Povestea spectaculoasă a românului plecat la Copenhaga, dar ajuns peste noapte la Cracovia, unde a fondat un club de fotbal care i-a uimit pe polonezi

- - 58 vizualizari

de Ionuț Axinescu

În vârstă de 33 de ani, Alex Băcica e originar din Alexandria, iar din februarie 2012 s-a stabilit în Cracovia, supranumit „Orașul Regilor”, una dintre cele mai vechi așezări din Polonia. Printre altele, românul a înființat acolo un club inedit de fotbal, Krakow Dragoons FC, care anul acesta a devenit prima echipă formată exclusiv din străini acceptată în sistemul competițional polonez.

Alex a studiat Afaceri Economice Internaționale & Marketing la Spiru Haret, în București, iar astăzi este business analyst pentru o bancă elvețiană din Cracovia. „Lucrez asta de aproximativ cinci ani. Proiectul în care sunt implicat acum presupune construirea unui sistem de monitorizare a clienților băncii”, povestește el. În același timp, tânărul e masterand în anul doi la UBB Cluj, secția Managementul Organizațiilor și Activităților Sportive.

În 2012, te-ai decis să schimbi mediul și ți-ai luat un bilet doar dus spre Copenhaga. Dar ai ajuns în Polonia!
Am fost ajutat, ca să spun așa. Pentru Copenhaga nu aveam un plan bine pus la punct. Speram să fiu acceptat la un master, care e gratuit acolo pentru cetățenii din UE, și eventual să găsesc câteva joburi part-time. La impărțit de ziare sau ceva asemănător, apoi să văd ce se mai întâmplă. Cam ăsta era tot „planul” meu, în noiembrie 2011.

După care, în decembrie, am primit un telefon de la o firmă de recrutare, pentru un job în Cracovia. Nu aveam informații prea multe despre Polonia, dar jobul suna OK, oferta era una convenabilă. Și, cel mai important, era sigură. Știam că aterizez și că de luni merg la lucru. Așa că m-am dus.

Care a fost primul impact, ca român, cu Cracovia, cu viața de acolo?
Polonia nu este total diferită de România. Avem obiceiuri comune, bucătării similare, mai ales cu vestul țării noastre. Astfel că tranziția a fost mai ușoară. Totuși, e foarte diferit modul în care Polonia, ca țară, abordează oportunitățile.

Am ajuns acolo în 2012, cu câteva luni înainte de Campionatul European de Fotbal, la care Polonia a fost co-gazdă. Pentru ei a fost un moment cheie. Chiar dacă la Cracovia nu s-au desfășurat meciuri, au făcut un upgrade substanțial la toată infrastructura. Au reparat drumurile principale din oraș, au introdus linii noi de transport în comun. Tot ce puteau face pentru a maximiza profitul. Turiștii au venit, au cheltuit, apoi au plecat, iar polonezii au rămas cu facturile plătite, cu profit și cu infrastructură nouă. Iar de atunci până astăzi, lucrurile au evoluat și mai mult.

Ce nu-mi place? În ultima perioadă, valul necontrolat și nejustificat de xenofobie și naționalism. Dar se pare că e cumva o problemă la nivel macro, nu doar a polonezilor.

Știu că inițial ai zis că stai un an la Cracovia, să vezi care e treaba, dar apoi n-ai mai plecat. Ce te-a convins să rămâi, să te „îndrăgostești” de oraș?
Nu pot să spun că m-am îndrăgostit. E un fel de „love-hate relationship”. Răspunsul e relativ simplu: n-am găsit o alternativă mai bună la Cracovia. Am avut posibilitatea să plec în Olanda și Spania, dar mereu m-am lovit de aceleași situații. Venitul ar fi fost similar, în condițiile în care cheltuielile ar fi fost mult mai ridicate. Iar când salariul oferit a fost OK, era vorba să lucrez în orașe mici, fără prea multe alternative.

Ultima ofertă concretă a venit din Belgia, anul trecut. Destul de generoasă și într-un oraș mare. Dar deja se rostogolea bulgărele „Dragoons”, echipa de fotbal pe care am fondat-o. Așa că am ales să rămân, să văd cât de mare se face bulgărele.

Cum a fost cu echipa de fotbal, de unde și până unde?
În 2016, ne-am strâns mai mulți expați din Cracovia și am format o echipă de fotbal. Ne-am înscris mai întâi în liga de amatori, iar eu m-am ocupat de tot ce înseamnă organizare. Pe foarte scurt, cam așa a apărut pe harta fotbalului polonez Krakow Dragoons FC.

Ne-am autofinanțat pentru a acoperi costurile terenurilor și al echipamentelor. În același timp, am încercat să devenim tot mai populari printre străinii din Cracovia, să ne facem și o bază de fani. Din august anul acesta, echipa evoluează în sistemul competițional din Polonia, în Klasa B, adică a opta ligă. Un succes important și inedit totodată, pentru că reprezentăm prima grupare de străini din fotbalul polonez.

Cum e la nivelul ăsta?
Deocamdată, aproape de finalul turului, suntem pe locul al cincilea. A fost o perioadă de acomodare, în care am învățat multe de la celelalte echipe din campionat. Individual, cred că avem cei mai buni jucători în acest an, dar trebuie să mai creștem ca grup. Am reușit să trecem trei tururi în Cupa Poloniei, unde am eliminat inclusiv o echipă de ligă superioară.

Altfel, încercăm să ne menținem pe linia de plutire în ceea ce privește bugetul. Stăm mai bine decât în trecut la capitolul promovare. Mai multe publicații, din Polonia și de afară, au scris despre noi. Inclusiv site-ul Federației Polone de Fotbal ne-a menționat într-un articol. Avem în jur de 20-30 de spectatori la meciurile de acasă, iar la prima partidă oficială, în Cupă, au venit o sută de oameni, printre care și români din Cracovia. Cărora le mulțumesc pe această cale.

Cum promovați clubul?
În special în mediul online, unde creștem încet-încet. Avem circa 1.500 de fani pe toate platformele sociale, iar pe YouTube încercăm să uploadăm săptămânal rezumatele meciurilor. Eu mă ocup de toate astea, inclusiv de editarea video. Ah, știu că sunt cu o săptămână în urmă pe YouTube, dar promit c-o să recuperez.

Altfel, dacă ar fi să recomanzi unui român să viziteze Cracovia, ce l-ai sfătui să vadă?
Orașul e ideal pentru un city-break. Se ajunge destul de ușor din România, infrastructura e bine pusă la punct, sunt o mulțime de locuri „clasice” pentru turiști, de la magazine de suveniruri până la cluburi și restaurante. Plus că-n ultima vreme s-a dezvoltat puternic „cultura” street-food. Dacă ești pasionat de istorie, ai ce vedea în Cracovia la fiecare pas, mai ales lucruri legate de Al Doilea Război Mondial. Orice turist trebuie să treacă pe la castelul Wawel și statuia dragonului, ca să afle legenda orașului. Iar dacă e duminică, poate să-i vadă live pe Dragoons, la meci, bineînțeles.

Ce are unic orașul?
Modul în care e împărțit în „layere”, în funcție de perioada istorică. În centru e, evident, partea medievală, cu clădiri vechi. Orașul medieval e înconjurat de un parc care îl separă de perioada secolelor XVII-XX. Clădiri mai înalte, dar cu o arhitectură impresionantă. Apoi, dacă mergi spre exterior, se distinge clar perioada de după Primul Război Mondial și până la 1945. După care e „epoca de aur”, combinată cu modernismul post 1989. Nu știu dacă a fost ceva intenționat, dar e ceva unic, cred eu.

Cum arată o zi obișnuită pentru tine?
Cea mai mare parte a zilei o petrec la laptop. Dacă merg la birou, mă concentrez pe job până la 17. În a doua jumătate a zilei, lucrez fie pentru clubul de fotbal – facturi, mailuri, situația jucătorilor etc, fie fac proiecte pentru școală. Când rămâne ceva timp, seriale și jocuri video, mai ales FIFA. Sâmbăta e ziua mea liberă, când joc tenis dimineața, merg cu bicicleta și petrec cât mai mult timp afară. Iar duminica e zi de meci. Pentru mine, începe dimineața, când pregătesc fișa de joc, echipamentul, documentele, camera de filmat și trepiedul, mingile etc. Ajung la teren cu o oră și jumătate înaintea meciului și mai stau încă pe atât după fluierul final.

Ții legătura cu alți români din Cracovia?
Exista o comunitate de români aici. Restrânsă, ce-i drept, dar destul de activă. La biblioteca voievodală există un colț al culturii românești, iar lunar se țin evenimente cu și despre cultura autohtonă. Mai e și fotbal, desigur. În 2017, s-a organizat aici un meci al suporterilor între Polonia și România, în cadrul Festivalului de Cultură Românească. Eu am purtat banderola de căpitan a „tricolorilor”, o mândrie uriașă, mai ales că la eveniment au fost prezenți Radu Duda și ambasadorul României la Varșovia, Ovidiu Dranga.

De ce ar veni un român acolo, la Cracovia? Există oportunități de angajare?
Da, există, și chiar pentru oameni cu experiență minimă. Sunt multe companii internaționale mari în oraș și nu-i greu să găsești un job entry level cu cerințe de limbă română, de exemplu. Dar depinde de fiecare, în ce direcție merge. Cel mai probabil, Polonia nu e nici măcar în top trei țări la care să te gândești când zici „afară”. Totuși, distanța dintre polonezi și vestici e tot mai mică.

Ce urmează pentru tine și pentru Dragoons?
Aș vrea să mă ocup de echipă; ideal ar fi ca într-un timp nu foarte îndelungat să funcționeze singură, cu structură și roluri bine definite la nivel operațional. Iar eu să mă concentrez doar pe partea de expansiune. Evident, îmi doresc să ajungem cât mai sus în fotbalul polonez. Am putea urca până în a cincea ligă, realist vorbind, fără schimbări majore. Însă de acolo în sus, e nevoie de o finanțare serioasă.

Există discuții în legătură cu eventuale investiții, chiar o academie de fotbal pentru expații din Cracovia. Dar luăm totul pas cu pas. Suntem încă la început și unele discuții par aproape fantastice. Sigur, pe de altă parte, clubul practic nu exista în urmă cu un an, deci…

Pentru mine? În viitor aș vrea să am șansa să mă dedic întru totul acestui tip de activitate. Fie la propriul club, fie la o grupare mai mare. În Anglia, în Premier League sau chiar în Championship, ar fi visul ăla devenit realitate. Deocamdată, îmi văd treabă și fac ce pot pentru Dragoons. Așa cum am făcut și o să fac și în viitor, indiferent unde o să mă poarte viața.

 

comments icon 0 comments
58 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Ionut Axinescu


Bookmark?Remove?

Cosmin Covei, omul „serios” de la Țapinarii: „Poți cânta despre dragoste și fără să smulgi stelele de pe cer și să i le înfigi iubitei în ochi!”

-

de Ionuț Axinescu Cosmin Covei este jumătatea cu „voce gravă” din Țapinarii, trupa manifest a cărei poveste a început în 2001 și se va sfârși „când noi doi vom avea nepoți”. Bucureștean născut în Diham, în 1979, Covei se consideră un poet avangardist care abor... Mai mult »