Cezara este o reprezentantă de seamă a noii generații de artiști din România – generație pe care site-ul nostru și-a făcut o datorie de onoare să o promoveze. Ei sunt viitorul.

Andrei Crăciun

Cezara Munteanu, actriță. De unde vine Cezara și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Cezara vine de departe și vrea să ajungă și departe, dar destinația finală o păstrează deocamdată pentru ea. Glumă! Nu vreau să am o destinație finală, știu spre ce mă îndrept, pe unde vreau să trec și știu că nu o să mă opresc niciodată. Atunci când ajung într-un punct în care mi-am dorit foarte mult să fiu, mă bucur, și merg mai departe, nu privesc niciodată înapoi pentru că simt că e mult mai important să privesc înainte și să văd ce mă așteaptă acolo. Sunt convinsă că nimic nu este întâmplător și că fiecare are drumul lui pe care și-l construiește așa cum își dorește. Eu cred că dacă pornești la drum cu sinceritate, cu inima deschisă și iubire față de oamenii cu care lucrezi, atunci nimic nu are cum să iasă prost. Poate e un drum mai greu și mai anevoios, pentru că e greu să găsești oameni care să fie pe aceeași frecvență cu tine, dar eu sunt o persoană visătoare și foarte optimistă și cred că asta mă face să merg mai departe și să am încredere în ceea ce construiesc, pas cu pas. Spuneam că vin de departe, vin dintr-un orășel mic și liniștit aflat în nordul țării, Botoșani. Când am plecat de acolo și am ajuns în capitală am suferit un mare șoc, la fel ca toți oamenii care vin din provincie, mă gândesc. Mai ales pentru că am pătruns în lumea teatrului de aici, o lume pe care nu o cunoșteam aproape deloc deși mai văzusem spectacole și actori în festivalurile de teatru la care am mers, dar în rest nu știam nimic despre această lume care mă fascina. A fost bine că nu am știut, pentru că am avut ocazia să învăț singură. Actrița de azi era cândva foarte mică și speriată, dar treptat a crescut. Experiența cu Bucureștiul și toată această lume a artiștilor m-a copleșit la început, dar acum o cunosc atât de bine și știu cum funcționează, astfel că nu mai am de ce să mă sperii. Cred că asta înseamnă să crești, e ca atunci când ești mic și te sperii de paianjeni, când mai crești puțin îți dai seama că sunt inofensivi. 

În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această primăvară? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Cezara, apetitul odată deschis după citirea interviului?
„Slugă la 5 stăpâni” la Universitatea Populara Ioan I.Dalles, spectacol scris şi regizat de Mihai Gruia Sandu. Acesta a fost realizat în urma modului de Commedia Dell’Arte de la UNATC. „Slugă la 5 stăpâni” este spectacolul nostru de dizertaţie şi suntem foarte bucuroşi că am reuşit să îi găsim o „căsuţă”. Este o mare bucurie de fiecare dată când îl jucăm, are o energie cu totul deosebită. Prima premieră pe anul 2019 a fost spectacolul „UAU”, la Cuibul Artiştilor, spectacol în care m-am reîntâlnit cu mulţi colegi de facultate ceea ce mi-a oferit un sentiment foarte plăcut. Este foarte frumos să lucrezi alături de colegii tăi din școală. E un spectacol cu care am experimentat bucuria de a juca de două ori pe seară, ceea ce credeam că mă va epuiza, de fapt m-a umplut de energie. Un cuplu ciudat, în regia Dianei Păcurar, spectacol care a avut premiera stagiunea trecută la Teatrul Elisabeta şi cu care suntem hotărâţi să străbatem ţara şi să îl jucăm şi pentru publicul din provincie. Acesta este al-2 lea spectacol în regia Dianei în care joc și mă bucură enorm să văd cum tânăra generație de regizori crește și se face afirmată. Dansează liber, un musical plin de energie,tinerețe și prospețime, în regia Gabrielei Dumitru care se joacă la Sala Gloria a Teatrului Metropolis. Un sepctacol care îți dă poftă de viață. Fotograful unirii, în regia lui Felix Crainicu, spectacol care a fost realizat pentru celebrarea centenarului, prin intermediul căruia am vrut să transmitem povestea lui Samoilă Mârza generaţiilor care au avut ocazia să trăiască în acea perioadă, dar şi pentru tinerii noştrii care merită să cunoască cine a scris istorie în țara noastră. Spectacolul s-a jucat la CCUNB şi acum se joacă la teatrul Arte Dell’Anima.  Caragiale Express, în regia Dianei Păcurar, spectacol care s-a jucat la Godot Café-Teatru şi acum îşi caută o nouă casă. De îndată ce găsim noua locație voi da de știre. Este un spectacol care îmi este foarte drag… este imposibil să nu-l iubești pe Caragiale. Fugato Labile pour Camille Claudel, în regia Lianei Ceterchi, un spectacol care ilustrează viaţa marei sculptoriţe Camille Claudel, spectacol pe care am avut onoarea de a-l juca peste hotare şi care în Bucureşti se joacă în diferite locuri. Acestea sunt spectacolele în care am norocul să mă joc. Mai am câteva proiecte în desfășurare, altele doar în mintea și sufletul meu, dar treptat și cu răbdare vor veni și alte spectacole cu care sper să îi bucur pe spectatori. 

CEZARA MUNTEANU CREDE CĂ NU AI DE CE SĂ NU IUBEȘTI ȚARA NOASTRĂ

Țara. Ce relație are Cezara cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României?
Îmi iubesc țara și mă mândresc cu ea, nu ai avea de ce să nu iubești această țară minunată și locurile frumoase pe care ea ți le oferă. Ceea ce nu îmi place uneori la această țară sunt unii oameni care locuiesc în ea și felul în care ei o fac să se simtă. Nu mi-aș dori să plec definitiv din țară, îmi doresc doar să plec din când în când ca să descopăr lumea aceasta încântătoare. Sper să am ocazia să o văd pe toată. Nu cred că aș putea pleca definitiv niciodată, dar nici asta nu e cert. Contează ce mesaj ai de transmis și unde trebuie să ajungă el. Dacă mesajul meu va trebui să ajungă mai departe de granițele acestei țări, cred că vor exista perioade în care voi fi și în altă parte. Dar pânâ atunci, mai am de crescut aici.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Cezara? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Da, votez. Da, protestez. În perioadele în care au fost proteste la noi în țară, și în ultimul an au tot fost, viața mi-a fost dată peste cap. Eram acolo, cu ceilalți oameni care caută dreptatea și efectiv simțeam că nu mă pot concentra să fac altceva pentru că atmosfera și aerul din jurul nostru era atât de neliniștitor, încât pânâ nu se lămurea acea situație nu îmi doream să fac altceva. Nu îmi plac protestele, pentru că nu ne dau voie să progresăm și să mergem din ce în ce mai sus, iar eu mi-aș dori să trăiesc într-o țară în care oamenii să nu fie nedreptățiți, să nu sufere, să nu le fie greu, foame, frig, Poate e o lumea ideală, dar eu cred că pot contribui în a o face realizabilă. Îmi doresc să mai cresc puțin, să am mai multă forță să ajut bătrânii, copii și toți oamenii care sunt în suferință. Poate sună ca niște cuvinte mari, dar tot ce e în jurul meu mă sensibilizează enorm, empatizez cu oamenii foarte tare atât în momente de fericire cât și în momente de tristețe și de aceea îmi doresc să mă fac puțin mai mare, ca să îi pot ajuta!

REVERENȚĂ PENTRU LENUȘ TEODORA MORARU

Care au fost cele mai interesante întâlniri pe care le-ați avut de când sunteți actriță? Dar cea mai interesantă întâmplare trăită pe scenă și, de ce nu, cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Cea mai importantă întâlnire a mea a fost cu femeia care m-a adus pe acest drum. Mereu am iubit arta, de mică am cântat, am dansat, am studiat pianul, eram o fire artistică, dar nu găseam exact calea pe care îmi doream să merg. Iubeam matematica, dar în același timp visam cu ochii deschiși. Această persoană m-a făcut să descopăr „un alt fel de matematică”, această persoană căreia îi voi fi recunoascătoare toată viața și pe care o iubesc și o admir enorm este Lenuș Teodora Moraru. Omul care stă în spatele a tot ceea ce se întâmplă în Atelierul de Teatru, o trupă de liceeni din Botoșani, care îți canalizează energia creatoare în teatru. Aceasta a fost una dintre cele mai interesante întâlniri, îmi amintesc că am dat casting pentru a juca într-unul dintre spectacolele atelierului „ Școala lui Gufi” și la casting trebuia să ne dăm jos de la ochi niște ochelari de soare și să privim lumea ca și cum am vedea-o pentru prima dată. Atunci pot să spun că am ieșit din lumea orbilor, și am început să văd această lume, această lume atât de frumoasă și emoționantă. Se spune că „oamenii orbi” sunt cei mai fericiți pentru că ei nu conștientizează ce li se întâmplă, eu cred că dimpotrivă, să poți vedea mult, mare și departe este cel mai frumos! Ulterior am avut parte de alte întâlniri minunate cu profesorii din facultate, Adrian Titieni și Mihai Gruia Sandu, oameni care îmi sunt foarte dragi. Abia aștept să am parte de cât mai multe întâlniri cu astfel de oameni pe scenă. De când sunt actriță mi se întâmplă lucruri minunate la fiecare spectacol, pentru că atunci când sunt pe scenă simt că e un alt fel de a trăi. În fiecare seară, la finalul spectacolului, când ies la aplauze și văd oamenii cu zâmbetul pe buze, mi se umple sufletul de o energie atât de frumoasă și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment. 

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Am mare încredere în tinerii care vin, dar și în cei care suntem acum. Fac parte dintr-o generație de tineri foarte talentați, drept dovadă fiind faptul că fiecare și-a găsit un loc al său în care să își desfășoare activitatea. Sunt persoane pe care deja ați pus ochii, dar și pe care ar fi bine să puneți: Oana Predescu, Codrin Boldea, Ana Cretu, Rusalina Bona, Marcela Nistor, Raphaela Lei, Florin Aioane și Adrian Piciorea, care pe lângă actorie, ne încântă simțurile cu muzica pe care o compune. Aceștia sunt colegi și prieteni cu care îmi doresc să mă întâlnesc cât mai des pe scenă.

CITAT
De când sunt actriță mi se întâmplă lucruri minunate la fiecare spectacol, pentru că atunci când sunt pe scenă simt că e un alt fel de a trăi. În fiecare seară, la finalul spectacolului, când ies la aplauze și văd oamenii cu zâmbetul pe buze, mi se umple sufletul de o energie atât de frumoasă și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment. 
Cezara Munteanu, actriță