Îmbrăcată într-un costum negru, cu o atitudine modestă, dar sigură de sine, Claudia pășește pe scenă pentru a își primi premiul pentru cel mai bun student român din Europa, acordat de Liga Studenților Români din Străinătate.

A plecat din Galați și a reușit să termine un doctorat în cercetarea medicinei cardio-vasculare, la Cambridge. Claudia are 28 de ani și a plecat din țară când avea doar 18 ani. Nu provine dintr-o familie înstărită, așa că s-a întreținut din bursele de studiu acordate de statul britanic. Acum, studiază Medicina Generală, pentru a înțelege impactul cercetărilor sale asupra pacienților.

Au fost și momente în care s-a confruntat cu părerea aproape universală a străinilor despre români, dar prin fiecare gest a demonstrat că românii reprezintă mai mult decât ceea ce se vede, în primă instanță.

„Am plecat acum 10 ani din Galaţi, după ce am absolvit studiile la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”. Aveam 18 ani. Voiam să dau la Medicină în Bucureşti însă între timp mi se oferise o bursă pentru a merge să studiez Biochimia la Universitatea East Anglia. Aşa că am hotărât să plec. Cred că în luarea deciziei a cântărit şi acel gram de nebunie, de care sunt conştientă că îl am. (…) terminat facultatea, după care am lucrat timp de un an la o campanie farmaceutică ca cercetător. Activitatea mea consta în dezvoltarea de anticorpi care să lupte cu cancerul şi bolile autoimune. Eram mulţumită de gândul că ceea fac în laborator se va transforma peste ani într-un medicament (anticorp) care va putea fi administrat pacienţilor pentru a le schimba viaţa în bine. În urma acestei activităţi, am realizat şi câteva patente, recunoscute şi publicate, dar nu am avut niciun câştigat niciun ban. Drepturile aparţin exclusiv companiei farmaceutice. Oricum, mă bucur că am putut să particip la dezvoltarea unor remedii pentru afecţiuni grave”, spune Claudia, într-un interviu acordat publicației Adevărul.

Vorbește despre mediul academic din Marea Britanie ca fiind extrem de încurajator pentru tineri, însă totodată dur. „Cine nu muncește nu mănâncă”.

Despre România, spune că s-ar putea schimba în bine foarte ușor.

„Cred că noi, ca oameni, ar trebui să ne implicăm în primul rând pentru a schimba România. Dacă noi, ca cetăţeni, ne-am face datoria în mod constant, într-un mod etic şi riguros, lucrurile s-ar îndrepta inevitabil către o direcţie bună. Orice acţiune, cât de mică, contribuie în acest sens”.

Cât despre relațiile cu străinii și atitudinea acestora față de români, Claudia spune că majoritatea generalizează, însă prin comportamentul ei schimbă multe păreri despre România.

„Oamenii reacţionează diferit. În clipa de faţă realizez că m-am adaptat greu la început- până mi-am făcut prieteni şi cunoştiinţe. Nu prea auziseră de România sau dacă ştiau ceva, în general, erau lucruri negative, defăimătoare. Aveam colegi care nu ştiau să îmi arate unde e România pe hartă, ceea ce m-a surprins. Alţii m-au întâmpinat cu reticenţă. Încă mă confrunt cu treaba asta atunci când întâlnesc persoane noi. Dar până la urmă şi de asta mă aflu acolo, ca să le schimb părerea în bine”.

Se gândește să revină în România, însă e descurajată de faptul că șansele de a găsi un loc de muncă în spațiul academic sunt minime. Își dorește posturi acordate exclusiv pe criterii meritocratice, ca să poată performa și în țara ei