“5,4,3,2,1,0”… intrăm în direct!- se aude regia

            „Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

            Iată care sunt principalele evenimente ale zilei!” exclama Andra Petrescu, cea pe care o vedeai în fiecare dimineață atunci când abia deschideai televizorul, căci ea era în spatele pupitrului de știri încă de la 6.30 pe TVR1.

În timpul facultății nu a iubit niciodată diminețile, dar atunci când te identifici cu ceea ce faci, trezirea foarte devreme nu ți se mai pare o corvoadă. Dorința de a păși în televiziune a venit la vârsta când alte fete încă voiau să se distreze și cunoaștea bine faptul că presupunea un program strict și ritm alert. Studiile pe care le-a urmat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași nu o recomandau pentru acest domeniu, dar ambiția a fost aliatul perfect al învingătorului.

Astfel, după multe probe pe care le-a dat alături de un număr mare de candidați, a obținut un post la o televiziune locală (TELE’M Iași) unde a activat și a dobândit experiență timp de 3 ani de zile. Alți 2 ani frumoși i-a petrecut la Digi24 Iași/corespondent Digi24HD ca prezentator știri prime time. Începuturile nu au fost ușoare, dar cum voința Andrei nu cunoaște piedici, a obținut în 2016 prin mijloace cinstite un post la televiziunea din copilăria sa. A încercat și alte joburi în diverse zone, dar prima dragoste nu se uită niciodată. În momentul de față, invitata mea dă focus 100% într-un proiect personal pentru a veni în sprijin tuturor celor care au nevoie de idei de bune practici pentru un bun și mai ușor parcurs în televiziune. A părăsit de curând lumea televiziunii și dă contur unui proiect de suflet.

Andra este omul care știe să își fructifice potențialul și care cunoaște foarte bine cum să se valorifice. Pașii mărunți, dar siguri, dârzenia, determinarea care sunt strâns legate cu munca continuuă sunt ingredientele pentru materializarea planurilor pe care aceasta și le propune pe termen scurt sau lung. Cui nu-i plac oamenii care au minți agere și care sunt frumoși prin ceea ce fac?! A admira pe cineva înseamnă a fura de la ea sau el acel ceva ce simți că te poate face mai bun pe tine. Ochii mei nu s-au oprit să o admire pe Andra și am o groază de motive. De la fata frumoasă și veselă de pe ulița vecină la femeia de azi, inteligentă și puternică, au trecut nopți nedormite, dar nu în zadar. A muncit pentru a-și scrie un viitor pe sufletul său și pentru a fi mulțumită de ea însăși în punctul în care a ajuns.

Cu entuziasmul unei adolescente dornice să descopere lumea  și maturitatea unei femei, Andra Petrescu vorbește despre responsabilitatea de a munci, despre începuturile în televiziune, cât știm noi de fapt ce se întâmplă în lumea acesteia, dar și despre inițiativele și gândurile sale din 2020, în rândurile de mai jos.

Cine este Andra, de unde vine și încotro se îndreaptă?

            “- Cine sunt eu?” este o întrebare pe care am simțit-o foarte profund în urmă cu câțiva ani la o clasă de yoga. De atunci sunt într-o continuă descoperire conștientă de sine – un proces revelator și uneori copleșitor.

Sunt un om bun cu obiceiuri rele, o persoană jovială cu supărări din te miri ce, un copil dragăstos cu multe capricii, o femeie cu dorințe mici și idealuri mărețe.

Vin dintr-un trecut în care copiii se adunau vara pe ulițe și jucau “Rațele și vânătorii”, mergeau la scăldat sau la furat cireșe, și îmi place să cred că mă îndrept către un viitor în care reușesc să îmi ating potențialul maxim.

Care sunt lucrurile care te definesc?

            Sunt o visătoare convinsă! Îmi place în special să visez cu ochii deschiși, pentru că îmi dă un sentiment de euforie totală. Așa îmi colorez eu viața! Uneori, mă las atât de purtată de aburii visării, încât atunci când revin cu picioarele pe Pământ mă trezesc în scenarii proaste. O numesc naivitate. Altfel, fire sociabilă și sensibilă, spirit ludic, atitudine pragmatică și integră, caracter bazat pe organizare și ambiție.

Familia are un rol primordial în educație. Care sunt valorile cu care ai plecat la drum primite în cadrul familiei?

            Ai mei m-au învățat că dorința de a te autodepăși este esențială pentru a avea succes în tot ce îți propui! Tot de la ei am căpătat credința că “Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”, astfel că nu aștept ca lucrurile să mi se întâmple, ci muncesc și îmi dau tot interesul să le întâmplu. De la mama am învățat să fiu o femeie puternică, descurcăreață și verticală, iar de la tata am învățat să fiu blândă, înțeleaptă și să apreciez arta în orice formă.

Unde te vedeai atunci când ai ales facultatea?

            Am ales Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din motive pur raționale – mai multe opțiuni profesionale. Am urmat un Masterat în Studii Europene (din același motiv), și apoi m-am angajat în Televiziune (nicio legătură). Asta cred că spune multe despre cât de mult te ajută sistemul de învățământ de la noi să îți descoperi vocația. Avem în țară oameni extrem de talentați, care din păcate, în loc să strălucească frumos, ajung să își limiteze capacitatea de creație, până dincolo de linia de jos a mediocrității. Dar asta este altă poveste.

Sunt oameni care cunosc despre tine faptul că ai început în televiziune în orașul natal, Iași. Cum a fost în acea perioadă?

            Cele mai frumoase amintiri le am de la Tele’M Iași, prima televiziune în care am lucrat. A fost o perioadă plină de curiozitate, entuziasm și încântare! Și aș fi tentată să spun că este normal să fie așa, fiind primul contact cu lumea fascinantă a acestui domeniu. Dar nu! Chiar era un loc cu oameni frumoși, glumeți, și fiecare își vedea de treaba lui, astfel că era o plăcere să merg la serviciu.

Pe plan local este destul de liniște, ceea ce mi-a permis să învăț pas cu pas, tot ce aveam nevoie să știu, fără presiune, stres sau nervi. Am început cu un jurnal de știri de cinci minute, un scaun de asistent de montaj și un contract de colaborare cu un salariu mai mic decât minimul pe economie la acea vreme, dar… nici nu-mi trebuia mai mult! Reușisem, și asta era tot ce aveam nevoie atunci!

Aici am descoperit și am simțit pentru prima dată emoția pe care ți-o oferă Televiziunea. O emoție pe care nu am mai trăit-o în niciun alt context! Imaginează-ți că intri în platoul de filmare și totul este scăldat într-o baie de lumină și culori. Ești tot dichisit, aranjat, te simți foarte bine în pielea ta și pășești cu încredere către centru, unde te așteaptă pupitrul de prezentare. Sunetistul îți pune lavaliera și casca, iar regizorul de platou are grijă să nu îți lipsească nimic.

Valuri de furnicături te trec din cap până în picioare, din ce în ce mai intense pe masură ce se apropie ora fixă. În fața ta vezi cel puțin două promptere, iar în spatele lor, un geam de sticlă prin care se vede regia. Deodată auzi în cască: “- 10 secunde”, o liniște profundă și încărcată se instalează peste tot, intensitatea emoțiilor crește, robotul începe să numere 5,4,3,2,1 “- Ești în direct!”. “- Doamnelor și domnilor, bună ziua!” Aici ai atins punctul culminant! Un boost de energie și de plăcere îți inundă tot corpul și simți o eliberare fantastică! 

            So powerful it is! E ca și cum îți dai cu adrenalina-n venă în fiecare zi.

Dar, despre experiența la TVR ce ne poți mărturisi?

            Ei, aici lucrurile au stat cu totul și cu totul diferit. Televiziune mică responsabilități mici, televiziune mare responsabilități mari. Cu cât Televiziunea este mai mare, cu atât totul este mai intens. Ești mult mai expus, cerințele sunt mai exigente, discuțiile cu invitații în platou sau prin telefon sunt la nivel mai înalt, iar emoția se simte în cele mai profunde moduri. La Televiziunea Națională Română, am intrat pe un post de prezentare de știri în cadrul Matinalului. Am fost terorizată de programul de noapte. La ora 03:00 eram în redacție, iar la ora 06:30 începea emisia. Și nu faptul că trebuia să mă trezesc la ora 02:30 era o problemă, ci că trebuia să adorm la cel târziu ora 20:00. Imaginează-ți că vara încă este lumină la această oră.

Oricât m-am străduit, nu am reușit să îmi fac un program de dormit care să mă susțină, astfel că m-am ales cu dereglări majore de somn și ulterior cu insomnie acută. Norocul meu a fost că am avansat destul de repede la Jurnalul de la ora 14:00. La TVR am făcut primul Breaking News, prima Ediție Specială și am găzduit pentru prima dată un eveniment. Big stuff.

Dorință sau natura întâmplărilor a fost faptul că ai lucrat la TVR? Sau a fost o propunere din partea cuiva?

            Visul meu cel mai mare a fost să ajung prezentatoare la o televiziune națională. Trecerea de pe local pe național a fost foarte grea pentru mine, și asta din cauza unor decizii nepotrivite, determinate de lipsa mea de răbdare.

Job-urile în televiziune nu se găsesc pe site-urile de recrutare, mai ales când vorbim de un post de prezentare. Sistemul de selecție este diferit, funcționează ca un circuit închis. Iar la nivel național, ai nevoie de notorietate sau de o recomandare bună ca să ajungi la un interviu sau o probă video.

Patru ani mi-au trebuit până să reușesc! Imaginează-ți cum s-a simțit victoria în acel moment!

Care a fost cea mai mare gafă făcută în direct?

            O bâlbă memorabilă s-a întâmplat să o fac la TVR, la Jurnalul cu cea mai mare audiență pe care l-am prezentat până atunci. A fost o bâlbă comică, dar în același timp mi se înroșesc obrajii numai când mă gândesc la ea. Un cuvânt simplu, căruia din cauza pronunției denaturate, i-am dat o tentă sexuală. Pentru asta am ajuns în fruntea topului “Cârcotașilor”.

A fost TVR televiziunea copilăriei tale? Ce emisiuni urmăreai?

            Daaaa. Mi-am trăit copilăria la țară, într-o perioadă când existau antene simple, cu care prindeai doar TVR1 și TVR2, și care o dată la ceva timp trebuiau reglate ca să nu se mai vadă cu “purici”. Până la șase ani, în somnul de prânz călătoream pe note simfonice împreună cu Iosif Sava și apoi tot felul de desene animate pe care le puneam în scenă cu copiii afară.

 Te mai uiți la TV acum?  Dacă da, ce urmărești?

            Mă uit foarte rar la TV. Din când în când urmăresc știrile, ca să fiu la curent cu ce se întâmplă în țară și în lume. Iar la emisiuni, Pro TV stă cel mai bine din punctul meu de vedere. „Românii au talent” și “Vocea României” sunt rampe de lansare pentru talente, “Master Chef” a educat românii pe partea culinară și a dat greutate imaginii unui bucătar bun, ridicându-l la rang de Chef, iar acum a lansat “Imperiul Leilor” (pe aceeași structură a emisiunii “Arena Leilor”, difuzată în urmă cu ceva ani pe TVR2), care aduce multe informații valoroase pentru cei care își doresc, poate, la un moment dat, să devină antreprenori.

Este București orașul oportunităților și a ușilor deschise?

            Este orașul oportunităților, dar depinde doar de tine dacă știi și ai cu ce să  deschizi ușile. Concurența este foarte mare, astfel că este nevoie să te diferențiezi. Ce poți tu să oferi diferit de altcineva? Cu ce vii în plus?

Mai mult decât atât, competiția nu se termină după ce ai reușit să deschizi ușa, ci continuă și pentru a te menține acolo.

Lumea te-a remarcat pentru zâmbetul tău larg și dincolo de camerele de luat vederi. Care sunt lucrurile care îți întrețin optimismul?

            Marea, dansul și oamenii apropiați sunt principalele surse de optimism pentru mine. Marea îmi oferă o stare de liniște deplină, prin dans mă exprim și mă eliberez, iar cu oamenii apropiați mă hrănesc sufletește. Meditația, plimbările în natură și cititul mă ajută să mă detașez de stresul cotidian și să mă apropii de mine.

Ce proiecte ticluiești în perioada aceasta?

            Lucrez acum la un proiect de suflet, prin care ofer educație profesională în Televiziune. Sistemul de învățământ actual ne oferă multă teorie și prea puțină practică. După finalizarea studiilor ai o tonă de cunoștințe, dar habar nu ai ce fel de job ți se potrivește, ce nevoi sunt pe piață și încotro să te duci.

Astfel, am hotărât să le ofer din experiența mea, celor care visează la o carieră în televiziune. Să le spun tot ce mi-aș fi dorit să știu înainte să pornesc pe acest drum, ce am învățat pe tot parcursul lui și cum au nevoie să se pregătească pentru acest domeniu. Cine s-a înscris cu email-ul pe pagina mea de abonare www.andrapetrescu.ro, a primit o serie de cinci email-uri în care am povestit parcursul meu profesional, si multe informații care să-i ajute să ajungă mai aproape de un job prezentator tv.

Cu alte cuvinte, le arăt metoda prin care eu am reușit să ajung prezentatoare la o televiziune națională.

Ești împlinită cu ce faci în momentul actual?

            Este copleșitoare această perioadă din viața mea. Am ieșit de curând din televiziune, iar procesul de trecere de la angajat la freelancer este destul de solicitant. Foarte mult nou. Dar da, îmi place ce se întâmplă în momentul actual. Învăț foarte multe lucruri noi, îmi îmbunătățesc abilitățile și dezvolt altele noi.

De când am început acest proiect, am primit o groază de email-uri de mulțumire, iar unele mi-au ajuns direct la inimă. M-am bucurat mult când am văzut că inspir, că surprind plăcut, că ajut, că îi motivez să lucreze cu ei pentru visul lor.

Cu siguranță, pentru mulți care te vor citi, vei fi o sursă de inspirație. Unde te vor găsi dacă vor dori sprijin?

            Toți cei care își doresc să comunicăm, îmi pot scrie pe www.andrapetrescu.ro prin formularul de contact, pe pagina oficială de Facebook @AndraPetrescu.ro, sau pe adresa de email [email protected].

Pentru ce îi mulțumești lui 2019? Cu ce gând ai intrat în 2020?

            Lui 2019 îi mulțumesc pentru timp, iar în 2020 am intrat cu decizia să fac liniște, ca să îmi pot asculta intuiția.