Ecaterina este o artistă complexă, în copilărie obișnuia să creadă că va ajunge deopotrivă balerină și pianistă. Astăzi este actriță la Teatrul de Stat din Constanța.

Andrei Crăciun

Drum. Ecaterina Elena Lupu. De unde vine și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi? Cine ești dumneata, Ecaterina Elena Lupu? Care îți este povestea?

Ecaterina vine de la rochii de balet cu tutu, poante roz, oase strivite și se îndreaptă către caiete de regie. Între timp, pe drum, joacă și scrie. Cine sunt eu? Eeeei bine… în copilărie eram Catrina (când eram obraznică), Catiușa/Katiușa (când eram cuminte), Kitty (când eram alintată), Demon (în ochii lu’ frate-miu, Alex), Catrinel (în genere), am mai crescut și am devenit Ecaterina, mi-am făcut niște prieteni și am ajuns Eca, am fost iubită de niște băieți și am fost Elena, Katerina, Lupoaica. În final, matrioșca se închide cu Kate (fata aia rea, știi?). Nu știu ce să răspund la întrebarea asta cu povestea mea, mai ales că aproape nu cred deloc că sunt în măsură să dau interviuri (cine sunt eu până la urmă?). Numai pentru că una dintre frivolitățile mele (nenumărate!) este audiența, scriu toate astea. Bref, ,,povestea” începe cu o fătucă răsfățată și proiectată să ajungă prim-balerină la Bolshoi și pianistă, deopotrivă; continuă cu o schimbare de plan care o decepționează cumplit și o aruncă într-o stare de furie și revoltă care o face de cap pe mama ei (care e un înger). Fata crește (furioasă, rebelă, vanitoasă și plină de capricii), citește tot ce prinde (asta a salvat-o, lectura!), face teatru în liceu cu trupa din oraș (Bacău), scrie și montează trei spectacole cu liceeni și astfel i se face poftă de regie (toată lumea spune să dea la regie, dar ea vrea să fie în centrul atenției!). Buna ei prietenă și îndrumătoare, Eliza Judeu o sprijină, o învață. Dă la actorie, la UNATC, intră la clasa Mihaelei Sîrbu (pe care o iubește mult). Iar acum e actriță la Teatrul de Stat Constanța (marea o atrage spre dânsa în cele mai potrivite momente de-a lungul vieții, cel puțin până acum).

Pandemie. Cum ți-a fost în starea de urgență și în starea de alertă, cu ce învățăminte s-a ieșit, și de acum încotro?

În pandemie am văzut foooooaaaaarte multe filme. Eu am două viteze: munca până la sânge sau lenea întruchipată. Pe timp de pandemie, a doua viteză s-a lăfăit, ca o nerușinată ce e, în sucul prezentului. Ce să învăț din pandemie? Că suntem o specie total absurdă.

Spectacole. Unde să vină publicul spectator să te vadă, cu apetitul deschis de citirea interviului (și apocalipsa încheiată)? Unde ești de găsit? Pe marele ecran, precum și pe ecranele mici și mijlocii unde te putem vedea?

Spectacolele în care joc aici la Constanța: ,,Lasă-mă să intru” (regia Vlad Cristache), ,,Jocuri în curtea din spate” (regia Diana Mititelu), ,,Show-ul de comedie” (spectacol de improvizație coordonat de Dragoș Muscalu), ,,Doi tineri din Verona” (regia Alexandru Mâzgăreanu)… și mai vin. Pe micile și marile ecrane nu mă vezi, încă (și e un fapt cât se poate de regretabil, că în zece ani mi se risipește frumusețea (am și nițel umor, nu știu dacă se vede…).

Țara. Ce relație are Ecaterina Elena Lupu cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? 

Să isprăvesc repede cu subiectul ăsta… tata meu era deja om politic când m-am născut eu și a tot fost multă vreme. Așa că am fost martora unor discuții despre țară, istorie, jocuri politice care m-au legat de România cu un lanț puternic. Și iubesc limba română. De aia și scriu, probabil (am un volum de poezii care se numește ,,Colinde pentru când nu e Decembrie” și vine și al doilea; asta așa ca să mă mai mândresc oleacă). În același timp, urăsc visceral porcăriile și mizeriile din România, începând de la corupție și până la mentalitate. Mai mult nu mai zic, că mă aprind. Dacă e să plec, plec în America. Am vizitat aproape toată Europa, dar în America nu am fost. Drept acolo m-aș duce.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. 

Prietenele mele cele mai dragi: Cătălina Mihai (un talent sclipitor, dramă, comedie, orice), Ioana Niculae (o sensibilitate adâncă și o feminitate rară, de secol XVII), Ștefania Cîrcu (forță, ironie, stil), Cristina Simion (franchețe, grație, mister). O iubire eternă: bunul meu prieten, Tudor Cucu-Dumitrescu (e minunat, carismatic, muncitor, poate fi Romeo și la fel de bine, Richard al Treilea). Prietena mea, Ioana Bugarin (o mare frumusețe cu talent și sensibilitate cât cuprinde). Un om extrem de drag: George Pleșca, care este coregraf și dansator (talent de ăla de se naște o dată la o mie de ani). Prietena și confidenta mea din copilărie: Mara Cojocaru, artist plastic! E la început de drum. Va rupe pânza! Pentru cei din Anglia, din întreaga lume, urechile ciulite și ochii larg deschiși la Eduard Buhac! Sucevean care ne face o mare cinste. Super-inteligent, super-talentat, fermecător și foarte curajos.

Ce ai vrea să știm despre tine și eu nu am știut să te întreb: Ecaterina Elena Lupu să se întrebe, ea să răspundă.

Se știe totul despre mine. E de ajuns să stai la masă cu mine, în crâșmă și afli tot!

CITAT
Urăsc visceral porcăriile și mizeriile din România, începând de la corupție și până la mentalitate. Mai mult nu mai zic, că mă aprind. Dacă e să plec, plec în America. Am vizitat aproape toată Europa, dar în America nu am fost. Drept acolo m-aș duce.
Ecaterina Lupu, actriță

 Credit foto: Alin Leancă