Reportaj. La margine de Bucureşti, în imediata vecinătate a fostelor platforme industriale de la Anghel Saligny, un sens giratoriu uriaş delimitează Capitala de intrarea pe Autostrada Soarelui. Una dintre ieşirile din această intersecţie circulară dă în strada Balta Albina, pe care, dacă avansezi, ajungi să descoperi un complex impozant, străjuit la intrare de câţiva paznici. Pe clădirea modernă ce se zăreşte dincolo de gardul împrejmuitor stă scris cu litere de-o şchioapă Liceul Internaţional de Informatică. Paznicul te întâmpină cu amabilitate, binevoitor să te ajute. Notează cu un gest pedant datele personale într-un catastif şi îţi oferă o legitimaţie de acces. Odată ce treci de acest filtru, păşeşti într-o lume a inocenţei, în care ţiuie glasuri zglobii de la aproape fiecare fereastră de termopan, în acest anotimp mai tot timpul larg deschisă. Acolo învaţă preşcolarii şi elevii de la clasele primare în cadrul şcolii denumite Spectrum.

Dincolo de acest corp de clădire se află un spaţiu cât mai multe terenuri de fotbal, unde elevii de gimnaziu şi liceu îşi petrec recreaţia. Ei învaţă în cadrul Liceului Internaţional de Informatică, din clasa a 5-a până într-a 12-a. ICHB (n.r. International Computer Highschool Bucharest), cum este cunoscut acest liceu în învăţământul preuniversitar, este o instituţie privată de elită, care pregăteşte copii cu capacităţi intelectuale deosebite şi le deschide calea spre un viitor strălucitor. Din cei 1 800 de elevi care studiază în acest campus întins pe 24 000 de metri pătraţi, de la şcoala primară până la liceu, mai mult de jumătate sunt sunt olimpici cu rezultate excepţionale la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Numai anul acesta au fost obţinute în total 135 de medalii la concursurile de matematică, informatică, fizică, chimie, astronomie, astrofizică sau geografie, dintre care 45 de aur, 48 de argint şi 42 bronz. Astfel de rezultate poziţionează acest liceu în rândul celor mai performante instituţii de învăţământ preuniversitar din România.

Fiind o şcoală particulară, ICHB se autofinanţează din taxa anuală de şcolarizare pentru fiecare elev, care ajunge la 4200 de euro pe an. La aceasta se pot adăuga taxele de internat, 2000 de euro anual, cu mese incluse, pentru elevii din provincie. Ei vin la Bucureşti stimulaţi de renumele şi prestigiul acestei instituţii de învăţământ, care scoate olimpici pe bandă rulantă. La prima vedere, astfel de costuri sunt inaccesibile pentru o familie obişnuită, însă ICHB vine în sprijinul elevilor supradotaţi şi al performanţei educaţionale. Ocupanţii primelor trei locuri la olimpiadele naţionale şi internaţionale sunt recompensaţi cu reducere integrală la taxa de şcolarizare, iar pentru alte rezultate notabile elevii beneficiază de reduceri parţiale la şcolarizare şi internat.

15 ore de pregătire intensivă săptămânal

O secvenţă din „Anotimpurile” de Vivaldi semnalează începutul orelor de curs la gimnaziu şi liceu, înlocuind vestitul clinchet de clopoţel. Elevii se retrag grupuri-grupuri către sălile de curs. În una din ele, dincolo de catedră, se zăreşte o profesoară albită de trecerea anilor şi a generaţiilor pe care le-a format de-a lungul deceniilor de activitate. Doamna Rodica Ionescu, 70 de ani, e profesor de fizică şi îi pregăteşte intensiv pe elevii de clasa a 9-a pentru a face pasul la anul spre lotul naţional. Are o voce blândă şi scăzută, dar care impune respect. „Energia cinetică a acestui obiect cum o calculăm? Hai, mamă, că ştiţi! Pornim de la momentul de inerţie al celor două bile diametral opuse, deci cosinus de beta…”. O elevă ia creta în mână şi înşiră pe tablă cifre şi calcule în care un necunoscător s-ar rătăci ca în pădurea amazoniană. Alfa, beta, gama… literele alfabetului grecesc se succed cu repeziciunea unui gând efemer. Din bancă vin pe rând soluţii alternative din partea celorlalţi colegi. Profesoara nu intervine decât sporadic, pentru că elevii sunt toţi ochi şi urechi şi cunosc deja algoritmul de calcul.

„Azi facem câte cinci ore de pregătire intensivă, fără pauză. Ei deja s-au adaptat. Cine vrea să meargă la baie, poate merge, îşi iau apă şi apoi revin în clasă. De mâncat, deloc în tot acest timp. Ei vor să facem pregătire, eu doar mă conformez dorinţei lor. Aşa lucrăm cu toate grupele de performanţă, indiferent de materie. Pregătirea intensivă se desfăşoară în afara orelor obligatorii. Au câte trei şedinte pe săptămână, fiecare de câte cinci ore. Ne pregătim temeinic pentru că anul viitor vor intra şi ei la loturile naţionale”, spune doamna Iliescu.

În total, în clasa specială de fizică se află opt elevi, restul sunt cooptaţi în loturile naţionale. Dintre cei opt, trei băieţi primesc acceptul profesorului să răspundă la câteva întrebări în afara sălii de curs.

Mihai, Teodor şi Ionel ies sfioşi şi curioşi să afle ce ar putea să-i întrebe un reporter. Mihai, un tip subţirel din Buzău, e numai zâmbet şi răspunde emoţionat la întrebări. „În clasa a 6-a mi-am dat seama că îmi place fizica. De atunci am mers în fiecare an la olimpiade. Cel mai bun rezultat l-am obţinut anul acesta, locul I la naţională. La concursuri se dau subiecte din toată materia de liceu şi trebuie să ştim cam tot pentru a avea rezultate bune. Aici sunt două clase de olimpici pe fiecare generaţie. De exemplu, clasa noastră, 9F, conţine opt olimpici la fizică, opt la informatică şi doi la biologie. Olimpicii de la fizică din fiecare clasă se grupează pentru a participa la orele de pregătire intensivă, la fel şi cei de la informatică, matemetică sau biologie”, explică Mihai modul cum sunt organizate clasele pentru olimpici. El îşi doreşte ca după ce termină liceul să studieze inginierie biofizică, dar nu în România, ci în străinătate.

Teodor, un flăcău cu plete rebele, flancat de colegii săi mai scunzi, spune că a îndrăgit fizica datorită dirigintei din gimnaziu. Un rol important l-a avut şi tatăl său, profesor de matematică, care l-a ajutat pentru că la fizică e nevoie mereu de matermatică. Anul trecut a obţinut locul 2 la faza naţională, iar după liceu ar vrea să facă astronomie, dar tot în afara ţării.

Ultimul dintre băieţi, Ionel, este coleg de cameră cu Mihai, la internatul liceului. E din Oneşti şi a venit să studieze la ICHB pentru că acest liceu e foarte popular. „A fost o alegere bună şi dacă aş fi obligat să aleg încă o dată, aş alege la fel. Eu, de pildă, am ocupat locul 2 la olimpiada naţională de fizică, de anul acesta şi acum beneficiez de reducere integrală atât la şcolarizare, cât şi la internat. Temele de la fizică ne solicită mult timp, dar să ştii că ne rămâne şi timp liber. Ieşim la fotbal aproape în fiecare seară şi facem tot felul de activităţi recreative”, spune Ionel cu o mină serioasă.

ICHB alcătuieşte lotul de chimie al Bucureştiului

Pe acelaşi palier, dar vizavi de clasa de fizică, se pregătesc intensiv şi chimiştii olimpici. Ei sunt îndrumaţi de doamna Lina Chiru, profesoară cu mulţi ani de experienţă în domeniu, care a predat în trecut la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Tabla e plină cu formule chimice sofisticate, care se aseamănă cu veritabili faguri de miere. După două ore de studiu teoretic, elevii părăsesc sala de curs pentru a lucra practic în laborator. Prilej bun de a discuta cu doamna Chiru despre provocările chimiei şi misiunea de a le desluşi olimpicilor cele mai ascunse taine ale polimerilor sau benzenului.

„Liceul nostru propune tipul de învăţământ diferenţiat, centrat exclusiv pe elev. Pentru cei care îşi doresc rezultate superioare, chimia este studiată în cadrul claselor speciale în care sunt cooptaţi elevii cu rezultate foarte bune la olimpiade. Nivelul de pregătire, predare şi verificare este superior celui din clasele obişnuite. Ei studiază având o bibliografie internaţională şi rezolvă subiecte de la concursurile internaţionale. Lucrez cu ei pe paliere, în funcţie de nivelul şi mobilitatea ficăruia. Am copii de clasa a 9-a care sunt în lotul naţional lărgit, lucru posibil pentru că au participat la pregătirea grupelor cu elevi din clasele mai mari. La liceul nostru este o tradiţie ca elevii să aibă rezultate excepţionale. Sunt copii cu un potenţial intelectual deosebit. Am avut clase în care lotul olimpic al Bucureştiului era format în procent de 80-90% din elevi de la liceul nostru. Din păcate, însă, foarte puţini din cei pe care îi pregătesc rămân în ţară după liceu. Ei obţin burse de studii datorită rezultatelor de la olimpiade şi atunci preferă să studieze în străinătate”, spune profesoara Chiru.

Pe cât de încântată este de performanţele elevilor săi, pe atât de mâhnită este de nivelul unor dascăli, în special cei care predau în învăţământul de stat. „Din păcate, nu mai avem profesori cu vocaţie, nu mai sunt interesaţi. Pentru a pregăti elevi de olimpiadă trebuie să ai tu însuţi o pregătire deosebită, trebuie să munceşti mult cu ei, iar noile generaţii de dascăli nu mai sunt dispuse să facă asemenea eforturi. Înainte, când obţineai un loc în învăţământ era o realizare foarte mare. Acum e un simplu loc de muncă pentru unii.”

Dintre olimpicii de clasa a 9-a care se pregătesc în clasa specială de chimie se remarcă Oprea Ioana şi Vătăşescu Vlad. Ioana spune râzând că a prins drag de chimie datorită părinţilor, care lucrează în domeniu. „Am întotdeauna dorinţa de a mă autodepăşi şi mereu am studiat mai mult decât era necesar pentru a face faţă la clasa. În clasa a 8-a am obţinut locul 3 la chimie, iar la olimpiada de engleză am terminat pe locul 5. Când voi termina liceul vreau să fac cercetare în chimie în Anglia sau America”. Pentru Vlad afinitatea faţă de chimie a apărut prin hazard, în clasa a 8-a, când nu s-a calificat la faza naţională la olimpiada de matematică şi apoi s-a reorientat. Şi a fost o decizie bună, deoarece anul acesta s-a clasat pe locul 8 la naţionala de chimie, iar la anul speră să îmbunătăţească acest rezultat. Când va absolvi ICHB vrea să le calce pe urme părinţilor şi să devină doctor, iar pentru asta şi-a propus să studieze medicina la Oxford, dar nu în Anglia, ci în Franţa pentru că a auzit el că universitatea britanică îşi va deschide un centru universitar în Hexagon.

Dotări şi condiţii ultramoderne

Muzica lui Vivaldi, care ţine loc de clopoţel, sparge liniştea care împresoară coridoarele largi. Liceenii ies grupat în recreaţie. Lângă corpul de clădire în care învaţă ei se află celălalt corp, unde studiază elevii de gimnaziu. Fiecare an de studiu este repartizat pe câte un etaj. La subsol se află sala de mese, unde mirosul de mâncare proaspăt gătită pentru prânz este răspândit în fiecare ungher al încăperii. Dacă o iei pe scări în sus, ochii îţi cad pe citatele şi expresiile motivaţionale scrise la baza fiecărei treapte în limba engleză. Pe alte trepte de la scara vecină sunt desenate figuri geometrice şi ecuaţii matematice. La ICHB niciodată nu te plictiseşti dacă urci sau cobori un etaj. Mintea îţi este ţinută mereu în priză.

La capătul unui coridor se află biblioteca, o sală elegant mobilată şi utilată, aerisită, unde câţiva elevi scrijelesc cu stiloul pe caiete studenţeşti. După bibliotecă începe zona laboratoarelor: cele de limba turcă, muzică, informatică, biologie. În ultimul elevii tocmai se ocupă de disecţia unor peşti, supravegheaţi atent de profesor. „Tăiaţi cu bisturiul în partea dorsală”, îşi îndrumă dascălul învăţăceii curioşi să descopere măruntaiele peştilor. Mai încolo este laboratorul de limba engleză, unde elevii silabisesc câteva cuvinte în cor cu profesoara. Aflăm că la ICHB există şi clase unde orice materie este predată în limba lui Shakespeare şi tot aici se află şi un centru autorizat Cambridge.

La etajul 1 sunt toate clasele de a 6-a. Este o zarvă generală înainte de reluarea orelor. Copii îşi lasă în grabă hainele şi ghiozdanele în cuiere şi dulapuri special amenajate pe culoar şi întră în clase. Într-una din săli stă să înceapă ora de matematică. „Bunăăă ziuaaaa!” se aude din piepturile a 24 de elevi. Ei o întâmpină cu bucurie pe profesoara Ivanovici Lioara, care le e şi dirigintă totodată. Se vede că sunt ataşaţi de ea, dar şi reciproca e valabilă. Stau smirnă în băncile lor şi o sorb din priviri. Doamna Ivanovici este un dascăl blând, cu vocaţie. Le vorbeşte calm şi răspicat elevilor ca să se facă înţeleasă. Originară din satul Slatina, judeţul Suceava, a venit acum zece ani la Bucureşti ca să predea la ICHB pentru că se săturase de submediocritatea şi dezinteresul elevilor din învăţământul de stat. „Înainte predam lucruri elementare unor elevi care nu aveau capabilitatea de a înţelege o ecuaţie de gradul II. Dar aici nu mai e cazul. Acum îmi e foarte simplu să lucrez cu copii excepţionali. E foarte uşor să rezolv nişte probleme grele cu elevi care mă înţeleg. După atâţia ani de muncă am avut norocul ca măcar acum să am parte de elevi foarte buni. Muncesc foarte mult cu ei, dar satisfacţia este foarte mare. Inclusiv sâmbăta suntem la şcoală pentru pregătire. De exemplu, au patru ore în programă şcolară şi facem suplimentar încă nouă ore de matematică”, spune profesoara cu accent moldovenesc, nediluat după zece ani petrecuţi în Capitală.

O clasă întreagă de olimpici la matematică

Începe lecţia al cărei subiect sunt radicalii. „Să reţinem că radicalul oricărui număr este un număr pozitiv mai mare sau egal cu 0. Aşadar, cât este radical din 64?” 24 de mâini se ridică instantaneu, semn că toţi ştiu răspunsul. Doar unul are privilegiul să-l ofere. Dar întrebările continuă şi răspunsurile se succedă cu repeziciune. Lecţia de desfăşoară într-un ritm susţinut, interactiv, fără niciun moment de respiro. Profesoara îi încurajează pe toţi să participe activ la lecţie, folosind metode moderne de predare.

„În perioada aceasta, fiind ultimele săptămâni de şcoală, parcurgem recapitularea materiei. Însă noi, pentru a fi buni şi a avea performanţe, suntem cu câţiva paşi în faţă. Am terminat materia de clasa a 6-a de mai mult timp, iar acum învăţăm materia de clasa a 7-a. Dacă la alte şcoli de stat elevii sunt deja în vacanţă, noi facem matematică până în ultima zi de şcoală. Asta e diferenţa între învăţământul de stat şi cel particular. Elevii mei au participat la naţionalele de matematică, fizică, informatică cu rezultate deosebite. Sunt unii care participă la mai multe olimpiade, dar când cresc îşi aleg o singură materie pe care se axează. Din cei 24 din clasa mea, la olimpiada de matematică au trecut toţi de prima etapă. La etapa naţională au participat 10, la informatică 7, la fizică 2”, îşi laudă profesoara „copiii”. Ea dezvăluie că ICHB, fiind instituţie privată, ar trebui să aibă maximum 20 de elevi într-o clasă, conform regulamentului. Dar fiindcă au fost cereri numeroase, numărul a fost suplimentat.

Dacă de elevi supradotaţi liceul nu duce lipsă, nu acelaşi lucru se poate spune despre profesori. Conducerea ICHB se confruntă cu mari probleme când îşi propune să suplimenteze efectivul de cadre didactice. „Rar găsim un profesor bun care să vrea să lureze la liceul nostru pentru că aici trebuie să munceşti serios cu elevii. Noi căutăm oameni dedicaţi şi devotaţi şi suntem mai mereu refuzaţi. Trebuie să avem şansă să găsim pe cineva care să vrea să vină şi să rămână la noi. Profesorii de informatică se găsesc cel mai greu, pentru că aţi văzut că e criză de IT-işti. În clasa mea, copii de la fizică au făcut pregătire cu un elev de liceu, care le-a fost mai mult decât profesor, şi prieten, şi pedagog, de toate. Pentru cine vrea să muncească, este un liceu extraordinar, care te împlineşte ca dascăl.”

Olimpicii, cartea de vizită a ICHB

Liceul Internaţional de Informatică este şcoala cu cei mai mulţi olimpici din România, statut facilitat de existenţa claselor speciale la fiecare materie. În plus, după terminarea studiilor, 60% dintre absolvenţi au fost admişi la studii în străinătate, ţările preferate de elevi fiind America şi Anglia. „Rezultatele obţinute de copiii noştri reprezintă cartea noastră de vizită, toată lumea ne ştie ca pe şcoala cu cei mai mulţi olimpici. Asta a făcut să avem foarte mult cereri de înscriere şi din acest motiv am decis să ne extindem pentru a satisface toate aceste cereri. Aşa că anul următor vom inaugura Liceul Internaţional de Informatică Nord, în cartierul bucureştean Colentina”, dezvăluie PR-ul instituției, Mocanu Sorina

Povestea ICHB a început în anul 1995 de la ideea clericului turc Fetullah Güllen. În viziunea acestuia, problemele secolului XXI pot fi rezolvate doar prin educaţie, iar conflictele pornesc din cauza lipsei de educaţie a oamenilor care locuiesc pe această planetă. „Astfel de şcoli există în peste 170 de ţări din lume, fără a avea vreo legătură între ele. Nu există o reţea, doar ideea de a înfiinţa astfel de şcoli a fost comună”, spune managerul Hayati Agaoglu, care savurează un ceai turcesc în biroul său spaţios. Îmbrăcat la patru ace, stă relaxat în spatele unei mese pline de hârtii oficiale. Telefonul îi sună la intervale regulate şi discută cu interlocutorii săi când în română, când în turcă. Când nu este întrerupt de soneria mobilului, vorbeşte despre investiţii, misiunea şi valorile ICHB, dar şi despre planurile de expansiune.

O investiţie de milioane, de euro

„Ce am construit noi aici am făcut-o cu ajutorul creditelor bancare. Totul a costat 11 milioane de euro, iar aceasta cred că este cea mai mare investiţie particulară făcută în educaţia din România. Cu aceşti bani puteam deschide o fabrică, dar am preferat să investim în educaţie. Să ştiţi că tot profitul pe care îl obţinem, dacă există, îl reinvestim. Ideea nu este să câştigăm bani. Tot timpul găsim câte ceva în care să investim, de la dotarea laboratoarelor, investiţia în săli de sport sau alte planuri de expansiune pentru că plănuim să ajungem şi în alte oraşe din ţară ca Oradea, Cluj”, spune managerul turc.

Lumina Instituţii de Învăţământ este fondatorul proiectului şi deţine tot campusul şcolar, unde lucrează în total 700 de oameni. Dintre aceştia 600 sunt români, iar restul turci şi americani. Potrivit lui Hayati Agaoglu, scopul proiectului este ca elevii să înveţe valorile universale şi arta dialogului. „Nu contează etnia, cultura sau religia elevilor, în şcolile noastre se vorbeşte aceeaşi limbă. Dacă toţi vom vorbi aceeaşi limbă, atunci nu va mai exista noţiunea de conflict. Avem cadre didactice experimentate şi dedicate profesiei, copii interesaţi şi capabili. Toţi vin la şcoală cu drag, pentru că aici mereu este o atmosferă relaxată. Noi le oferim tot suportul pentru a face performanţă.”

Dar performanţa poate fi obţinută doar de elevii foarte buni sau excepţionali. Iar pentru asta conducerea liceului este adepta unei selecţii riguroase, pentru că doritori sunt mulţi, dar locurile sunt limitate. „Toţi copii dau un examen de admitere pentru a studia la noi. De exemplu, pentru clasa a 5-a avem 150 de locuri disponibile, deşi avem până acum 250 de cereri pentru anul şcolar viitor. Dacă înainte căutam noi elevii şi încercam să-i convingem pe părinţi, acum nu mai este nevoie, pentru că ne caută ei pe noi. Din punctul meu de vedere, ICHB este cel mai bun liceu din România, fie că vorbim de sistemul privat sau de stat, iar rezultatele confirmă acest lucru”, conchide cu satisfacţie managerul Hayati Agaoglu.

CITAT:„Noi suntem o şcoală românească acreditată, chiar dacă avem management privat străin. Unii ne etichetează ca fiind şcoală turcească, dar e total fals. Sunt prejudecăţi neîntemeiate. Aici se pregătesc valorile României, aici se formează viitorul României” – Hayati Agaoglu, manager la Liceul Internaţional de Informatică