Nu înstrăina copilul din tine indiferent de vârstă! și la acest îndemn vine, azi, alături de mine într-un interviu sincer, bogat în detalii și care te va conduce după mulți ani de experiență tot cu emoție să faci cunoștință cu lumea fascinantă a artei și a mânuirii păpușilor, Ecaterina Rotaru, actor păpușar în echipa teatrului de buzunar din Iași, Puppets Art Time.

            Katy, căci așa o știm majoritatea, este absolventă a Universității “George Enescu “din Iași, secția Arta Actorului  Mânuitor de Păpuși și Marionete și este unul dintre oamenii care se dedică cu  mare bucurie și fără oprire în domeniul pe care și l-a ales cu sufletul. Atunci când nu este pe scenă alături de cei mici sau tineri, o găsim cu ai săi colegi pregătind decoruri din ce au la îndemână: șosete, mănuși, cârpe, saci, sfori sau la catedră, ca profesor de teatru, la Școala Populară de Arte “Titel Popovici” sau Gradinița și Școala “Atelier 1” din Iași, unde ajută mici învățăcei la dezvoltarea gustului pentru artă și interesați de limbajul scenic. Este un om care se menține viu prin ceea ce face, scena fiindu-i a doua casă.

            A fost odată ca niciodată este formula magică cu care încep toate poveștile frumoase. Dar cum a continuat povestea teatrului Puppets Art Time, Iași, vom afla de la cel de-al treilea membru venit în echipă, partea feminină ce și-a pus amprenta și a adus culoare trupei din anul 2011. Cred cu tărie că este locul unde poveștile prind viață  și copiii sunt fermecați. Acest proiect inedit s-a născut din dorința unor tineri cu aspirații, ce au avut un centru comun, să educe prin artă, și au reușit cu un teatru ambulant, cu scenarii proprii, inovative, cu un decor unic unde s-a dat mult timp și mult suflet. Arta teatrală se îmbină în cel mai armonios mod cu arta mânuirii păpușilor și marionetelor. Ecaterina ne demonstrează de ani buni.

            A fost odată ca niciodată…un vis al unor tineri, pe numele lor Tudor şi Laur, care a devenit realitate în anul 2010. Anul acesta, trupa va avea un deceniu de activitate, iar eu le sunt mai mult decât recunoscătoare băieţilor că m-au ales să fac parte din acest teatru. Am trăit alături de ei momente inedite şi sper să avem în continuare parte de astfel de trăiri şi emoţii.

Alături de partenerii săi, dă viață unor personaje de-ale lui Creangă, din textele cunoscute de către noi toți și nu doar. De la bun început, împreună, au avut viziuni înalte. Au reușit în toate spectacolele să aducă bucuriile copilăriei celor ce au depășit această vârstă pentru că munca împletită cu profesionalismul și dorința de a depăși ideea că este doar un business s-au făcut vizibile. Publicul chiar și de altă naționalitate, un număr de peste 2000 de oameni mici și mari este confirmarea reală că ce fac, fac bine. O altă răsplată a  Teatrului de buzunar Puppets Art Time este Premiul pentru Cea mai bună trupă de teatru în cadrul Galei Tinerilor Valori de la Iași pentru activitatea națională și internațională. Au bifat peste 15 orașe în străinătate cu reprezentațiile lor ce au ajuns mereu la așteptările spectatorilor, copiii fiind cel mai sincer public. Știm doar că frumosul a fost dus chiar în Austria, Germania, Spania, Turcia, Belgia și au cules milioane de zâmbete.

Despre suprizele de care s-a bucurat în călătoria sa în toți acești ani, cât și despre ce se află în spatele aplauzelor și a cortinelor, avem în rândurile de mai jos omul, profesorul, actorul Ecaterina Rotaru.

            Cum e omul Ecaterina? Cum e Ecaterina profesorul? Cum e actorul Ecaterina?

Mă consider a fi un om cu suflet bun, ce încearcă mai mereu să îi facă fericiţi pe cei din jur, sunt sufletistă şi totodată destul de sensibilă. Recunosc, mi-aş fi dorit să pot spune că sunt şi glumeaţă, dar cei apropiaţi îmi spun că nu am un simţ al umorului destul de dezvoltat, dar cine ştie poate în viitor lucrurile se vor mai schimba.

Ca şi profesor sunt serioasă şi destul de exigentă, ar spune cursanţii. Încerc să le insuflu iubirea mea pentru teatru şi îmi doresc ca ei sa vină cu inima dechisă la curs şi să se simtă foarte bine.

De când am intrat în lumea actoriei şi a păpuşăriei, am ştiut că asta îmi doresc să fac tot restul vieţii şi cred că se vede munca şi pasiunea pe care o depun în toate spectacolele pe care le am. Nu am exclus niciodată varianta de a fi şi profesor, dar să fiu actor, păpuşar, erau mereu în planurile mele de viitor. Acum, mă bucur că le am pe amandouă, că sunt şi profesor şi actor, şi acord ambelor meserii aceeaşi seriozitate şi dedicare.

Care ipostază din ultimele două menționate mai sus îți place mai mult?

            Ambele ipostaze îmi plac, pentru că ambele îmi aduc bucurii, dar cum prima iubire nu se uită, actoria şi păpuşăria vor avea mereu un loc special în inima mea.

Cum e să petreceți de ani buni alături de cei mici? Ce sentimente porți atunci când ești în preajma lor?

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când suntem alături de cei mici. Sunt mulţi ani, dar au trecut atât de repede…Îmi aduc aminte cu bucurie de toate spectacolele, deoarece fiecare dintre ele avea copii mai mari şi mai mici care priveau mereu cu atenţie şi emanau o fericire care nu se poate descrie în cuvinte nici acum. Zâmbetele şi râsetele lor sincere sunt cele care ne aduc mulţumire şi ne fac să trăim sentimente unice.

Ce înseamnă scena pentru tine?

            Lucrând în mediul independent, pentru mine scena se schimbă cu fiecare reprezentaţie pe care o am şi cred că acest lucru m-a ajutat  să mă dezvolt în carieră, deoarece nu s-a instalat rutina, monotonia. Dar şi sentimentul pe care mi-l oferă scena de teatru este unic şi de fiecare dată când păşesc pe o asfel de scenă mă cuprinde o emoţie foarte puternică.

Cum jonglezi cu timpul având în vedere că ești și la catedră și cu echipa în vizite la grădinițe, școli, respectiv festivaluri?

Sunt profesor, alături de Tudor, partenerul meu de viaţă şi de scenă, la Grădiniţa şi Şcoala Atelier 1 şi la Şcoala Populară de Arte ,,Titel Popovici”, şi ne ajutăm să ţinem toate lucrurile sub control. Cursurile de teatru în general, le susţineam după amiaza, spectacolele le aveam dimineaţa, iar la festivaluri plecam în weekend, aşadar aveam un program destul de încărcat, dar ca şi artişti suntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă.

Un actor simte multe mulțumiri sufletești. Dar, sunt și tristeți care nu dau pace sufletului dumneavoastră?

            Desigur, sunt şi tristeţi, că aşa este viaţa: cu bune şi cu rele. Mi-aş fi dorit să li se acorde mai multă importanţă companiilor profesioniste de teatru din mediul independent. De exemplu, în străinătate, la festivaluri programul este format din, aproximativ, 60% companii independente şi 40 % teatre de stat, pe când la noi în ţară procentul pentru prezenţa în festivaluri a trupelor independente este unul foarte mic, şi nu pentru că nu ar aplica. Mi-aş dori ca acest lucru să se schimbe în viitor.

De unde numele Puppets Art Time?

Puppets Art Time este mai mult un îndemn pentru oameni să se bucure de timpul pentru arta păpuşilor, indiferent de vârsta lor. Spectacolele noastre se adresează atât copiilor cât şi adulţilor, şi ne dorim ca în momentul în care oamenii văd numele de Puppets Art Time – Teatrul de buzunar să ştie că va urma un spectacol de animaţie care le va aduce cu siguranţă bucurie în suflet.

Susții alături de ceilalți membri ai echipei de teatru spectacole în țară, dar și peste granițele țării. Există vreo diferență între publicul spectator român și cel de altă naționalitate?

            Nu există diferenţe, publicul pe care l-am avut atât în ţară cât şi peste hotare, s-a bucurat de spectacolele noastre şi dacă a simţit că trebuie să râdă, a râs, dacă a simţit că trebuie să se implice, s-a implicat, şi dacă a dorit să aplaude, a aplaudat.

Povestește în câteva rânduri întâmplarea cea mai frumoasă trăită cu echipa în țara noastră sau în afara ei.

            Unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit a fost când am participat la cea de-a 11 a ediţie a Festivalul Internaţional de teatru ,,Little ladies, little gentlemen” din Ankara, fiind primul teatru din România care a jucat pe scena festivalului, iar la finalul spectacolelor, am fost chemaţi pe holul teatrului deoarece sute de copii doreau sa ne cunoască şi să facă poze cu noi.  Acesta este un eveniment care ne va rămâne întipărit în minte şi în suflet pentru o vreme îndelungată.

Dar, provocarea cea mai mare…?

            Cea mai mare provocare a fost în momentul când am plecat spre Londra, unde aveam de prezentat un spectacol la Institutul Cultural Român, şi ni s-a stricat maşina în Germania. Am avut mare noroc de nişte prieteni care locuiau în apropierea locului în care am rămas pe autostradă şi ne-au ajutat să vorbim cu cineva să ne tracteze maşina, să o ducem la o reprezentanţă. Problema cea mai mare a fost că am prins zile de sărbătoare şi nu se lucra, astfel riscând să nu ajungem la timp în Londra, dar a doua zi s-au mişcat repede cei de la service şi am reuşit să ajungem în timp şi să dăm un spectacol foarte frumos.

Este publicul format din copii cel mai sincer?

            Cu siguranţă copiii sunt cei mai sinceri, deoarece ei fac doar ce simt, nu fac anumite gesturi doar pentru că aşa trebuie, spre exemplu să aplaude la finalul spectacolului. Dacă păpuşile şi actorii le transmit sentimente, trăiri, emoţii, ei se simt bine si vor arăta acest lucru prin implicarea lor în spectacol: vor râde, vor plânge, vor trăi odată cu personajele iar la final vor aplauda.

 Atunci când vă dezbrăcaţi de toate personajele, cine sunteţi voi în viaţa cotidiană?

            Suntem prieteni, suntem părinţi, suntem oameni cu bucurii şi cu griji. Ne place să ieşim mult, să comunicăm cu alţii, să călătorim şi să ne bucurăm de ceea ce ne oferă viaţa.

Ce v-au adus bun participările la festivalurile naționale, cât și internaționale?

Toate participările la festivaluri şi evenimente, fie că au fost naţionale sau internaţionale ne-au confirmat că suntem pe drumul cel bun şi că ceea ce facem este bine. Ne-au impulsionat să ne dorim mai mult şi să facem doar spectacole de calitate. Totodată am cunocut mulţi oameni, atât din domeniul nostru cât şi din afara lui, şi am legat prietenii care sunt sigură că vor ţine mult timp.

Cu ce gând ai intrat în 2020?

            Am intrat doar cu gânduri pozitive! Pe plan personal doresc să fiu un om bun, o mamă aşa cum trebuie să fiu pentru fetiţa mea şi o parteneră minunată pentru soţul meu. Pe plan profesional îmi doresc să joc cât mai mult, să fiu cât mai creativă şi să am cât mai mulţi elevi cărora să le transmit iubirea şi respectul pe care le am pentru teatru.