Când nu o găsiți în diferite săli de teatru de lângă dumneavoastră, tânăra actriță Patricia Ionescu (e născută în anul Revoluției) umblă prin țară cu ‘Proiectul Canapeaua’. Face terapie de cuplu cetățean-oraș prin artă, ați mai pomenit așa ceva? Citiți!

Un articol de Andrei Crăciun

Drum. Patricia Ionescu, actriță. De unde vine Patricia Ionescu și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea Patriciei Ionescu. Cum s-a format actrița de astăzi? 

Vin dintr-un univers naiv, mic și roz. Între timp, lucrurile au căpătat alte dimensiuni și mult mai multe nuanțe. Spre ce mă îndrept? Nu știu, dar e palpitant să nu am habar spre ce. În principiu, îmi expandez universul. M-am născut și am studiat la Craiova, cu un popas la Dijon. Mie îmi place tare să explorez; drept urmare, am făcut câțiva ani improvizație, un pic de teatru social, un spectacol de teatru-dans, am jucat în spectacole de teatru independent, am colaborat și cu teatre de stat, am lucrat și lucrez cu amatori, am participat la organizarea unor evenimente culturale și de aproape un an experimentez zona teatrului independent în capitală. Sunt convinsă că am încă multe de testat, de făcut și sunt fericită să fiu printre aceia care își trăiesc visul.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Patricia Ionescu, apetitul odată deschis după citirea interviului? 
Stagiunea trecută am jucat la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov în „Poveste de Iarnă”, regia Alina Hiristea și la Godot Cafe Teatru în „The Blue Room” și „Clinica Sinucigașilor”, regia Cristian Bajora. În septembrie, cine are drum prin Craiova sau prin Alba Iulia, mă găsește în stradă, la „Proiectul Canapeaua”- un proiect social ce se desfășoară în mai multe orașe din țară, în cadrul Street Delivery. Am plecat de la ideea că cetățenii au nevoie să își trateze relația cu orașul și astfel am conceput sesiuni de terapie de cuplu între cei doi (cetațean- oraș). Uite așa, preț de câteva zile, sunt – alături de echipa cu care lucrez- un fel de terapeut al străzii. Sper ca acest proiect să trăiască mai mult, cred că e nevoie de astfel de inițiative. Cât despre proiectele viitoare, pot spune doar că mi-am propus să mă provoc eu pe mine însămi, iar atunci când vor fi gata să iasă din cuptor, o să vorbesc cu siguranță despre ele.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video? 
Consacrarea în această zonă se lasă încă așteptată. Dar toate la timpul lor, nu?

Țara. Ce relație are Patricia Ionescu cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Of, ai lovit unde doare cu întrebarea asta. Doare tare căci țara asta este infectată cu bacterii și virusuri în tot organismul său! Ce vorbesc?! E un cancer de care nu mai scapă odată! Cred că tratamentul pentru boala asta urâtă o să dureze o vreme. De plecat, am plecat deja o dată. Am făcut un an de studii departe de România și mă hotărâsem să rămân acolo. Era bine, avem chiar o propunere pentru un job în domeniu. Dar am venit în vacanță acasă și acasă am rămas. Mi se părea mie atunci că o să mut munții din loc cu experiența căpătată între timp. Cred că am mutat cel mult o pietricică. Regret decizia, dar cred în soartă. Și dacă sunt încă aici, poate există un motiv. Îl caut încă! Iar dacă o să plec iar, nu o să plec fugind de ceva, ci cu mers legănat și vesel.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Patricia Ionescu? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Da, votez, protestez și îmi exprim nemulțumirile prin artă dar, de ceva timp, mă încearcă sentimentul zădărniciei. Și iată-mă oscilând astăzi între abandon și decizia de a face mult mai mult, ceva care să aibă mai mult impact asupra comunității în care trăiesc, asupra societății. Cu siguranță, la cum mă cunosc, o să aleg a doua variantă.

Idoli. Are Patricia Ionescu idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Idoli nu mai am, refuz să mai pun oameni pe un piedestal. Am doar momente de admirație sau mă înclin la vederea unor fațete de lumină ale unor oameni. Și nu se întamplă tocmai rar. Dacă ar fi să menționez totuși un astfel de moment, îmi vine în minte un spectacol în care doamna Mariana Mihuț m-a „lovit” cu enegie. Avea atâta forță interioară încât m-a „băgat în scaun”. A trecut multă vreme de atunci, dar am înmagazinat bine senzația.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Nu aș putea să aprind eu reflectorul, să pun lumina doar pe câțiva colegi. Nu îmi permit. Sunt mulți tineri actori foarte talentați și toți ar merita atenție și apreciere. Generația asta e din păcate discriminată. Ne-am dezvoltat în jurul unor povești cu monștri sacri, dar am ajuns în punctul în care nu mai avem prea multe repere. De ce? Mare parte din prezentul nostru, societatea în care trăim astăzi, este rezultatul deciziilor și acțiunilor generației anterioare. Tocmai ei sunt aceia care spun că „se sting farurile” existenței lor. Respect și admir acești actori, dar nu înțeleg, dar chiar nu înțeleg, de ce nu luminează ei pentru generația asta mai tinerică. Bine, până la urmă nu-i panică, ne găsim noi surse alternative. Iar pentru cei care vin din urmă… sper să fim noi capabili de a le lăsa măcar niște becuri. Am încredere că oricum ar fi, vom fi evoluat cu toții până atunci, iar cei care vin din urmă vor fi cu siguranță mai curajoși, mai deschiși și mai drepți. Mulțumesc!

CITAT
De plecat, am plecat deja o dată. Am făcut un an de studii departe de România și mă hotărâsem să rămân acolo. Era bine, avem chiar o propunere pentru un job în domeniu. Dar am venit în vacanță acasă și acasă am rămas. Mi se părea mie atunci că o să mut munții din loc cu experiența căpătată între timp. Cred că am mutat cel mult o pietricică.
Patricia Ionescu, actriță