Aș spune despre Ioana Picoș că nu este perfectă, dar prețuiește adevărul și merge la braț cu el. Nu spune despre ea că este fără cusur, dar se simte cea mai norocoasă. A aflat ce înseamnă sentimentul de iubire necondiționată din clipa în care s-au născut cele două minuni ale sale, iar de atunci crede în steaua sa.

Crede în puterea cuvântului, în comportamentele model și în succesul bazat pe motivație și muncă cu resursele proprii. Nu tânjește după onoruri și faimă, ci doar a făcut eforturi pentru un loc al ei. Ține piept tuturor glasurilor, iar arma cea mai puternică a sa este educația primită. Tot ce înseamnă sistem de valori provine de la modelul părintesc. Tot ce a primit ea, oferă. Știm prea bine că nu este suficient să ne susținem financiar copiii, ci să-i ajutăm să devină adulți responsabili

Ioana Picoș este una dintre cele mai convingătoare voci din spațiul românesc. Prețuiește fără margini modelul familiei tradiționale. O găsim în calitate de formator, potrivită pentru a împărtăși informații utile tinerilor din toate liceele din țară pe diverse subiecte de interes și de actualitate. Este foarte respectată pe această nișă, iar treaba ei continuă la fel de profesionist și în mediul online, atunci când i se cere ajutorul.

Este actriță de teatru și film. A avut șansa să lucreze alături de oameni consacrați în acest orizont. A lucrat și cu actori din străinătate, a jucat în filme premiate internațional, a lucrat cu regizori de calitate și directori de casting de primă ligă. Dar rolul care o onorează cel mai mult și este de neegalat este cel de mamă. Datorită prețioșilor copii, Sava și Ioan, și a încurajărilor primite de la apropiați, a lansat cartea ce poartă titlul Cartea Titanilor: Nutriție și rețete culinare pentru copii. Să o cunoaștem!

Să facem un exercițiu: cum e Ioana-omul?

Ioana-omul: sunt o femeie ambițioasă, o fire destul de dură (lucru bun uneori și mai puțin bun alteori) care prețuiește adevărul indiferent cât de crud sau crunt ar fi acesta. Întotdeauna am spus că prefer un adevăr dureros în favoarea unei miciuni frumoase. Apreciez oamenii care știu să fie diplomați totodată arătând realitatea. Nu cred în diplomație ca formă de a minți frumos, ci de a expune adevărul fără a jigni. Atunci când sunt interesată de un subiect tind să aprofundez până la esență. Mă obosește relativismul. Nu sunt pe placul meu caracterele duale. Apreciez femeile care pot și tind să echilibreze cariera cu maternitatea și care nu-și dau la o parte feminitatea. Care înțeleg faptul că bărbații și femeile sunt egali și complementari. Că nu suntem la fel și avem nevoi diferite. Admir bărbații demni, asumați, responsabili, cu valori sănătoase (credință, familie, cultură, educație). Cred că sunt tot mai rare astfel de persoane, dar le consider un deziderat.

Cum e Ioana-mama?

Ioana-mama: De trei ani sunt mamă a doi băieți gemeni. Sunt cel mai frumos și complex proiect al meu. Sunt cea mai mare împlinire pe care o poți bifa în viață. Nimic nu se compară cu magnitutinea creării și formării oamenilor. Sunt o mamă empatică, dar care nu răsfață copiii. Încerc să creez un echilibru între cele trei nevoi de bază ale copiilor (nevoia de conectare, competență și control/autonomie), să văd în spatele comportamentelor negative ce nevoie identific astfel încât să rezolv cauza nu efectul. Este o chestiune de educație, de exercițiu. Dă rezultate. Copiii au nevoie de limite, au nevoie de gândirea rațională a adultului întrucât copiii au gândire emoțională (neavând cortexul prefrontal bine dezvoltat încă). Din fericire, de cele mai multe ori reușeșsc să rezolv situațiile coflictuale care apar inerent între cei doi. Sunt într-o continuă învățare și dezvoltare datorită faptului că sunt mamă.

Cum e Ioana-copil al părinților săi?

Ioana-copil: nu mai știu…a trecut mult timp de când nu am mai vorbit despre această latură a mea. Din ce îmi amintesc, Ioana – copil era perspicace, îi plăcea să cânte foarte mult, avea o încredere mare în propriile forțe și avea multe visuri pe care dorea să le facă să devină realitate. Eram un copil care punea foarte multe întrebări, în special DE CE și nu accepta răspunsuri vagi de genul “fiindcă așa am zis eu“. Eram un copil care tindea spre performanță, nu se mulțumea cu locul 2, perfecționistă. Este obositor, dar așa sunt construită.

Cum e Ioana-actrița?

Ca actriță, am un mare respect pentru oamenii care vin la spectacol să mă vadă fiindcă ei dau din timpul lor. Or timpul nu ni-l dă nimeni înapoi, prin urmare trebuie să le ofer calitate ca să nu fie timp pierdut. Este o mare responabilitate. Am primit cu drag toate rolurile care mi-au fost propuse. M-am bucurat de ele și le-am oferit atenția mea, iubirea mea și…bucăți din mine. Atât în teatru, cât și în film caut să-mi fac partea cât mai bine. Când sunt pe scenă sau pe platoul de filmare mă deconectez de orice altceva. Am o singură țintă: să fac rolul în adevăr.

Care apelativ te onorează cel mai mult?

Mamă.

Ce îți face sufletul să zâmbească? Dar ce te sperie?

Mă fac să zâmbesc râsetele copiilor, căldura soarelui pe mine, muzica de calitate, rugăciunea.

Nu mă sperie nimic. Cred că Dumnezeu mă ajută în toate cele de folos.

Porți regrete cu tine?

Da.

Când ai plâns ultima oară?

Ieri.

Ce nu îți place la tine?

Momentele de superficialitate.

Cu ce te mândrești?

Cu nimic. Dacă am reușit să fac lucruri bune, a fost cu ajutorul lui Dumnezeu. Singuri nu putem face nimic. Poate singurul lucru de care sunt mulțumită (dar nu pot să spun că mă mândresc, fiindcă o văd ca pe ceva normal) este faptul că mi-am folosit liberul arbitru în slujba adevărului, chiar și atunci când acest gest a venit cu urmări contextuale dezamăgitoare.

 Cu ce valori primite în sânul familiei ai plecat la drum în viață și le transmiți acum copiilor tăi?

Adevăr, Credință, Demnitate, Curaj, Discernământ.

Ce te învață la rândul lor copiii tăi?

Nu știu dacă mă învață, cât mă ajută să exersez lucruri deja știute, dar insuficient explorate: răbdarea, gândirea în perspectivă, discernământul, comunicaraea fermă și empatică.

Cum reușești să îmbini activitățile de pe plan profesional cu cele de mamă?

Greu, dar nu imposibil. Uneori îmi iese mai bine, alteori mai puțin bine. În principiu, ajută foarte mult o planificare a zilei. O agendă. Și flexibilitatea interioară. Să nu te culpabilizezi dacă nu-ți ies toate. Să înveți din greșeli și să mergi mai departe cu lecțiile făcute.

Care este povestea frumoasei escapade academice?

Am fost un copil talentat. Am făcut balet, gimastică, dansuri, canto. Am absolvit liceul pedagogic din București (Colegiul Național Elena-Cuza) cu dublă specializare învătător-educatoare și predarea limbii engleze la clasele primare. Am practicat puțin ca educatoare după absolvirea liceului, dar trebuie să spun că acest profil te învață multe, te organizează, te responsabilizează. Te învață lucrul cu copiii.

Am făcut pe urmă Facultatea de Comunicare și Relații Publice în cadrul S.N.S.P.A. Apoi, am făcut canto (dorința mea de când eram mică) în cadrul Companiei de Artiști (Prof. Dana Dorian)și apoi am absolvit Facultatea de Arte (Teatru). Am o serie de certificări în NLP și ca Formator. Practic, în toți acești ani am mers mult pe latura artistică și de comunicare. Așa m-a dus viața.

Mărturisește-mi în câteva idei despre traseul tău profesional. Cum ți-ai descrie drumul ales-actorie, film, autoare de cărți?

Am vrut să fiu gimnastă, fiindcă tata a fost un sportiv extraordinar. Nu m-a încurajat, fiindcă știa la câte accidentări te supui, așa că după ce am făcut gimnastică o perioadă, am ales muzica. De la șapte ani am intrat la Liceul de Artă Haricleea Darclee din Brăila unde am studiat pianul și chitara. Drumul spre actorie nu prea mi se datorează, ci se datorează mamei mele care tot insista cu ideea asta, pentru ca apoi Dana Dorian (profesoara de canto) să aibă cuvântul decisiv. Nu voiam să aud de actorie. Văzusem un spectacol prost când eram mică și am rămas cu ideea că actorie aia înseamnă. Dana, însă, mi-a explicat cum stau lucrurile, mi-a arătat actoria de calitate și m-a făcut să înțeleg că  este ceva cu care te naști. Eu o aveam nativ doar că o suprimam. I-am spus Danei că dau o singură dată și că dacă intru ok, dacă nu, nu voi mai da niciodată. Am dat și am luat din prima. Șefă de comisie era doamna Sanda Manu de care îmi era frică. La finalul examenului mi-a transmis felicitări și toți studenții de anul III care erau de față, la fel. Nu-mi venea să cred. Dana știa ceva ce eu nu realizam.

Pe scenă dau tot. Nu mint. Nu pot și nu vreau. Iar asta se vede în veridicitatea rolurilor pe care le fac, atât în teatru cât și în film.

Cartea Titanilor a apărut fără să programez vreodată asta. După ce am născut gemenii am vrut să fiu cât mai informată pentru momentul diversificării, astfel că am discutat cu nutriționiști, am citit mult pe subiect și mi-am dat seama că în cărțile de rețete pentru copii care se află pe piață sunt multe incoerențe, fracturi de logică și se oferă alimente care dăunează sau combinații de alimente care nu ar trebui să existe.

Cartea este deja livrată peste tot în România și în Europa (Anglia, Spania, Italia, Germania etc) și feedback-urile mămicilor sunt foarte bune. Mă bucur că am putut să creez un ajutor pentru părinții care vor să facă o diversificare corectă și sănătoasă. Prefața cărții este scrisă de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă.

Când te-ai îndrăgostit de scenă?

Dintotdeauna mi-a plăcut să fac spectacol, să cânt, să interpretez. Am frică de scenă, am emoții de fiecare dată dar asta pentru mine înseamnă că iau lucrurile în serios, nu le tratez cu minimă rezistență și să livrez ceea ce trebuie. Calitate.

Cum e să lucrezi alături de actori/regizori consacrați care, cu certitudine, te-au inspirat?

Am avut bucuria să joc cu actori mari din România, să învăț de la ei (Marin Moraru, Stela Popescu etc) dar am lucrat și cu actori din străinătate, am jucat în filme premiate internațional (Amen, Diaz – Don’t clean up this blood, Tyrant), am lucrat cu regizori de calitate și directori de casting de primă ligă (Laura Muccino, Daniele Vicari, Costa Gavras, Gwyneth Horder – Payton, Ashraf Farah etc)

A fost o șansă uriașă să îi pot vedea pe scenă sau pe platoruile de filmare. Fiecare are stilul propriu și de la fiecare poți învăța dacă dorești. Stilul românesc este diferit de cel din afară. Nu e este mai bun sau mai rău, ci diferit. Cred că este bine ca actor să ai contact cu diferite stiluri de actori, regizori, fiindcă te îmbogățește ca experiență.

Ești prietenă cu actoria și în viața reală?

Când ești pe scenă nu minți, ești în adevăr. Dacă minți, spectatorul te simte că ești fals și nu te crede. Deci viața reală sau actoria sunt cam la fel pentru mine. Sunt adevăr. Bineînțeles că nu interpretez roluri în viața de zi cu zi, altfel ar însemna să fac o vizită la secția de psihiatrie. Dar ce vreau să spun este că actoria este în mine. Este un dat, fie că-mi place sau nu.

Ce signifianță are pentru tine Cartea Titanilor: Nutriție și rețete culinare pentru copii?

Este o carte de tip jurnal pe care le-am dedicat-o copiilor mei. Când eu nu voi mai fi, această carte le va rămâne. Este o declarație de iubire din partea mea pentru ei.

Cum ai dat viață acestei cărți?

Prietena mea, Andreea Cojoc, mi-a cerut la un moment dat ajutorul, fiindcă era și ea la momentul diversificării și în mometul în care a văzut cu câtă rapiditate creez feluri de mâncare, mi-a zis că trebuie să le notez undeva și să le transform într-o carte.

În scurt timp, m-am trezit că am o carte cu reguli de nutriție și rețete sănătoase pentru copii pe care am intitulat-o Cartea Titanilor,  fiindcă așa îi numesc eu pe copiii mei, deoarece sunt copii puternici și sănătoși. Nu am avut niciodată probleme majore de sănătate cu ei. Doar banalele răceli care trec în câteva zile și cam atât.

Doar copiii tăi au fost muză de inspirație?

Da, ei au fost motorul care a pus în funcțiune sistemul meu intern care să determine apariția cărții.

Ce proiecte ticluiești pe viitor?

Având în vedere situația actuală este greu de spus ce va fi pe viitor. Țin prezentări în calitate de formator pentru tinerii din licee, pe subiecte de interes (Responsabilitate și integritate în viața intimă, Bullying, Trafic de persoane etc). Acum le facem online. Până acum mergeam în licee din toată țara. A fost un real succes, tinerii sunt foarte receptivi și mă caută ulterior pe rețelele de socializare, îmi pun și acolo întrebări, mă felicită pentru ceea ce fac și îmi spun că informațiile pe care eu le-am oferit, nu le știau nici măcar în porporție de 20%. Este cu atât mai frumos să faci astfel de proiecte cu cât vezi rezultate bune.

Am interpretat un one-woman show (se numește În loc de discurs) scris și regizat de Ivona Boitan. Când a venit pandemia eram în turneu, ajunsesem la Iași. Dimineața aveam prezentări în licee și seara aveam spectacol de teatru. Asta se întâmpla în toată țara. Solicitant, dar foarte frumos.

Acum…Dumnezeu știe ce va mai fi. Merg la castinguri, promovez Cartea Titanilor și scriu scenarii.