Se aşează cu determinare la biroul de lucru, cu căştile în urechi, ascultând muzică pe fundal. Odată ce pătrunde în universului desenului şi al ilustraţiei uită de sine, deoarece când desenează timpul lui se dilată. Lucrează ore în şir şi caută întotdeauna să-şi depaşească limitele. Iar aceste limite pentru el înseamnă o evoluţie vizuală, apreciata de un public extrem de exigent. Îl cheamă Ionuţ Rădulescu, 27 de ani, un artist român din oraşul Balş, judeţul Olt, care a cucerit New York-ul. Este un tip nonconformist în gândire şi comportament, original, cu o imaginaţie uimitor de bogată.

Ionuţ şi-a descoperit o pasiune înflăcărată pentru desen la o vârstă extrem de fragedă şi odată cu trecerea timpului şi-a dezvoltat această înclinaţie, urmând cursuri de specialitate la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova. Ulterior a absolvit UNARTE (Universitatea Naţională de Arte) din Bucureşti. În perioada studiilor de licenţă a lucrat pentru o duzină de publicaţii româneşti, însă momentul său de glorie a fost colaborarea pe care a avut-o cu o prestigioasa agenţie de publicitate din Londra, McCann Erickson.

A lucra într-o asemenea agenţie ar putea fi considerat de unii apogeul carierei unui designer-ilustrator, însă Ionuţ nu s-a mulţumit cu atât. Visul său cel mare era să ajungă în America, deoarece ştia că acolo se dă ora exactă în materie de design şi ilustraţie. Iar visul i s-a îndeplinit la scurt timp după, când a ajuns în Statele Unite pentru a urma studii masterale, primind o bursă integrală la SCAD Savannah College of Art & Design (The University for Creative Careers). După master nici nu i-a trecut prin cap să se întoarcă acasă sau măcar în Europa, unde ar fi avut viitorul asigurat. A ales să rămână la New York, o metropolă în care, de patru ani încoace, se simte foarte confortabil pentru că, spune el, îi stimulează imaginaţia şi îl determină să-şi depăşească limitele.

Însă activitatea de desiger şi ilustrator în America l-a forţat pe Ionuţ să facă uneori sacrificii uriaşe. Iar cel mai mare preţ plătit de dragul artei a fost imposibilitatea de a ajunge acasă la înmormântarea tatălui său, decedat prematur din cauza unei boli incurabile.

Încă de când era copil, Ionuţ desena pe asfalt sau pe garaje tot soiul de personaje, ilustraţii, desene animate, pokemoni. La vremea respectivă îi plăcea foarte tare moda şi a realizat un poster imens pe care l-a trimis la o emisiune a lui Horia Brenciu. Întâmplarea a făcut ca acel poster să fie prezentat la televizor, o realizare de care îşi aminteşte cu mare drag. „La început desenam pe unde nimeream  şi apoi am început să desenez pe foi speciale aduse de tatăl meu, care lucra în Armată. Foarte rar mă uitam la televizor, mai mult desenam. Pentru mine a mă relaxa însemna a desena. Mă chema mama să mănânc micul dejun şi nu mă duceam pentru că voiam să desenez. Acesta era singura activitate din copilărie care îmi făcea plăcere. Desenam din instinct. Aşa a început totul”, povesteşte Ionuţ.

Ulterior, tatăl său a observat talentul fiului pentru desen şi a încercat să-l cultive. I-a cumpărat reviste, culori şi hârtii speciale de colorat, conştient că o astfel de pasiune nu putea fi irosită. Alături de mama lui Ionuţ, au mizat totul pe talentul copilului şi nu s-au înşelat. L-au încurajat să urmeze cursurile liceale în Craiova, la Liceul de Artă „Marin Sorescu”, unde fiul lor avea şansa să-şi dezvolte creativitatea şi să obţină informaţii generale despre istoria artei şi istoria designului.

Primul job de ilustrator, la 16 ani

După ce a fost admis la liceu, orizontul lui Ionuţ s-a lărgit. A fost îndrumat de profesori dedicaţi, care şi-au dat seama de înclinaţia lui şi au lucrat intens cu el şi cu alţi câţiva colegii de-ai săi la fel de pasionaţi. A cunoscut profesionişti din domeniu, iar primul contact cu aceştia a fost chiar în clasa a 9-a, când a profitat din plin de oportunitatea de a-şi exersa talentul şi inspiraţia. „Gazda mea din Craiova a văzut un anunţ într-un ziar local în care o agenţie de publicitate căuta designeri pentru a crea ambalaje pentru nişte pungi de cereale. Atunci nu ştiam să lucrez cu calculatorul, făceam desene doar pe hârtie. Tot atunci am văzut prima dată cum se folosea tableta grafică, cum se colora pe calculator. Mi s-a părut foarte interesantă ideea de a naşte concepte grafice din orice. Mi-a plăcut foarte tare ideea de a face branding, iar respectiva agenţie de publicitate a sesizat entuziasmul meu şi mi-a oferit şansa să lucrez timp de doi ani ca grafician. Acesta a fost primul meu job plătit pe când aveam 16-17 ani.”

Tot în perioada liceului, Ionuţ a beneficiat de o bursă de lucru în Germania, la Leipzig, unde a creat un ghid turistic. Acesta a fost primul contact cu specialiştii străini din domeniu, o etapă importantă în formarea sa profesională.

După liceu tânărul a devenit studentul Universităţii Naţionale de Artă şi Design (UNARTE) din Bucureşti, unde a intrat în primii 20. „Am făcut trei ani de facultate, care au fost foarte interesanţi. În primul an am fost într-un proces de acomodare, iar după primul an am plecat în SUA cu programul Work and Travel. Am plecat pentru că voiam să văd cum e perceput designul în America. Am ajuns în Yellowstone, am stat trei luni şi jumătate, timp în care mi-am dat seama că tot ce făceau americanii arăta foarte bine din punct de vedere vizual. Mi-amintesc că analizam orice ambalaj care îmi cădea în mână şi am constatat că era foarte bine realizat. Atunci mi-a răsărit în minte ideea de a aplica la un master în SUA pentru a fi în contact permanent cu sistemul lor publicitate.”

Când a revenit acasă, Ionuţ era deja hotărât să se întoarcă în SUA pentru a studia design. În anul al doilea de facultate a început să lucreze intens la portofoliu, conştient fiind că pentru a intra la master în America trebuia să studieze şi să muncească mai mult. „A fost un proces de lungă durată, din toamna lui 2008 până în vara lui 2010, timp în care am muncit enorm pentru a fi sigur că pot ajunge în SUA, numai asta aveam în cap”, îşi aminteşte Ionuţ. În paralel cu facultatea, tânărul colabora cu mai multe reviste şi publicaţii româneşti, pentru care făcea ilustraţii şi design. La finalul facultăţii, licenţa sa a fost publicată pe internet, împreună cu proiectele la care lucrase anterior, iar asta l-a ajutat să întocmească un portofoliu consistent, necesar pentru a ajunge în Statele Unite.

După facultate, timp de un an a lucrat ca liber profesionist în publicitate la o agenţie de profil, ceea ce l-a ajutat mult, deoarece portofoliul îi creştea şi era din ce în ce mai apreciat.

Designer în cosmopolita Londră

Şi cum desenele şi ilustraţiile sale au devenit foarte vizibile în spaţiul virtual, Ionuţ a fost uşor remarcat de marii jucători din domeniu. Aşa a ajuns să fie cooptat într-o prestigioasă agenţie de publicitate britanică, unde a câştigat experienţă şi şi-a făcut o carte impresionată de vizită. „Un tip englez a văzut munca mea, i-a plăcut şi mi-a scris pe internet. Ulterior aveam să-mi dau seama că tipul era director de creaţie la agenţia McCann Erickson din Londra. Am păstrat legătura cu el şi m-a invitat la Londra să discutăm condiţiile colaborării. Am fost foarte timorat când am dat ochii cu el, s-a uitat atent pe tot portofoliul meu şi mi-a cerut răgaz să se gândească. Până seara am şi primit răspunsul, când mi-a oferit şansa să lucrez la o campanie de lansare a unui restaurant italian. În cele din urmă a fost foarte mulţumit de munca mea şi aşa am ajuns să lucrez pentru această agenţie toată vara anului 2011. Am câştigat atunci vreo 10.000 de lire, iar ai mei nu înţelegeau de unde am făcut rost de acei bani, credeau că sunt traficant de droguri”, povesteşte râzând Ionuţ.

Iar banii câştigaţi nu i-a irosit pe nimicuri, cum poate alţii ar fi fost tentaţi s-o facă. Toţi acei bani au fost economisiţi pentru că fără acele resurse visul de a face masterul în America ar fi fost himeric, dată fiind că taxa de studii şi costurile de întreţinere erau exorbitante. „La un moment dat am avut ocazia să dau un interviu pentru a intra la SCAD, în America. Am fost foarte determinat, am avut un interviu prin telefon, plus portofoliul meu de lucrări. Au fost încântaţi de modul cum m-am prezentat şi apoi mi-au trimis o scrisoare prin care mă anunţau că am fost acceptat cu bursa integrală. Taxa de studii era de 32.000 de dolari pe an, iar dacă n-aş fi obţinut bursa nu aveam cum să studiez în SUA. Ai mei mi-au spus că sunt nebun, că ei nu au de unde să-mi dea banii aceia. I-am liniştit şi le-am zis că nu e nevoie să-mi dea niciun ban pentru că primisem acea bursă. Chiar şi aşa, au încercat să mă convingă să rămân în Europa, mai ales că aveam un job bun în Londra, dar nu a fost chip să mă întoarcă din drum. Mi-a fost destul de greu la început pentru că, deşi studiile îmi erau plătite, trebuia să mă întreţin, lucru pe care l-am făcut din banii câştigaţi cât am lucrat în Londra.”

Publicat în ziarul New York Times

Finalizarea masterului nu a însemnat pentru Ionuţ încheierea visului american, deoarece el ţintea şi mai sus. A considerat că îşi putea desăvârşi cariera doar dacă lucra în New York, un oraş etalon în domeniul designului.

„Am ales New-York-ul pentru că e singurul loc din Statele Unite unde sunt cei mai buni designeri şi ilustratori. E un câmp de bătălie cu mulţi oameni foarte buni. N-a fost deloc uşor, mai ales la început. A fost o venire bruscă la New York, însă mi-am găsit relativ repede de lucru şi aşa m-am stabilit acolo.”

Acum colaborează cu mai multe reviste americane şi are un job stabil la o agenţie de publicitate pe segmentul fashion. Recunoaşte că îi plac lucrurile ciudate, iar New York-ul îl ajută în acest sens. Pe lângă jobul din agenţie, mai are şi alte colaborări. Cea mai mare realizare ca designer şi ilustrator a fost apariţia unui poster propriu în celebrul ziar New York Times. Cu acest poster a câştigat mai multe premii şi i s-au deschis mai multe porţi, iar specialiştii în domeniu l-au recunoscut  şi apreciat.

„Aici standardele sunt foarte ridicate. E o competiţie foarte mare şi e foarte greu să fii observat din pleiada de graficieni şi ilustratori foarte buni. Însă apariţia posterului meu în New York Times m-a ajutat enorm să devin cunoscut.”

Munca de designer în New York îi aduce lui Ionuţ satisfacţii incomensurabile, dar comportă şi sacrificii pe măsură. Tânărul are momente când munceşte şi câte 12-13 ore pe zi, dar nu se plânge pentru că îi place ceea ce face. Se cufundă în planşele sale, printre grafice, fonturi şi programe de editare şi nu percepe cum se scurge timpul. „Aici trebuie să munceşti enorm, trebuie să fii disciplinat, să stai cu fundul pe scaun şi să lucrezi. De multe ori nu am timp să fac mai nimic pentru mine. Programul meu începe la ora 9 dimineaţa, stau până la ora 7 seara în agenţie, după care ajung acasă şi mă ocup de celelalte proiecte. E un sacrificiu pe care mi l-am asumat când am decis să-mi urmez visul. Ştiam că nu voi avea viaţă personală. Pentru mine acum contează foarte tare cariera. Am impresia că nu mi-am atins limitele, iar anii de tinereţe vreau să-i folosesc la maximum în acest scop, să devin cel mai bun dintre cei buni.”

Deşi îţi dă impresia că a atins apogeul carierei la 27 de ani, Ionuţ priveşte şi mai departe. Îşi doreşte să înveţe cât mai mult în următorii doi ani, „să capăt o flexibilitate şi rapiditate cât mai mare, după care să-mi creez o echipă de 2-3 oameni pe care să-i coordonez şi care să lucreze pentru mine. După 30 de ani vreau să fiu director de creaţie într-o agenţie, după care să-mi deschid propria afacere în SUA. Mă motivează foarte mult femeile care au reuşit în domeniul acesta. Dacă ele pot, pot şi eu! E un ritm ameţitor, dar m-am obişnuit cu el.”

Iar eforturile depuse pentru a face faţă acestui ritm, căruia eşti obligat să-i rezişti ca designer în America, sunt recompensate cu sume consistente. Spre exemplu, un începător ajunge să câştige 40.000-50.000 de dolari pe an. Ulterior, când capeţi experienţă poţi câştiga aproximativ 80.000 de dolari pe an, după care, ca senior, ajungi să câştigi peste 100.000 de dolari pe an. Asta depinde, însă, de agenţia sau studioul în care lucrezi şi de profilul de design. „La prima vedere par bani mulţi, dar cheltuielile sunt foarte mari într-un oraş ca New York. Pentru o viaţă decentă e nevoie de 1.800-2.000 de dolari, bani necesari pentru chirie şi cheltuieli aferente.”

Regretul de a nu-şi fi luat la revedere de la tatăl său

Cu o carieră de invidiat la doar 27 de ani, apreciat de un public extrem de exigent, Ionuţ nu regretă nicio decizie pe care a luat-o până acum în viaţa sa. O singură remuşcare are, aceea că nu a putut fi alături de tatăl său pentru a-l conduce pe ultimul drum, dar se consolează cu ideea ca tatăl său, care l-a sprijinit întotdeauna, necondiţionat, îî veghează din ceruri calea şi se bucură de reuşitele sale. „Înainte să moară m-a sunat să-şi ia la revedere. A fost o conversaţie care m-a tulburat mult. El ştia că o să moară şi a ţinut să vorbească cu mine înainte. Atunci mi-am dat seama cât de scurtă e viaţa şi mi-am spus că o să fac imposibilul ca să fac tot ce-mi place în viaţă. Din păcate, nu am putut să vin acasă la înmormântare. Tatăl meu, înainte să moară, mi-a spus că trebuie să trag cu dinţii ca să rămân în New York şi să îndeplinesc ceea ce visam să realizez. Faptul că n-am putut ajunge acasă la înhumarea lui îl consider un mare sacrificiu pentru artă. Chiar dacă a murit, am simţit şi simt că e mereu lângă mine.”

Deşi au trecut aproape cinci ani de când a părăsit România, Ionuţ resimte şi acum povara depărtării de casă şi de familie. „Nu e deloc uşor să fii total rupt de familie, care a rămas din ce în ce mai mică. Ideea de a nu fi aproape de mama mă frământă, dar asta e situaţia, nu am cum s-o schimb, deşi mi-aş dori. Pe viitor nu ştiu ce se va întâmpla. Încă nu m-am gândit unde o să fiu peste 10 sau 20 de ani. Nu e bătut în cuie New York-ul şi nici America”, mai spune tânărul care are în plan ca în viitorul apropiat să-şi întemeieze o familie, însă nu înainte de 30 de ani. „Am nevoie de un partener care să mă înţeleagă şi să înţeleagă activitatea mea şi modul meu de lucru. Familia trebuie să fie un nucleu al echilibrului, un suport moral, nu un blocaj care să-mi taie aripile şi să mă împiedice să fac ce-mi place”, conchide Ionuţ Rădulescu.

CITAT: „Încerc să găsesc inspiraţie în orice. În fiecare zi fac câte o lucrare digitală şi aşa am ajuns să am în prezent un portofoliu de 700 de lucrări cu care am organizat mai multe expoziţii. Fac totul pas cu pas pentru că sunt conştient că fiecare cărămidă trebuie pusă strategic în cariera mea”. Ionuţ Rădulescu, designer român în New York