Cristina Badea a ieșit de pe ușa unui departament de creație ca să intre pe alta, tot de creație, dar dulce. Dacă în televiziune trebuia să scrie, să facă povești, să întocmească scenarii, în cofetărie trebuie să creeze, să proiecteze și să vândă. S-a perfecționat în savori și arome pe la 35 de ani, când alții sunt la jumătatea vieții, “așezați”.

Ne conduce într-o lume pe care o stăpânește cu bucurie și o stimulează. Grație muncii fără oprire, pasiunii și a dorinței de a face mai bun și mai bine, fără promovare, ci doar prin recomandare, așteptarea aceasta lungă a meritat. Aventura sa a început cu cinci ani în urmă și a reușit să schimbe percepția despre cofetărie. De pe mâinile sale ies cele mai gustoase torturi, dar și cele mai arătoase și spectaculoase.Un gând ascuns ce-l purta cu ea de ani buni s-a materializat și nu a mai fost lăsat pe pauză. A avut parte de stângăcii ca oricine la început de drum, dar s-a șlefuit urmând ca orice ucenic cursurile unei școli de cofetar. Schimbarea a venit la pachet și cu susținerea familiei, grație operelor de artă care ieșeau de pe mâna celei ce azi, după 17 ani de televiziune, este cake designer.

Nu crede că deține cele mai bune abilități ca antreprenor, dar are o echipă în spate ce formează un tot unitar, iar miile de oameni care abia așteaptă să se îndulcească cu torturile marca Sweet Box sunt vocile care îi spun indirect: Poți! Nu a avut timp să ofere prea multă singnifianță celor care credeau că e o nebunie să dea un serviciu care îți promitea siguranță, pe ceva ce nu putea asigura foarte multe.

Cum te vezi prin ochii proprii?

Sunt un om fericit. Mulțumită pentru familia pe care o am, pentru meseria pe care o am, pentru viitorul pe care mi l-am ales singură. Sunt un om care se trezește în fiecare dimineață la 5:00, fericit că se duce la muncă și se întoarce seara la 22:00, fericit că vine acasă.

Cum îți descrii drumul pe care ți l-ai ales?

Norocos. Am ales un drum al norocului și al muncii fizice, care-mi oferă satisfacții sufletești și împliniri nesperate. Am ales din instinct mereu, din rațiuni sentimentale și mă ghidez mult pe ceea ce-mi spune inima.

Ce ți-ai luat frumos pentru suflet după cei 17 ani petrecuți în televiziune?

Un mare mixer pentru viitoarea mea carieră. Mi-am luat adio de la tot ce-am crezut că vreau și tot ce-am crezut că sunt. Și n-am vrut! Și n-am fost! Televiziunea m-a învățat să scriu, să gândesc povești, să fac legături, să nu las nimic la voia întâmplării. Și n-am lăsat!

Când te-ai îndrăgostit de cofetărie? Ce înseamnă pentru tine?

Dragostea pentru cofetărie e o nebunie, o obsesie, din fericire, în ambele sensuri. Și ea mă iubește la fel de tare cum o iubesc eu. Ne-am amorezat acum 5 ani și jumătate. Eu am încercat și ea s-a lăsat convinsă. Am început timid, am continuat înverșunat. 🙂 În fiecare weekend câte un tort. Pentru noi, pentru aniversări apropiate și foarte curând pentru prieteni. De 5 ani și jumătate fac torturi fără să mă promovez, doar din recomandări. Oamenii mănâncă din torturile mele și cu prima ocazie, comandă.

La o vârstă la care mulți dintre noi ne așezăm atât pe plan personal, cât și profesional, tu ai ales să faci o schimbare. A fost ușoară sau grea trecerea de la un job sigur la obținerea unui alt rol, cel de antreprenor?

A fost foarte greu. Dupa atâția ani, lași tot și o iei de la zero. Și asta nu la 20 de ani, ci la 30 +. Am făcut școala de cofetar, am căutat să fac lucrurile corect și în ordine, și după vreo 2 ani, am reușit să deschid laboratorul. Antreprenoriatul nu mi se se potrivește ca o mănușă. El mă îngroapă în hârtii, iar eu nu vreau decât să zbor printre idei de tehnici de cake design. :))). Noroc că nu sunt singură și am alături de mine oameni deosebiți.

Ai întâlnit voci negative în drumul tău care ți-au spus: Nu vei reuși? Cât de mult au contat părerile celor din jurul tău?

Normal! Multe! Dar cine le-a ascultat? Cine are timp să stea în loc de câte o buturugă? Am în jurul meu mult mai mulți oameni care au crezut în mine de la început, care m-am susținut și m-au încurajat. Datorită lor sunt aici. Ceilalți nu contează! Soțul meu e aliatul meu #1 și cel mai mare fan al meu! La fel și mama mea, care lucrează cu mine.

Câți oameni cred acum în povestea Sweet Box și fac parte din echipă?

Suntem o echipă mică, formată din 6 persoane. Dar oamenii care cred în noi sunt cu miile. Ei sunt cei care comandă, care ne așteaptă să le înveselim petrecerile și să le îndulcim zilele.

Cât e creație în tot ceea ce faci, cât e muncă și cât e măiestrie sau parcursul în detaliu a unor rețete? Inspirația de unde vine?

E muncă multă. Foarte multă. Pentru orice detaliu simplu, sunt în spate ore de muncă. La mine treaba nu “merge și așa”. La mine, treaba merge doar perfect! Dacă nu e perfect, nu merge! Cred că mai mult decât orice, e respect: față de clienții noștri, față de copiii lor, în fața cărora ne prezentăm cu tortul și nu în ultimul rând, față de noi. Cred că respectul e ceea ce mă definește pe mine ca antreprenor și cofetar. Mă recomand cu mândrie, cofetar. 🙂

Toate torturile făcute de tine îți plac sau ai și tu preferințe?

Iubesc torturile care imită mâncarea. Acolo excelez, acolo simt inspirația cum vine și mă lovește. Am făcut torturi în formă de hamburger, hot dog, ciorbă, tocăniță, croissant, chiftele, pește la grătar. Astea sunt pe sufletul meu!

Pentru mine, provocarea este atunci când trebuie să fac un tort deghizat.

Împărtășești din cunoștințele tale ca și profesor/ expert cake designer. Cât de mult îți place să fii în această ipostază?

Nu-mi mai permite timpul să fac asta.

Un gând pentru noi, dar și pentru tine, care să rămână peste ani.

Mersul la job trebuie să te bucure! Dacă n-o face, înseamnă că nu mergi unde trebuie!