Actorul Florin Zamfirescu a vorbit, ieri, 30 ianuarie, la primirea titlului de Professor Emeritus din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), despre efemeritatea meseriei sale, despre întâlnirile cu mari actori precum Olga Tudorache şi despre cum a ajuns să fie cadru didactic.

„Asemenea sărbători sunt ca să-şi ia la revedere frumos de la tine. Eu sunt conştient, am făcut-o şi eu”, a spus, cu umor, actorul. În locul discursurilor despre cariera sa, Zamfirescu a fost intervievat, pe scena sălii „Ileana Berlogea”, de către teatrologul Dan Vasiliu.

Zamfirescu a mărturisit că şi-a dorit de mic să devină actor. „N-am vrut altceva. Asta graţie mamei. (…) Mama a vrut, mama a vrut să fie actriţă şi n-a putut”, a spus el.

De asemenea, actorul a rememorat, amuzat, ceea ce a numit „cel mai mare succes” al său:

„Participasem la un festival cu un an înainte şi devenisem, hai să zic aşa, vedetă naţională. Eu cred că cel mai mare succes din viaţa mea atunci a fost, în clasa a X-a (…) Adresa mea de atunci era ‘Recitatorul din Călimăneşti’.

Primeam geamantane de scrisori, geamantane de scrisori de la toate vârstele posibile, de la pensionari până la fete care îşi dădeau mărimea la picior, bust, ce vreţi”.

Intrarea sa în învăţământ a fost bruscă, a povestit el.

În prima lună în postura de asistent, a trebuit să ţină singur cursurile, profesoara titulară fiind plecată în deplasare.

„Am aflat într-o lună de zile că-mi place şi că pot”, a concluzionat actorul pe scena UNATC.

Vorbind despre cariera sa în învăţământ, Zamfirescu a afirmat că el este cel care a pus litera „N” în UNATC, anume în perioada în care a fost rector, universitatea a primit titlul de „naţională”.

De asemenea, tot în UNATC, Florin Zamfirescu a lucrat alături de Olga Tudorache.

„Eu sunt mai vechi cu un an decât doamna Olga, care a venit ca o mare actriţă şi m-a şi întrebat: ‘Dumneata cine eşti?’ ‘Păi, sunt…’ ‘N-am auzit de dumneata’ (…) – cum era Olga, aşa . ‘O să auzi, doamnă!’, a povestit el schimbul de replici de atunci.

De asemenea, Zamfirescu şi-a mărturisit simpatia faţă de Olga Tudorache.

„Ne-am iubit. Nu ştiu dacă ne-am iubit, eu am iubit-o. Doamna Olga parcă mai mult pe Iureş, pe Pintea”, a glumit el.

Zamfirescu a vorbit şi despre resorturile artiştilor care îşi practică meseria şi a spus că, în opinia sa, o persoană care şi-a ales corect cariera nu are hobby-uri.

„Cred că acel om care abia aşteaptă să termine o activitate, indiferent care, ca să îşi numere timbrele sau ca să adune cutii de chibrituri sau ca să se ducă la pescuit şi care abia acolo se regăseşte el cu toate ale lui dovedeşte că şi-a greşit cariera. Un artist nu are cum să aibă hobby în exteriorul meseriei lui. (…) Cine are un hobby dovedeşte că se defulează prin altceva decât meseria lui”, a subliniat el.

De asemenea, acesta a povestit despre talentul actorilor care nu au devenit celebri prin film.

„Îl ştiţi toţi pe (Toma – n.r.) Caragiu din filme. Nici zece la sută nu ştiţi din el”, a spus acesta. Cinematografia salvează actorii de la efemeritate, dar şansa de a face film ţine „de moacă”, a adăugat Zamfirescu, mărturisind că, pentru el, lucrul cu Lucian Pintilie la „De ce trag clopotele, Mitică?” a fost „un masterat”.

„Meseria noastră este efemeră. Noi suntem fluturi la lampă. Adică: ‘N-ai fost aseară să mă vezi când am fost genial, nu exist’. Ăsta e riscul. Mi-am luat riscul ăsta”, a mărturisit actorul.

La ceremonia de oferire a celui mai înalt titlu al UNATC a participat şi cântăreaţa Corina Chiriac, fostă colegă de facultate cu Florin Zamfirescu.

Agerpres.ro