Dragoș Motică este un designer român de produs care a înființat în 2014, alături de Robert Savu, studio-ul de design Ubikubi, care a vândut produse chiar și internațional, în țări precum Marea Britanie sau Danemarca.

Am vorbit cu Dragoș despre situația design-ului din România, cât de utilă este facultatea în acest domeniu și ce sfaturi are pentru tinerii aflați la început de drum, printre altele.

Spune-ne despre începuturile tale ca designer și cum ai intrat în această lume.

Nu știu dacă pot sa definesc bine momentul. Am studiat la un Liceu de Arte Plastice secția Design. După aceea am făcut facultatea cu același profil. Dacă socotesc după titulatura cu patalama, în 2006. Dacă este să mă gândesc când am început sau am simțit ca pot să-mi însușesc titulatura de designer, probabil de prin 2013-2014.

Cum a luat naștere Ubikubi și care este ideea din spatele conceptului?

Ubikubi este o asociere între mine și Robert. Eu așa zisul designer, el cel care a susținut ideea. Eu un om visător, el un om cu experiență mai îndelungată în afaceri. Ideea a venit natural, în 2014, noi colaborând pe câteva proiecte de amenajare. Eu ca proiectant, el ca executant. Ne-am dorit sa creăm obiecte pentru casa într-o manieră contemporană. Care să fie atemporale și aculturale. Care să răspundă unei varietăți mai mari de public și care să nu fie ancorate în așa zisele origini tradiționale. Obiecte simple, din materiale naturale și autohtone care să fie bine făcute.

Unde vezi Ubikubi peste cinci ani?

Nu știu. Acu câțiva ani aș fi visat departe. Acum, înțelegând economic mai bine domeniul în care activăm, resursele pe care le folosim și cum le folosim, nu știu. Vom vedea, sincer, planurile mele pe termen lung s-au tot scurtat. Idei și dorințe sunt, doar că materializarea lor ține de foarte mulți factori pe care nu îi controlezi și de aceea nu aș vrea să dau un răspuns.

Cât de importantă este facultatea pentru un designer? La ce ar putea ajuta?

Nu cred ca are importanță. Eu, cel puțin, mă consider un autodidact. Nu am învățat prea multe în facultate. Am fost pasionat și cred ca asta contează și te motivează cel mai mult. De exemplu, noi când primim aplicații de internship, niciodată nu mă interesează unde studiază respectivul. Pe mine mă interesează portofoliul din care aș vrea să întrezăresc pasiune și dorința de muncă. Atât. Și pasiunea și dorința de muncă nu ți la poate insufla nicio facultate. Așa că nu cred în studii în acest domeniu.

Cum vezi situația design-ului de produs din România?

Nu știu, la începuturi. Designerul și designul lui poate exista dacă exista cine să-l producă și cine să-l cumpere. Aici avem o problemă. Nu  cred că are rost să îmi mai dau eu cu părerea. Este cert că, prea curând, nu vor exista  designeri de produs în Romania care să poată trăi din această meserie. În sensul că vor fi designeri, nu și producători. Adică se vor preocupa doar de proiectare. Ca dacă sunt designeri care încearcă să facă și vânzarea și producția și tot ceea ce tine de întreg lanțul, poate că se vor chinui și vor reuși să mai vândă câte ceva, însă acest lucru îi va distrage exact de la menirea lor, de la creație.

Ce te inspiră atunci când lucrezi la un produs nou?

Viața de zi cu zi. Tot ceea ce mă înconjoară. Nu am un proces anume. Până la urmă, menirea designerului de produs este să observe în jurul lui și, în teorie, sa îmbunătățească viața oamenilor prin obiectele și soluțiile pe care le propune.

Ce obiective ai atunci când creezi conceptul unui nou produs?

În cazul meu procesul a suferit unele mutații în ultimii ani. Nu mai creez obiecte doar pentru ca am o idee. Latura pragmatică și economica primează. Când propun un obiect nou mă gândesc de ce ar mai avea nevoie Ubikubi în colecție, în funcție de statisticile pe care le avem vizavi de vânzări mă gândesc la un obiect nou în acea direcție. În concluzie, demersul meu nu mai este unul pur dezinteresat. Este motivat de niște parametri comerciali din păcate sau din fericire, depinde cum vrei să o interpretezi.

Care este produsul de care ești cel mai mândru și de ce?

Lampa N. Mi se pare obiectul care însușește cel mai bine ceea ce cred eu că ar trebui să fie un obiect bun de design. Este un obiect minimal,  are un ‘twist’ care o face să fie dorită, înmagazinează procese de fabricație și materiale accesibile și la îndemână într-un areal geografic restrâns.

Cum crezi că a influențat mediul online lumea design-ului din România?

Cred ca avem mai mult acces la informație și la schimbul de informație între noi. Procesele devin mai dinamice și astfel crește așa zisa productivitate creativă. Poate că și critica este mai acidă sau poate veni de multe ori de la persoane care nu cunosc domeniul, dar până la urmă democratizarea asta este foarte benefică.

Ce sfaturi ai avea pentru un designer aflat la început de drum?

Cred ca cel mai important este să-și calibreze demersul creativ în așa fel încât ceea ce pune pe hârtie să se și poată realiza. Adică sa creeze având în gând cum și cu ce mijloace poate fi produsa acea idee. Un designer nu este cu adevărat designer decât atunci când ceea ce desenează ajunge sa poată fi și realizat.