dar ca să funcţioneze corect şi bine îi trebuie un cadru sănătos

După ce veţi asigura cu totul tranziţia 7card, care sunt planurile de viitor?

Noi am fondat, acum doi ani, un mic fond de investiţii, V7 Capital, prin care dezvoltăm şi proiecte proprii, dar am şi investit şi ne-am alăturat unor alte echipe fondatoare . Asta este o zonă unde vom continua să fim activi. Momentan suntem acţionari în 7 companii, iar cândva în toamnă, apoi la începutul anului viitor, vom anunţa lansarea a încă două start-up-uri, din perspectivă de investitori implicaţi mai mult decât financiar. Ne dorim să fim mai mult de atât, ne dorim să acordăm sprijin şi mentorat.

Ce sfat ai da unui tânăr antreprenor?

Pe mine m-a ajutat experienţa în corporaţie.  Apoi, odată ce faci pasul, chiar dacă e mai greu, vezi pericole la tot pasul, parcă şi simţi că altfel îţi umpli plămânii, poţi să-ţi aloci timp şi alte resurse unde crezi tu că merită, ai o libertate mai mare. Odată ce-i prinzi gustul, e greu să mai renunţi. Ca sfat, aş zice că rezistenţa (resilience) este principalul atribut. Să ai capacitatea, atât psihică, cât şi financiară, să rezişti şi să treci peste obstacolele care sigur îţi vor apărea în cale. Pentru că nicio mare companie, niciun mare start-up, n-a ajuns mare fix pe ideea iniţială. A fost o luptă din care trebuie să înveţi după fiecare lovitură şi să te adaptezi. Bine, nu să te arunci şi să mergi inconştient, ca la jocurile de noroc, dar cu prudenţă şi încredere că va fi bine.