Marius Simionică ne arată că succesul nu înseamnă să ai o afacere profitabilă. Impactul pe care îl lasă asupra oamenilor îi încălzește mai mult sufletul și îi creează bucurie supremă. Gravitează în jurul bunătății, a generozității și a respectului. A învățat să lupte și să se reinventeze ori de câte ori a fost nevoie, pentru că a avut în părinții săi un model de urmat.

Se învârte în jurul acțiunilor. Fără să dovedească cuiva ceva, a arătat de multe ori că “Nu” se poate transforma în „Da” doar dacă vrei. Datorită implicării sale și a dorinței de face mai mult și mai bine, a decis să-și dedice zilele celor care sunt mai puțin norocoși.

A început să ofere sprijin semenilor săi prin 2012, prin intermediul unui grup de facebook Informații în UK. Românii veniți pentru a-și forma un viitor în Anglia și care întâmpinau greutăți sau aveau nevoie de lămuri, le primeau cu mare inimă de la Marius fără a avea vreun beneficiu. A fost premisa a ceea ce urma să vină.

Se simte liniștit știind că nu a stat degeaba și că a pus umărul acolo unde a fost nevoie, mai ales că a urmat înființarea unei asociații caritabile, Marius și Prietenii, în cadrul căreia nu se mai cunoaște numărul faptelor bune. A cutreierat sate, a străbătut multe drumuri pentru autorizații, avize, aprobări, strângeri de fonduri. Nu mai știe câte telefoane a dat pentru a aduna oameni în jurul său alături de care să înfăptuiască lucruri minunate. În același timp, e cuprins de emoție câți vin spre el atunci când aud de fiecare acțiune caritabilă pe care o desfășoară. Mii de români din toată lumea (Anglia, Germania, Italia, Spania, Danemarca, Franța, Canada, SUA) precum și cei din România poartă același crez: “Împreună putem face lumea mai bună!”.

Medici, asistente, oameni care au salvat mii de vieți în cariera lor, iar Marius Simionică este unul dintre ei. E nelipsit “de pe teren” de trei ani și jumătate. A construit case. În 2-3 săptămâni se finalizează a patra construită de la zero la fel ca și celelalte. Este alături de bătrâni și empatizează sincer cu ei, fiind cea mai defavorizată categorie în accepțiunea lui. S-a implicat și în cazuri medicale.

Dar ce proiecte umanitare mai ticluiește, pe unde il vom găsi în perioada următoare, direct de la invitatul nostru. Să îl cunoaștem drept urmare pe Marius Simionică, cel care își merită pe deplin locul în paginile revistei Viitorul României și care ne îndeamnă neîntrerupt să facem bine.

Cine este Marius Simionică și încotro se îndreaptă?

Marius Simionică este un om simplu care a înțeles că poate face ceva pentru ca lumea să devină un loc mai bun, care a înțeles că așa cum este el, mai sunt mulți, dar au nevoie de un impuls, iar el, Marius Simionică, a devenit acel impuls pentru alte câteva mii de oameni în cei peste 3 ani jumătate. Odată ce ai descoperit că poți ajuta unul, doi sau treci copii, bineînțeles că îți dorești să ajuți mai mulți- o sută, două sute sau trei sute sau de ce nu, mii de copii sau bătrâni. Deci, ca în orice, îmi doresc să creștem să avem alături cât mai mulți prieteni și în acest fel să crească și puterea noastră de a ajuta.

În sânul familiei primim cea dintâi educație. Ce valori ți-a transmis familia ta și le-ai luat cu tine peste tot?

Respectul, onestitatea, bunătatea, perseverența, compasiunea, generozitatea sunt doar câteva dintre valorile morale pe care le-am primit de la părinții mei.

Ce a însemnat Anglia pentru tine? Povestește-mi în câteva idei despre traseul tău profesional.

Anglia pentru mine înseamnă acasă la fel cum înseamnă și România. Acasă este acolo unde sufletul se simte iubit și liniștit. Acasă este acolo unde cineva mă iubește și mă așteaptă, cu drag să vin. Iar asta este valabil în ambele locuri.

Folositor îndemnul tău de pe pagina personală de facebook. Hai să vedem de ce ai început tu să faci acte de caritate?

Am spus tot timpul că dintr-o întâmplare am ajuns să fac ceva la care recunosc că visam de mic copil. Ani buni am încercat să ajut românii din comunitatea noastră din UK prin informații și consultanță și în acest mod reușeau să scutească sute de lire, mai ales că majoritatea celor care îmi cereau ajutorul erau la început de drum. Iar când am început să mă implic în voluntariat /caritate și am vorbit despre asta, mulți dintre cei pe care i-am ajutat la rândul meu au dorit să se implice. Așa s-a dus vorba despre noi și faptele noastre și în cei 3 ani și jumătate, probabil că am depășit bine 10.000 de oameni implicați în diferite proiecte/ acțiuni.

Ți-ai deschis inima și brațele către oameni care nu au posibilități materiale pentru a-și repara casele. Cum ai decis să construiești casele celor care aveau nevoie?

M-am lăsat dus de val. Așa am decis să mă implic în construcția primei case, care a fost și cea mai dificilă, deoarece mă întorceam în România după mai bine de 10 ani și nu mai știam nimic de ceea ce înseamnă acte, aprobări, autorizații, mers prin mai multe instituții și birouri, așteptat după ele și pentru asta practic am făcut 100% totul(cumpărat casa veche, dărâmat, curățat, fundația, zidăria până la amenajat curtea). Iar acolo a fost peste 50% din munca mea fizică.

Cum ajung aceste cazuri la tine? Presupun că apelează la bunătatea și puterea ta mulți oameni, drept urmare, cum faci selecția?

Sincer să fiu nu prea dau curs care îmi cer direct ajutorul și asta pentru că am învățat câteva lucruri în acești ani. În general, cazurile ajung la mine prin prietenii mei alături de care tot ce facem e posibil. Nu exagerez cu nimic dacă susțin că suntem ca o mare familie.

Cum ai reușit să aduni peste 1000 de oameni/prieteni care s-au alăturat proiectelor înfăptuite de tine? A fost ușor sau greu?

+1000 este numărul celor implicați la o singură casă. Cei mai mulți se alătură deoarece am un mod extrem de transparent de a face lucrurile și cam așa s-a procedat încă de la început.

Ai întâlnit și voci negative care ți-au spus că ar fi bine să nu te implici în astfel de acțiuni?

Da și cred că este absolut normal să fie așa. Societatea în care trăim are tendința de a nu mai promova bunătatea, ci cu totul altceva. Este un aspect ușor de sesizat și dacă afirm că am ajuns să ne fie rușine în a promova faptele bune din cauza prejudecăților celor mulți, nu greșesc. Tocmai de aceea mi-am propus să schimb ceva în acest sens prin promovarea a tot ce facem pentru a fi un exemplu pentru cei din jur și mai ales pentru copii.

Care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o de la copiii pe care i-ai ajutat, familiile lor sau bătrânii singuri?

Faptul că au o putere imensă de a percepe și copia foarte ușor. Diferența o face în ceea ce le oferi în acest sens.

Crezi că iubirea vindecă oameni?

Iubirea poate vindeca orice!

Ce proiecte ticluiești pe viitor?

Îmi doresc să am cât mai mulți prieteni alături și astfel să reușim tot mai multe să arătăm că se poate și că atunci când suntem mulți efortul este tot mai mic, indiferent că este vorba de donații sau voluntariat. Mai sper ca marile companii care chiar își doresc să se implice în acte caritabile să își întoarcă privirea către oameni care chiar fac ceva în acest sens și nu doar către “vedete”.