Fabrica de Experimente, povestea unui proiect menit să ajute copiii să descopere lumea, pas cu pas

- - 4- 325 vizualizari

 

,,Ar fi mai bine să începi să-i înveți pe alții abia după ce ai învățat tu însuți ceva”,  spunea Albert Einstein, iar citatul său definește în mare parte munca din spatele proiectului Fabrica de Experimente. Un grup de liceeni inventivi s-au hotărât că este timpul unei schimbări în curicculum școlar și lucrează cot la cot pentru a oferi generațiilor mai tinere un mediu propice de învățare.

Ce înseamna Fabrica de Experimente? Cum a început povestea acestui proiect?

Miruna Toanchina: Fabrica de experimente este un startup social, fondat în 2016 de Alexandra Butmălai. Timp de 6 luni, Alexandra a făcut experimente de fizică și chimie cu copii în cadrul unui after-school. În fiecare săptămână mergea în 3-4 magazine diferite pentru a cumpăra materiale pentru acele experimente, până când i-a venit ideea de a crea de la zero o trusă în care să pună toate materialele de care un părinte ar avea nevoie pentru a face experimente distractive cu copilul său. Așa a apărut prima trusă intitulată #1WOW, ce cool e apa!, ce conține materiale pentru 17 experimente de fizică și chimie (materiale precum colorant alimentar, sirop de porumb, mânuși și ochelari de protecție, pastile efervescente sau foarfece), o cărticică de explicații și acces la video-urile experimentelor.

Până în acest moment, Miruna și Alexandra au reușit să interacționeze cu peste 3.500 de copii din România în cadrul unor show-uri de experimente pe care le-au organizat. Au reușit să vândă în doi ani 3.500 de kit-uri și de asemenea, au strâns 2.000 de euro strânși în doar patru săptămâni prin crowdfunding pentru lansarea primului produs.

Miruna Toanchina: Viziunea noastră este simplă, dar măreață. Vrem să îi ajutăm pe cei mici să înțeleagă lumea în care trăiesc, pentru a o schimba pe cea de “mâine”. Ne dorim să creștem următoarea generație de copii curioși și fericiți prin intermediul unor experiențe educaționale 360.

Ce experimente pot face copiii cu ajutorul materialelor pe care le găsesc în trusa concepută de voi?

Miruna Toanchina: Copiii pot face 17 experimente diferite, ce au ca element comun apa, experimente precum Lapa cu lavă, Șerpișorii colorați sau Apa Plimbăreață. Ce este foarte interesant la aceste experimente, pe lângă efectele vizuale pline de culoare, este faptul că cei mici pot învăța în mod practic noțiuni de fizică și chimie. După ce urmează pașii pentru realizarea unui experiment, întrebările din manualul conceput de noi îi provoacă cu întrebări și curiozități, precum: “De ce nu se amesteca uleiul și apa?” sau “De ce nu se sparge balonașul de săpun atunci când este atins de mânușă, dar se sparge la contactul cu pielea noastră?”. Pentru adulți, răspunsurile sunt simple. Pentru un copil de 7 ani, poate fi elementul care l-ar putea aduce mai aproape de știință și descoperirea unui întreg domeniu.

Cine poate folosi trusa concepută de voi? Ce recomandări aveți pentru cei care vor să o folosească?

Miruna Toanchina: Trusa poate fi folosită de copiii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, alături de părinți, cât și de adulții care cred că vârsta este doar un număr și caută mereu noi modalități de a se distra! Încurajăm colaborarea dintre copil și părinte și le urăm cât mai multă voie bună și murdărie…sau, cum spunem noi, să colorăm știința!

Care este următorul pas în proiectul vostru?

Miruna Toanchina: Ne dorim să ajungem la cât mai mulți copii cu prima trusă de științe pe care am lansat-o, mai precis 2000 de micuți schimbă-lume în anul următor. De asemenea, având în vedere experiența acumulată cu primul produs și întrebările din partea dragilor noștri clienți – “Când lansați a doua trusă?”, “Care va fi următorul produs?”, “Abia așteptăm să vedem ce urmează la Fabrica de experimente!”, următorul pas va fi să aducem pe piață o serie nouă de truse, mai  cool, interactive și distractive pentru cei mici! Planul nostru este să diversificăm domeniile pe baza cărora vor fi construite noi truse și să-i ajutăm pe copii să se descopere încă de la 8 ani: să înțeleagă care sunt pasiunile lor, la ce sunt buni și cum cum ar arăta viitorul lor, dacă și-ar descoperi meseria care le îmbină pe amândoua!

Ce îi lipsește școlii românești? Cum vede școala românească un tânăr antreprenor?

Miruna Toanchina:  Povestea mea a început exact acum 3 ani și suna astfel: olimpica liceului, premianta clasei și 10 pe linie la fiecare materie. Mulți ar fi spus: ,,Ar  trebuie să fii atât de mândră de tine!” Gap-ul dintre opinia celor din jur în ceea ce mă privește și modul în care mă percepeam eu era de la cer la pământ‪.

Îmi aduc aminte acum, cu jumătate de zâmbet, starea pe care mi-o provoca așteptarea rezultatului de la orice test. Totul părea un ciclu care se repeta la nesfărșit nu îmi aducea nicio satisfacție: ne erau predate o serie de lecții în urma cărora aveam să dăm un test. Învățam tot ce era de învățat, de multe ori și în plus, dădea testul și primeam nota 10. Din nou și din nou. Eram eu singura care simțea că ceva nu este în regulă? Probabil. Dar care era până la urmă problema? Faptul că notele de 10 nu reflectau în mod implicit coeficientul de inteligență al unui tânăr, ci gradul de toceală, așa cum nici notele de 6 sau 7 nu arătau dezinteres, ci lipsa compatibilității dintre elev și materie‪.

Consider că cel mai mare minus al sistemului de învățământ actual este lipsa aplicării teoriei în practică. Învățăm pentru note bune, însă cu toții știm că    informațiile reținute vor fi uitate în procent de 70% după 2 zile, dacă nu sunt aplicate în realitate. (conform Curbei Uitării, Ebbinghau)

Miruna Toanchina: România are nevoie de antreprenori, de tineri cu inițiativă care să schimbe modul în care lucrurile se întâmplă la noi în țară. Avem nevoie de oameni care să uite de cuvintele “Ce bine o duc nemții!” sau să adauge după ele “..oare ce aș putea face EU ca să produc această schimbare la mine în țară 

Este trist, dar cât se poate de adevărat. Nu suntem învățați să gândim, ci să tocim. Nu putem avea inițiative, pentru că “la noi în liceu așa se fac lucrurile”.

Dacă ai putea să schimbi ceva școlii românești, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai schimba și de ce ar fi nevoie să aducem aceste schimbări?

Miruna Toanchina: Aș adăuga drept materii obligatorie educația antreprenorială și financiară, din simplul motiv că după cei 18 ani de școală și intrarea la facultate, așteptările din exterior se schimbă. Oamenii așteaptă de la tine să știi cum funcționează lumea, fără să ți-o fi explicat anterior. Antreprenoriat, pentru că este crucial să ai o gândire critică, orientată către rezolvarea problemelor și centrată pe oameni. Educați financiară, deoarece cu toții ne dorim să ducem un trai cel puțin decent, lucru pe care eu îl consider complicat, dacă nu cunoști valoarea banului și cum te poți folosi de diverse teorii de macroeconomie pentru a-l face să lucreze în avantajul tău‪.

Cred că aș lucra mult la capitolul profesori. Contează enorm cât de dedicată este persoana care iți predă și cât de mult știe să acorde atenție fiecărui copil din clasă. Avem nevoi, cât și stiluri de învățare atât de diferite, încât acel profesor trebuie să fie capabil să le adreseze pe fiecare. În clasa a IX-a, aveam media 7 la istorie, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut subiectul, doar că nu reușeam să mă adaptez la stilul de predare al profesorului. În clasa a X-a, am avut norocul să învăț de la o altă profesoară, ajungând în clasa a XII-a să fiu olimpică pe municipiu la Istorie. Avem nevoie de oameni pasionați, care să ne trateze de la egal la egal, să ne înțeleagă atunci când ne chinuim și să ne facă să înțelegem că a greși nu este un capăt de țară, din contră. Este una dintre cele mai bune metode prin care te poți dezvolta uman‪.  Și mie mi-a luat o vreme să înțeleg asta‪.

Cum a început pasiunea ta pentru antreprenoriat? Ce te-a determinat să alegi această direcție încă de pe băncilă facultății?

Miruna Toanchina: În clasa a XII-a am început pe cont propriu Rawmantic, un restaurant online cu torturi raw-vegan, ce avea să devină într-un an modalitatea unei adolescente de 19 ani de a fi independentă. Până la urmă, nu alergăm toți după acel sentiment atunci de libertate și putere când suntem tineri si răzvrătiți? 🙂 Mai târziu aveam să aflu că ar fi trebuit să urmăresc interdependența, nu numai autonomia‪.

Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă cu adevărat o afacere, dar nu m-a speriat asta nicio clipă.  Am învățat cum să discut cu clienții, să fiu empatică, să

construiesc un brand și să îl promovez pe canalele de socializare. Fiind un business, am fost nevoită să mă prind destul de repede cum stă treaba cu costurile și că acestea trebuie să fie mereu mai mici decât încasările, dacă vrei să construiești ceva sustenabil. Experiența de atunci m-a făcut să realizez cât de mult mă pasionează antreprenoriatul, motiv pentru care am aplicat la EA – The Entrepreneurship Academy, prima facultate de business din România‪.

Ce le lipsește tinerilor din România, dar care sunt și plusurile lor?

Miruna Toanchina:  Nu cred că le lipsește nimic. Nu rezonez cu ideea potrivit căreia noi, noi – oamenii – suntem incompleți și avem nevoie să căutam constant niște piese care să întregească puzzle-ul pe care îl numim viață. Tinerii din România sunt din ce în ce mai conștienți de atuu-rile lor, sunt mai conectați la tehnologie decât orice altă generație anterioară și au curajul să spună “nu” la lucrurile care nu rezonează cu sistemul lor de valori.

Așadar, din punct de vedere intrinsec, cred că stau bine. Ce cred că le lipsește, privind din interior către exterior, este îndrumarea. Atât copiii, cât și adolescenții, simt nevoia de a fi ghidați prin viață, iar asta nu înseamnă să li se spună ce să facă, ci mai degrabă cum și de unde ar trebui să se apuce. Suntem mai mult decât capabili să devenim doctori, arhitecți, oameni de business sau IT-iști. Ne lipsește, însă, setul de instrumente potrivit pentru a ajunge acolo. Acesta este motivul principal pentru care sunt atât de pasionată de proiectul Fabrica de experimente, ce am descris anterior fiind exact lucrul pe care dorim să-l schimbăm. Nu vrem ca un tânăr să ajungă la 20 de ani și să se întrebe abia atunci – “Oare ce ar trebui să fac cu viața mea?”. Ne dorim să înceapă să iși pună aceste întrebări încă de la 7, 8, 10 ani. Nu contează că nu are răspunsul potrivit atunci. Mai importante sunt întrebările.

 Ce te motivează în fiecare zi și te determină să nu renunți?

Miruna Toanchina: Pentru mine, antreprenoriarul reprezintă tot ce mi-am dorit și mi-aș putea dori. Sunt liberă să construiesc soluții care să facă viața mai ușoară oamenilor din jurul meu, să construiesc relații de calitate cu aceștia și să schimb modul în care reacționează străinii atunci când aud cuvintele: “Hello, I’m from Romania‪!”

Iubesc zilele în care lucrez câte 12-14 ore, cât și pe cele în care parcă nu aș face nimic. Pentru că până la urmă, tot fac. Pentru mine, asta înseamnă să muncești din suflet și să fii pasionat de lucrurile mărețe, ce au șansa să schimbe lumea de mâine‪.  Mă pasionează provocările și obstacolele – acestea îmi arată că drumul pe care l-am ales este cel potrivit și că trebuie să găsesc modalități noi de a rezolva  probleme cu care nu m-am mai confruntat până la acel moment‪.

Sunt motivată de reușite, oameni minunați, experiențe de viață, feedback-uri de la clienți mulțumiți și de mine, totul pleacând din interior. Vă încurajez să aveți un răspuns puternic la întrebarea “de ce?” atunci când vine vorba de cele mai importante alegeri din viața voastră‪.

4 recommended
comments icon 0 comments
325 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

B. F.